1,566 matches
-
că nimic din ce spunea nu ieșea din el, frazele lui ezitante rămâneau neauzite. Nimeni nu-i arunca o frânghie, nimeni nu-l ridica. W. vedea cum fanta se închidea, înghițindu-l. Trebuia să accepte ceea ce era de neevitat, ca orbirea pe vremuri, și privirile tatei tremurau. Pe urmă ajunseseră la un armistițiu. Fără să se uite la mama sau la vreunul din noi, a spus ca era de acord, că își va da demisia și se va muta la S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu prietenii la Turnul negru. Au existat și momente de iritare, și W. a fost atins doar în treacăt de amintirea fetei de la birou. Era atât de tânără și emana atâta prospețime, cum lui nu-i fusese dat niciodată din cauza orbirii. În apropierea ei simți un neajuns dureros, pe care W. nu-l putea numi nici acum, când, pentru o clipă, asta îl făcu să se oprească, împotriva intenției lui, în fața porții deschise din dreptul turnătoriei. Își pipăi ochelarii. Era întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cutia albastră de pilule din vremea când tata își pierduse vederea. Voiam atât de mult să am ochelari, exact ca Emmanuel, un băiat grăsuliu care știa să citească, și le arătam tuturor cutia, afirmând că trebuia să înghit pastile contra orbirii progresive - și mă uitam aici, în S., la băieți cum îl frecau cu zăpadă pe puștiul cel mic al poștașului, cum bombardau cu bulgări tramvaiul, cum se înghesuiau la sunetul clopoțelului ca o grămadă turbată spre intrare, ca să dea năvală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o mișcare rapidă, să-și umezească degetul și să întoarcă pagina. Ochii îi alunecau peste coloanele liniate cu albastru și roșu, completate cu un scris corect, dar lipsit de elan. Și atunci stătuse tot ca acum, aplecat peste liste, când orbirea i s-a suit ca o ceață pe ochi; o învălmășeală de nori care mâncau tot mai mult din vederea lui și W. renunță, la fel de rapid cum își umezea degetul, la ținuta încordată, își înălță capul și privi prin perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Onkel Ralph le proiectase pe pânză în camera întunecată l-au făcut pe tata să se gândească la boala lui de ochi, când a trebuit să stea săptămâni întregi nemișcat în pat la clinica de oftalmologie, într-o noapte a „orbirii“. Atunci și-a dat seama cât de săracă era colecția lui de amintiri cu care trebuia să-și petreacă tot restul vieții, imagini care nu arătau încă nimic dintr-o viață de adult, devenite deja mai șterse și mai lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
piesă modernă, În care avea să poarte nu tocmai o perucă, ci o meșă. Povestea unei asemenea suferințe și puteri de revenire Îl mișcă pe Henry la fel de mult pe cât Îl afectase curajul cu care George Du Maurier se adaptase la orbirea parțială. Ea Întrupa „romantismul teatrului“, care Îl fascinase Încă din copilărie, care Îl atrăsese seară de seară spre stal și care Îl Împinsese, În cele din urmă, de partea cealaltă a reflectoarelor. Dar viața de zi cu zi a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vină ușoară. Mai târziu, aceștia au existat în exces. În afară de îndeplinirea datoriei, lor nu li se putea pune nimic în cârcă. Cu glasurile unite în cor, ei cântau: „Nu-i astăzi țară mai frumoasă...“ Și, ca victime ale seducției și orbirii, înșirau circumstanțe atenuante, făceau pe neștiutorii și-și confirmau unii altora un grad maxim de ignoranță. La fel cum și mie vor să-mi vină în ajutor scuze neîntemeiate și ispita de a încăleca pe mielul nevinovat, de îndată ce pe foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din rue Morgue; retras În Îndepărtatul palat unde se confundă somptuos gema cu cutia muzicală, amforele cu sarcofagul, și idolul cu taurul Înaripat, prințul Zaleski rezolvă misterele Londrei; Max Carrados, not least, duce cu sine peste tot carcera portativă a orbirii. Acești detectivi statici, curioși voyageurs autour de la chambre, Îl prevestesc măcar parțial pe Parodi al nostru, figură inevitabilă, poate, În evoluția narațiunii polițiste, dar a cărui revelare, a cărui trouvaille, e o ispravă argentiniană comisă, trebuie să afirmăm sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cititorii nu au luat-o În seamă, nici Paladión nu a catadicsit să răspundă. Pamfletarul, de al cărui nume nu vreau să Îmi aduc aminte, și-a Înțeles greșeala pe loc și s-a condamnat la tăcere perpetuă. Frapanta-i orbire critică este acum evidentă! Perioada 1911-1919 corespunde deja fecundității aproape supraumane: Într-o năvalnică succesiune, apar: Cartea stranie, romanul pedagogic Émile, Egmont, Thebusienele (seria a doua), Dulăul din Baskerville, De la Apenini la Anzi, Coliba Unchiului Tom, Provincia Buenos Aires până la definirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nevoie de odihnă. Fata se sinucisese. Sau marinarul Începător care, plin de entuziasm, Își Îmbarcase familia pentru o excursie la Catalina, pe o mare zbuciumată de furtună, gata-gata să-i omoare pe toți. Îi veneau În minte zeci de exemple. Orbirea față de propriul eu reprezenta un truism psihologic. Își Închipuia cumva că el Însuși era imun? Cu trei ani În urmă, izbucnise un scandal minor când unul din profesorii de la catedra de psihologie se sinucisese, vârându-și În gură țeava unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu trenul. Așa că aici e locul să spun că băieții cu vise sînt deplasați. De regulă se deplasează la psihiatru. El poartă barbă, iar Freud le explică lucruri amuzante din punct de vedere austriac despre complexe, castrări, uneori comerciale, ontologie, orbire, vagin, luminița de la capătul lui (de cele mai multe ori, becul orelistului). Visele mele sînt În proporție de nouăzeci la sută erotice și se petrec pe bicicletă. Iau viraje, pedalez, fac turul Franței În același timp cu lucrul acela. Mă scol obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după noi. Fotografie de grup cu doamnă, Toba de tinichea, Kafka integral, O zi din după-amiaza lumii, Marile speranțe, Trei camarazi, Fabrica de absolut, Alergia, ZÎtul, Baltagul, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Sectanții, Amadeus, Banchetul idioților, Trenul de noapte, Orbirea, Despre eroi și morminte, Douăsprezece scaune, Cei șapte samurai, Bouvard și Pcuchet, Ghimpl netotul nu, Între acte, Eclipsa, Manualul inchizitorilor, Ultima comandă. Ar mai fi vreo 49. În afara celor de care nu-mi amintesc și a celor pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Train s-a oprit pentru totdeauna În Siberiada, iar despre Homer se spune c-a orbit a doua oară văzîndu-și odiseea făcută tocăniță de-un mare regizor. Surd și dublu nevăzător acum, poetul de anticariat n-a mai putut citi Orbirea lui Canetti. N-a pierdut nimic, În definitiv nici publicul american n-a citit-o. ÎN REZERVĂ „Citesc cărți care nu-mi plac, și asta doar pentru că autorii lor par atît de dornici să-i citești, Încît ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pînă cînd au venit chemați de tata profesorii Căruntu și Duminică și au pus diagnosticul și au stabilit tratamentul și după asta am aflat cu toții că pericolul cel mai mare, pe lîngă moartea În chinuri, la o asemenea maladie este orbirea totală, pe urmă a trecut o lună În care și-a revenit Încetișor, eu l-am Întîlnit pe Dumnezeu lîngă pavilionul numărul trei și, cu vreo două zile Înainte de externare, mă cheamă doctorul de salon, Georgescu, și-mi spune conspirativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zeu închis într-un sarcofag. Dintr-odată, din trupul lui și de deasupra lui izbucnind ca o forță uimitoare închisă în cercul sângeriu, o explozie de lumină care distruge interdicția, pulverizează cercul, inundă spațiul sfârtecat și purtat afară într-o orbire în fața căreia umbrele hrăpărețe fug înspăimântate, chițcăind, călcându-se în picioare și transformându-se în fum. Vasăzică așa stau lucrurile - o voce, neauzită, dar ca și cum trebuia să fie auzită de toată lumea și el înțelegând că e vocea lui -, vasăzică așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și se pomeni brusc că se Înneacă de fum. Își scoase batista și o apăsă peste nas și gură, dar continuă să fugă; fumul venea În rafale, așa că trecu, parcurgînd o distanță de treizeci de metri, de la o stare de orbire, la senzația dată de lumina usturătoare. La un moment dat fu prinsă Într-o ploaie de scîntei, care-i pîrliră părul și-i arseră fața. După aceea căzu, și, cînd se ridică În picioare, pierdu simțul direcției: alergă cîțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
părea fără sfârșit. Pentru cei ce stăteau pe lângă ea, era o adevărată plăcere, deoarece timpul trecea mai repede în compania acestei femei minione, ageră și plăcută la vorbă, dar din nefericire, lovită timpuriu de o boală, care i-a adus orbire. Nu era bogată și lipsurile o împingeau să traverseze aproape zilnic orașul, cu pași sprinteni, călăuzită de bastonul alb, care îi făcea loc printre acei trecători grăbiți, mult prea grăbiți uneori. Îmi plăcea să fiu în preajma ei. Era cel mai
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
un cuvînt, ca odată deveniți oameni ai regelui 184, să fie în același timp și oameni ai lui Dumnezeu, căci "nimeni nu poate servi la doi stăpîni"185. 84. Rezultatul celor trecătoare cu scop trecător este, din păcate, acela de orbire a oamenilor; iar întreaga putere a Bisericii, întreaga libertate ecleziastică aparține unei rîn-duieli de lucruri spirituale și invizibile. Ce minune însă, dacă i se adăuga puterii și serviciul spiritual al episcopatului, o mare putere veșnică și înțeleaptă, un serviciu temporar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o astfel de mediație. Dar cine i-a smuls acest avantaj lui Henric? Cine l-a adus la un sfîrșit atît de rău încît să moară detronat, rătăcitor, sărac? Nimeni altcineva decît sclavul său Clerul, care l-a condus spre orbire, nemenținîndu-și autoritatea dreaptă, ci apropiindu-se obstinat de o autoritate care nu putea fi împiedicată de justiție, un drept inutil la samavolnicie care l-a făcut să săvîrșească, astfel, răul, dar și binele, fără piedică; ba mai mult, autoritatea de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Domnului. El trebuie să fie în cunoștință de cauză că Isus Cristos este singurul conducător al Bisericii și că lucrul care nu-i este mai mult pe plac și care e nedemn de ucenicul său este îndrăzneala celor stăpîniți de orbirea minții și de îngîmfare ascunsă, care, fără să fie chemați și trimiși de El, își închipuie că pot face vreun bine fie și unul mic din proprie inițiativă, în cadrul Bisericii. Ca și cum Mîntuitorul dumnezeiesc ar avea nevoie de bietele lor servicii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
În portretistica umană, de a privi natura drept În față. Nici nu Încape Îndoială că acești doi observatori atenți și excelenți desenatori ar fi reușit s-o redea din punct de vedere tehnic; și totuși, au fost Împiedicați de cine știe ce orbire mentală profundă sau cine știe ce complex. Mănunchiul de violete sau iepurele lui Dürer, șopârlele, cerbii, pupăza, maimuța lui Pisanello (fără Îndoială, cel mai frumos desen individual consacrat vreodată acestui animal) ni se par la fel de „naturale“, de realiste ca și o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de-a-ntregul și izbitor de naturaliste: și totuși, În tablou, subiectele lor devin la fel de heraldice și simbolice, la fel de nefiresc alăturate, ca animalele Într-o tapiserie. Nu cunosc o altă pictură care să demonstreze mai convingător și mai emoționant această stranie orbire culturală; și este cât se poate de potrivit ca Pisanello să-l fi ales pe sfântul patron al câinilor (și inițial al vânătorii, Înainte ca Sf. Hubert să-i uzurpe rolul) ca figură centrală și deformator al vieții non-umane care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
gît, veneam ca din basme, el rîdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o Întreagă lume Îi răsărea În ochi, eu pe banca din spatele lui, privind pînă la orbire sticlirea fugară a zăpezii În soarele de necrezut al dimineții sfîșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an Începu spre seara zilei următoare În casa Învățătorului - el Încă nu Îmbătrînise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de aceea a hotărît să scape de pareză desființînd-o împreună cu trupul a cărui înfățișare o urîțise. În schimb, Anton Bibescu a trăit pînă în 1951, rămînînd în diplomația românească pînă la finele lui 1945, fiind printre primii care au sesizat orbirea interesată a lui Titulescu în privința primejdiei bolșevice: "Excelența inteligenței lui Titulescu era lipsită de forță, pe măsura, a discernămîntului. Deși ieșite din comun, unele atribute ale inteligenței, remarcate de psihanaliști, erau de tip feminoid: o capacitate de analiză superioară celei
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
de postav sau de pânză, războiul postavarului și al pânzarului încetează. Ba Maiestatea Sa aburul și-a creat un anume popor în toate țările, o a patra clasă care, datorindu-și nașterea unei puteri oarbe și elementare, amenință c-o elementară orbire vechile clădiri ale civilizației omenești. N-avem nevoie a o mai spune că România e asemenea în mare parte jerfa acestei întunecoase maiestăți. Breslașii, creștini și evrei, și-a zvârlit uneltele la apropiarea lui, cu deosebirea că creștinii fac politică
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]