1,646 matches
-
camere separate. Dar asta nu o împiedica să-l primească dimineața, în dormitorul ei, cu aceeași voioșie. Și, între vis și realitate, cu ochii închiși, generalul revăzu nuanțele roz ale covorului și baldachinului, tapetul din mătase aurie, raza de lumină orbitoare strecurată printre draperiile ferestrei, trupul primitor al soției sub volanele camizolului. Simți până și parfumul ei îngemănat cu aroma brioșelor proaspăt scoase din cuptor. Dar nu i se făcu dor de trupul soției. Relația lor fusese permanent în contratimp. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din cartier? — Ar trebui să aștept mult și bine, i-a răspuns Alison tristă. Sofia își face cumpărăturile pe internet, iar marfa i se livrează acasă. Am văzut facturile de la carduri, a adăugat ea frecându-se la ochii din cauza soarelui orbitor. Nu vă faceți griji! O să găsesc eu o soluție. —Ei! a bătut Fiona din palme. Ceva îmi spune că următoarea noastră întâlnire o să fie foarte interesantă! Eu o să mă drăgălesc cu Jake, Susan și Jenny o să facă schimb de rețete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea? Dădu din cap. — E așa de tânără! suspină. Ușa se deschise dintr-o dată și sergentul Malik-el-Haideri sări din pat, repezindu-se să-și ia pistolul de pe masă, dar se opri când zări silueta locotenentului Razman profilându-se în lumina orbitoare de afară. Pe jumătate gol cum se afla, făcu un efort să-și mențină aerul marțial, luă poziție de drepți, salutând și ciocnindu-și tocurile cizmelor, ceea ce păru cu adevărat ridicol, cu toate că pe figura locotenentului se vedea clar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Lesley. Dar, Într-un fel, nu mi-o puteam imagina strecurându-se pe lângă Jeff și Lou, ca să nu mai zic de mine, fără a atrage măcar o căutătură fugară, chiar dacă să zicem că ar fi purtat o ținută mai puțin orbitoare decât de obicei. Mă Îndoiam că mintea lui Lesley era În stare de așa ceva. — Lesley, unde te aflai În după-amiaza În care a fost ucisă Linda? am Întrebat-o fără nici un fel de introducere. În cazul ei era inutil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
chei. Șirin rămăsese un moment alături de mine, la fel de mută, apoi dispăruse. N-aveam nici un motiv să mă neliniștesc, nu putea să se fi Îndepărtat prea mult, desigur că era foarte aproape, ascunsă În spatele fotografului care Îndrepta spre mine o lumină orbitoare. Luându-și rămas-bun, ziaristul mă lăudă pentru calitatea mărturiei mele și Îmi ceru adresa, ca să mă contacteze mai târziu. M-am uitat apoi de jur-Împrejur, am strigat cu glas din ce În ce mai puternic. Șirin dispăruse. Am hotărât să nu mă clintesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu mai sunt decât câteva ore până ce bomba va exploda și va deveni publică, Să sperăm că nu va bubui prea tare când va exploda, Bubuitura va fi mai puternică decât cel mai asurzitor tunet auzit vreodată, iar fulgerele mai orbitoare decât toate fulgerele la un loc, Mă Îngrijorați, În momentul acela, dragul meu, sunt sigur că mă veți scuza din nou, Să mergem, domnul prim-ministru vă așteaptă. Traversară o sală căreia În alte timpuri trebuie să i se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o lămâie, murmură el, am o greață teribilă și mă doare capul. Nu este decât o migrenă, răsuflu eu ușurată, vechiul meu dușman, migrena, dar este de preferat un dușman cunoscut, decât un invadator străin, cât de bine cunoșteam durerea orbitoare a ochilor, senzația grea de vomă, durerea puternică și urâtă de cap, petrecusem zile întregi în pat din cauza ei, chiar și în dimineața nunții noastre venise să îmi umbrească fericirea, zăcusem în patul meu de fetiță până după-amiază, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de o oră să o ajutăm, arunc pe mine un capot de casă decolorat și alerg așa cum sunt, fără să mă pieptăn, fără să mă spăl pe față, tăvălită prin transpirația mării, conduc ținându-mi ochii aproape închiși pe străzile orbitoare. Iat-o întinsă pe fotoliul de la secretariat, obrajii îi sunt roșii, iar ochii îi strălucesc de parcă ar suferi de boala dragostei, trupul ei mare parcă se micșorase dintr-odată, o îmbrățișez, îi sărut fruntea înfierbântată, i-am mai dat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu asemenea fete, dar nu puteam trage semnalul la miezul nopții, întrerupând aventura (ar fi fost imposibil și din punct de vedere fizic), așa că trebuia să rabd până dimineața și să mă întorc la cămin dezamăgit și scârbit. Soarele sclipea orbitor, aveam gura pungă și capul mi se părea că nu-mi aparține. După trei sau patru asemenea experiențe l-am întrebat pe Nagasawa: — Nu ți se pare lipsit de orice haz să te mai culci cu fete necunoscute din moment ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
furtunul la un robinet și a deschis apa. Au intrat amândouă în colivia uriașă, având grijă să nu iasă nici o pasăre. Naoko spăla murdăria făcută de păsări, iar Reiko freca pe jos cu o perie aspră. Stropii de apă sclipeau orbitor în lumina soarelui. Păunii zburau agitați, de teamă să nu fie stropiți. Un curcan și-a înălțat capul și m-a privit asemenea unui moșneag cu toane, iar un papagal de pe stinghie și-a exprimat nemulțumirea prin bătăi de aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cum Îl atinge Înăuntru și se cutremură brusc. După cîteva secunde ea-l strîngea tare-n brațe și-l săruta, iar buzele-i erau o insulă În marea albă de durere care trecuse deodată peste el, strălucitoare, de nesuportat, crescîndă, orbitoare, un val care trecuse peste el și-l măturase cu totul. Buzele erau acolo, Încă acolo; apoi, copleșit, după ce durerea a trecut În timp ce ședea, era singur, transpirat leoarcă, iar Maria plîngea și spunea: — Of, Enrique. Iartă-mă. Te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de lângă canapea și-mi dau seama în acel moment că mă simt foarte atrasă de Jake. Mă bucură faptul că acest gând îmi vine exact în momentul în care aprind lumina, pentru că amândouă aceste evenimente au același iz de revelație orbitoare. Mă simt șocată, întrebându-mă cum am putut fi atât de proastă. Patrick m-a orbit complet, amintirea lui era atât de vie în inima mea, că nu puteam să mai văd pe nimeni și nimic în afara lui. Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ce s-a mai Întâmplat; la-m Întrebat dacă vorbea serios, el m-a Întrebat dacă nu citisem niciodată vreun roman polițist și nu știam că poliția trebuie să suspecteze din principiu pe oricine care nu are un alibi la fel de orbitor ca Hiroșhima și că-și dona capul pentru un transplant chiar atunci, pe loc, dacă eu aveam un alibi pentru răstimpul scurs Între ora unu și a doua zi dimineața. Ce să-ți spun, Casaubon, poate aș fi făcut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Menstră, Sclav fugar, Mână stângă, Spermă a Metalelor, Spirit, Staniu, Suc, Sulf unsuros... În bezna acum cenușie se desena treptat un orizont de stânci și arbori uscați, dincolo de care asfințea un soare negru. Apoi s-a făcut o lumină aproape orbitoare și au apărut imagini scânteietoare care se reflectau pretutindeni, creînd un efect de caleidoscop. Efluviile erau acum liturgice, bisericești, am Început să simt dureri de cap, o senzație de greutate asupra frunții, Întrezăream o scară fastuoasă acoperită cu tapiserii aurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
socoteală astăzi la ultima judecată a naturii. Coroana de arbuști fusese cu silnicie devorată. Povara sufletului său simte azi o eliberare. Chiote și bufnituri înfundate vestesc execuția finală. S-a dat un verdict. Totul clipește în zgomote asurzitoare, în lumini orbitoare. Se sfarmă imaculat netrebnicia oamenilor loviți de durerea divină, căci suntem după chipul și asemănarea sa. S-a lăsat o tăcere duhovnicească. Cineva trăsese vălul nopții și stinse mesianic unul după altul gândurile. Colțurile ierburilor brăzdau infinitul picioarelor. Florile din
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
abrupt, în pantă, iar Vierme, trecând peste ghiontul zeugmei, este obligat să apese, de voie-de nevoie, întrerupătorul. Lumina electrică intransigentă, de neon, sancționează și mai drastic sărăcia lucie din vizuină, prin contrast violent și ireconciliabil cu fastul și cu luxul orbitor, de sus. La masa hodorogită, răsturnat pe-un scaun, în vervă, etalându-și pingelele roase, Nae Contrabandă scotea limba și se strâmba la ei, abțiguit. Intrase fără probleme, pe ușa lăsată descuiată, câtă vreme cei trei fuseseră invitați în vizită
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de sus, de sub fruntea de enciclopedist, exagerat de bombată, de o pereche de ochelari cu rama neagră, groasă, de bagà. Cum neagră în întregime este și costumația ineditului amfitrion, care poartă cu distincție aristocratică un smoching rasat, doar plastronul alb, orbitor de alb, al cămășii sale de mătase (cu bumbi minusculi de agată și cu manșete scrobite, răsfrânte, butonate în aur) proiectând o oază de lumină, ce accentua până la nefiresc, oximoronic, aureola de întunecime profundă și stranie a personajului. Geamănul constipat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Am făcut bine?... Vine și Gogu cu consoarta lui... ― Tot ce faci tu e bine! răspunse Grigore mîngîindu-i pe furiș brațul gol rezemat pe speteaza fotoliului. Un mic restaurant de noapte, într-o străduță dosnică. Exterior modest. Înăuntru însă lumină orbitoare, lux căutat, atmosferă caldă, chelneri francezi pur-sînge și câteva atracții senzaționale. Patronul, om dintr-o familie boierească, cu nume distins, care și-a mâncat o avere imensă la Paris și din resturi a înjghebat localul de curând, ca să aibă o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vocea. ― Dacă tot avem întreaga putere, să aruncăm o privire prin locul în care am nimerit. Dă drumul la lumină. Ripley comută. Un șir de proiectoare enorme și puternice, adevărate perle strălucitoare care-l încingeau pe Nostromo, deșărtară un flux orbitor în pâcla neagră, punând în evidență vântul și vârtejurile de praf. Niște roci stinghere erau singurele protuberanțe vizibile în acest peisaj devastat. Nici urmă de ceva viu, nici o zdreanță de lichen, nici un tufiș. Nimic. Numai vântul și praful dominau noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
termen lung al omenirii. Or, este exact ceea ce ne lipsește cu desăvîrșire în prezent. Un prezent în legătură cu care Konrad Lorenz se întreba cu ceva vreme în urmă dacă „ceea ce afectează cel mai mult sufletul oamenilor de astăzi este pasiunea lor orbitoare pentru bani sau graba lor febrilă”. Această interpelare a sensului îi face pe cei doi veterani să se întrebe în ce măsură și în ce fel bunăstarea (bien-être) ne face viața mai bună. Nemulțumiți de constatare, autorii propun o „politică a vieții-bune
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
monstruoasă. Am ieșit, ca întotdeauna, în grupuri mici din vizuina întortocheată și, cu toată noaptea de-afară, cu toată liniștea cartierului periferic, ne-am simțit tot drumul vizați de-o privire parcă dizolvată în tot ce ne înconjura, în stratul orbitor, fluorescent, de zăpadă depus peste tot, în vitrinele împodobite cu brăduți și stele de hârtie argintie, în rarii trecători încărcați de pachete și copiii înfofoliți, cu fularele peste nas și gură. Câte o femeie îmbujorată de frigul umed, zgribulită în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mutat aici, mama abia ieșise din maternitate, unde o născuse pe soră-mea. Țin minte cum, în mijlocul unei camere absolut goale și albe, unde lumina intra pe o fereastră fără perdele și galerie, mama stătea pe un scaun și, luminată orbitor de soarele alb al primăverii, îi dădea să sugă copilului. Ajungeam cu capul exact până la înălțimea chiuvetei de la bucătărie, care cu timpul și-a ciobit în așa fel smalțul de pe fund încît s-a conturat o pată care reproducea precis
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
emoție și suferință, lumi în care nu aș fi fost în stare să respir nici o secundă. Și totuși sufeream ca un câine în momentele acelea, mă simțeam din nou exclus, rămas pe dinafară, oprit de la o experiență terifiantă și totuși orbitor de frumoasă. Cred că nu era deloc greu de observat că nu puteam suporta privirile ei, că mă pierdeam dacă întîmplător îmi adresa câteva cuvinte. Prima, firește, a observat chiar ea și, amuzată, a început să-și facă din ce în ce mai mult
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și afectată, un copil trăit printre bătrâni, devenea cu încetul o ființă imensă, hieratică, Gina devenea Totul. Duminică n-am putut să stau în casă. Mi-am pus fularul și cojocul și-am mers pe străzi până în centru. Dimineața era orbitoare. Zăpada de pe trotuarele bulevardelor, de pe balustrada de cauciuc a scărilor rulante din pasaj, de pe turnulețele Universității și Institutului de Arhitectură îmi dădea o stare de exaltare. Aerul înghețat și scânteietor îmi amorțea, limpede ca sticla, senzorii interiori, îmi ștergea imaginea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mari tăvi de aramă de pe măsuță. Am ieșit în stradă și, cu toate ca era aproape douăsprezece noaptea, am mers pe jos până acasă, prin zăpada apocaliptică, cu greu împinsă în troiene de insectele metalice ale mașinilor de deszăpezire; în farurile lor orbitoare, albastre, zăpada cădea și cădea, părând că vrea să acopere odată lumea. Mănușile mi se udaseră și cruste moi, înghețate, îmi pătrunseseră și în ghete. Pe când treceam prin fața vitrinelor luminate, cu manechine încremenite pe schiuri, purtând pulovere și canadiene la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]