2,674 matches
-
nu avusese putere și nici nu vrea să moară pentru o "strigoaică", cum îi zicea acum. îi spusese numai să plece din casa ei, uitând chiar pe Lică. Intervenise însă Rim ca pacificator, cu demne cuvinte de milă pentru fata orfană, "părăsită de un tată vagabond și de o mamă necunoscută". Argumente care făcuse Linei impresie. Sum Sia, față de riscul de a fi izgonită, părea mai cumințită, o liniște cuprinsese casa ispășitoare a Rimilor, când, într-o zi - ar fi fost
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
încât în noaptea aceea, unii și-au pierdut mințile, alții și-au pierdut veșnicia. Ah, cum mai holbează ochii istoria! Nu-i vine să creadă că-n geamătul nostru scrâșneau Cloșca și Horea că-n visele sufletului nostru, de nădejde orfan atârnau nojițele de la opincile lui badea Crișan. Într-un târziu, toate sufletele zăceau sfărâmate... Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge! Pe jos erau risipiți crăițarii de sânge, de vieți sfărâmate. Dintre cei care au trecut pe acolo
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
plânsete sembolnăvi. Pe pat de moarte ea zăcea Și mie doar atât mi-a spus : „Fetița mea, eu am să mor, Rămâi orfană, ah, ce jale ! Rămâi copil al nimănui, Ascultă glasul mamei tale.” Orfană deci eu am rămas. Eram orfană dar cinstită. Încurajată, eu lucram Și eram tare fericită. Dar într-o zi veni la noi Un tânăr ce-mi fură iubirea. Onoarea nu-mi disprețuia Zicându-mi ca să-i fiu soție. Dar într-o zi el mi-a vorbit
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tine nu pot să trăiesc, Iubirea ta nu mă împacă, Căci ești copil al nimănui Și ești orfană și săracă. Bărbații câinii, bărbații răii, În lume orice pot să-ți facă ! Ah, doamne, cât îmi e de greu Să fiu orfană și săracă ! În fundul curții era hulubăria lui Mehală tapițeru. Pândiți de pe acoperiș de ochii galbeni ai mâțelor, hulubii trezeau de dimineață cu huruitul lor pe locatari. Mehală scotea în curte vechi fotolii și se apuca de lucru cu ochii pe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
înfigea pântecul rotund în mulțime. - Arde-o, Neculai ! Îngroșând grămada, alți curioși făceau roată în jurul oratorului. Câte unul înălța gâtul pentru ca apoi, dumerit, să plece. Neculai povestea Facerea lumii. Intona apoi un cânticel despre fata „săracă, fără crezământ, hulită și orfană”... Abia când toți pustiiau locul, pleca și predicatorul, legănându-și fundul. Odată, după ce vorbise, Neculai sări peste marginea șanțului și se tologi acolo într-o râlă. Trase din traistă un codru de mămăligă, un ou copt și un castravete. Era
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
copilașul, sărmanul de el, ăla care se pișa, a se pișa Înseamnă a face pipi, Julius, ăla care se pișa și a nimerit peste o priză desfăcută și electricitatea a urcat pe jetul de pipi și maică-sa a rămas orfană, nu Nilda, orfan rămînea copilul dacă se electrocuta maică-sa. Era mai bine să străbată cît mai repede „vestibulul“ fără lumină, avînd grijă să nu-și scrîntească o gleznă În crăpăturile dintre dale, cîteva chiar lipseau cu totul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
opri să-i privească. Tufa era plină de flori și Cano Începu să le atingă pe rînd pe fiecare și la toate le spunea mamă, mamă și Julius era numai ochi și-și aduse aminte că de fapt Cano era orfan. Și Cano se uita cu luare-aminte la o floare pe jumătate ofilită, sus, În dreapta, și-i spuse bunicuțo, atinse apoi ceilalți trandafiri: mamă, mamă, apoi se apropie și mai mult de copacul unde Julius nu mai putea sa stea ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
parcă era În clasa Întîi și le povestea tuturor că fusese invitat de Cano la el acasă. Le povestea și băiatul acela, Julius, asculta și el că eu Îl invitasem și că bunica, ce rușine, fiindcă stă cu bunica, e orfan, o bătrînă care e bunicuța lui, e tare bătrînă și are părul alb, ea mi-a spus că e orfan și că ea e singura ființă pe care-o mai are pe lume, nu mai vorbi, bunicuțo, sîntem săraci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
băiatul acela, Julius, asculta și el că eu Îl invitasem și că bunica, ce rușine, fiindcă stă cu bunica, e orfan, o bătrînă care e bunicuța lui, e tare bătrînă și are părul alb, ea mi-a spus că e orfan și că ea e singura ființă pe care-o mai are pe lume, nu mai vorbi, bunicuțo, sîntem săraci, nu mai vorbi, bunicuțo, dar tatăl lui ar fi putut să ajungă cel mai bun avocat din Lima, s-a stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dumnezeu. “Că a ta este mărirea, puterea și închinăciunea, acum și purerea...” ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... După moartea tatei, cele două bunici au decis să mă ia cu ele, în fiecare duminică dimineața la biserică, la slujba religioasă. “Că e copil orfan și să-i ajute Dumnezeu să răzbească în viață. Și să ne mai ajute Dumnezeu și să facă dreptate cu ăia de l-au trimis pe tată-său în mormânt; să facă dreptate și să dea fiecăruia ce i se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Second Story, anticariatul de pe Twenty-fifth, până când găsi ceea ce căuta. The Boxcar Children. Surprise Island, Mystery Ranch și Caboose Mystery: trei din cele nouăsprezece volume, câte erau în total, cărți care pluteau din mână-n mână, revândute, așa cum pluteau acei copii orfani prin lumea lor distrusă de adulți. Stătu printre teancurile mucegăite din librărie, răsfoind coperțile uzate până când găsi una cu literele „M.S.“ schițate de o mână nesigură, grăbită. Blestemul vieții orașelor mici în ape puțin adânci: bunurile tale cele mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și porumb, răscolind peisajul în căutarea celui mai mic detaliu care să nu fie la locul lui. Citea panourile de pe șosea cu voce tare: —Adoptați o autostradă. Adoptați o autostradă! Cine-ar fi zis că țara noastră are atâtea șosele orfane? Așteptă până la porțiunea lină dintre Shelton și Wood River ca să-l descoasă. Medicina o trădase; avea să trădeze și ea medicina. Deci care-i cea mai nasoală chestie cu doctorul Tower? Aproape că își culcase capul pe bord, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cheamă pe bună dreptate toată Biserica. Preotul se naște din comunitatea creștină, și la ea se întoarce prin slujirile sale mi-nisteriale (Cuvânt, Sacramente, Caritate). Cu adevărat, se poa-te afirma, că preotul fără comunitate este văduv, și comunitatea fără preot este orfană. Atenția față de preoți (nu numai față de preoție în general) este cu atât mai importantă astăzi în viața Bisericii. Astfel, Anul sacerdotal al Papei Benedict repre-zintă ocazia potrivită pentru a reconsidera figura preotului ca slujitor al lui Cristos în interiorul Bisericii. Acesta
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
după ce se despărțiseră o vreme, dar simțea nevoia s-o revadă pe fata din povestea lui neștiută. Și prilejul a fost mai curând decât se aștepta. A fost balul dat la Teatrul Liric, cu tombolă pentru strângere de fonduri - copii orfani sau văduve de război, nu mai știa -, cel în care a invitat-o la dans, iar apoi a fost hotărârea bruscă de a pleca fără un cuvânt de rămas-bun. Îl aștepta iarăși Margareta, și i-a făcut bine să fie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
inimă nenorocirile oamenilor, doamna Turnescu se dedicase din toate puterile operelor de binefacere. Nu numai că făcea donații mai mult decât generoase pentru oamenii bătuți de soartă, dar își consuma toate puterile ca să întemeieze instituții ca acest cămin pentru copiii orfani, de pildă, și ca să le facă să meargă ca pe roate. Așa că sentimentele față de ea erau de admirație, dragoste, dar și un soi de teamă respectuoasă. De la o vreme n o mai auzise nimeni râzând. Uneori, foarte rar, surâdea. Epiharia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui Banton Vickers, care, după cum știți, a criticat întregul plan. Metoda prințului a constat în retragerea din Palat în timpul desfășurării atacului, ceea ce, adăugă Hedrock, ne duce la însăși persoana Împărătesei. Și le prezentă rezumativ un portret al ei. Glorioasa Innelda, orfană din ziua în care împlinise unsprezece ani, fusese încoronată la optsprezece ani, iar acum avea douăzeci și cinci. Hedrock adăugă cu glas sumbru: - O vârstă care reprezintă un nivel intermediar în dezvoltarea omului de la stadiul de animal la cel de ființă umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și nu văd de ce nu le-am mărturisi. Popa se hlizi pastișîndu-i intonațiile: ― Vom contribui la cheltuielile de înmormîntare ― bieții oameni n-aveau de nici unele ― și-i vom comanda o coroană de flori. Văd și banderola: "Lui Panaitescu de la vecinii orfani și neconsolați". ― Vai ce idee fermecătoare, domnule Popa! Vă dați seama ce impresie va face domnilor din Miliție o coroană?! Căută: Exact! O coroană de garoafe albe cu un medalion de trandafiri roșii. Cât se poate de rafinat. Abandonă brusc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
genunchi, păcătoșilor, și pentru că ați îndrăznit să credeți în moartea mea veți răbda o săptămână de foame. Îți spun eu, Dinule, ar fi fericiți. Ar răbda de foame nu o săptămână, ci și mai mult, numai să nu se știe orfani și liberi. Dinu mi-a atras atenția că nu găsisem momentul cel mai potrivit pentru astfel de ieșiri. ― Dar când e momentul potrivit? am sărit eu, încă mai aprins. Dacă ți-aș fi vorbit așa acum o lună mi-ai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
privind mineriadele cu accent pe ultima de la Costești când, alături de soț ca medic ați ajutat medical și umanitar pe cei care s-au lăsat înșelați de Miron Cozma și deplângeți sutele de oameni rămași fără pâine și 132 de copii orfani ce au rămas fără părinți în urma acelui criminal eveniment comandat de oamenii din vârful Puterii. Lucrul acesta e accentuat subliniat în „Noapte, de istorie și Doina” (pag.115 ) când afirmați: „E atât de frumos/ acest pământ/ românesc/ De ce l-ați
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu la mult timp după aceea, a primit un mesaj. Uri a avut grijă să nu spună multe, ci doar că avea informații legate de moartea lui Ahmed Nour și că era nerăbdător să i le împărtășească. Cei doi fii orfani, israelian și palestinian, au stabilit să se întâlnească la hotelul American Colony, situat în partea de est, deci cea arabă, a liniei invizibile care despărțea Ierusalimul. Aveau să ajungă acolo în câteva minute. Maggie scutură din cap. Stătuse odată acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Da’ pretenu’ ăla cu orfanii mai vine? Ăău! Mi-ar place să aflu ce mai e cu orfanii ăia. Po’ jura că-s cei dintâi orfani care i-a-nteresat fr’odată pe pulițiști. — Ți-am spus că trimit lucruri unor copii orfani. Nu strică să-ți faci puțină pomană cu ei. Te ajută să te simți bine. — Curat pomană! Ca la Bucuria Nopți’, cu orfani care plătesc gras ce le trimiți. Nu mai purta tu atâta grijă orfanilor și vezi-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Vin aici să mai petreacă, să-nece necazu-n băutură și s-aleg numa’ cu cuburi de gheață. Și dacă-i vorba să plătești, aș crede c-ar trebui să scoți mai multe parale acu’ că pretenu’ tău ăl de-i orfan nu mai vine p-aici. Dacă te-ai lăsat de pomeni, poate-mi strecori și mie ceva din biștarii ăia. Lana nu spuse nimic. Își băga în chitanțier nota de plată a cutiei cu cretă, ca s-o poată trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înregistrare. Își desfăcu microfonul de la rever și îl ținu în mâna întinsă. Erau acum cam la treizeci de metri de urangutan. Trecură pe lângă un indicator de pe cărare, pe care scria „Sanctuarul urangutanilor Bukut Alam“. Acela era locul în care urangutanii orfani erau îngrijiți și reintroduși în sălbăticie. Exista o clinică veterinară, o stație de cercetare, o echipă de cercetători. Dacă este un sanctuar, nu înțeleg de ce... — George, ai auzit ce a spus. Taci din gură. Douăzeci de metri. Uite, încă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mână de turci a venit din Asia Centrală, nu-i așa? Și Înainte să-ți dai seama ce se petrece erau peste tot! Ce s-a Întâmplat cu milioanele de armeni care se aflau deja acolo? Au fost asimilați! Masacrați! Lăsați orfani! Deportați! Și apoi uitați! Cum poți să-ți dai fiica, sânge din sângele tău și carne din carnea ta, pe mâna celor care sunt responsabili pentru faptul că suntem atât de puțini și atât de nenorociți astăzi? Mesrop Mashtots s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
reușea s-o scoată afară din gâtlej. Au venit soldații și l-au luat cu ei În după-amiaza asta. De Îndată ce a rostit aceste cuvinte de rău augur, Riza Selim a dat drumul lacrimilor pe care și le reținea. Băiatul era orfan și unchiul Levon Îi fusese ca un tată În ultimii șase ani. — Nu știu ce să fac, a spus. Aștept... În drum spre casă, Yervant a traversat În goană străzile șerpuitoare, abrupte de la est și vest, căutând ceva, orice ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]