2,661 matches
-
este delabrat, secătuit de energie pozitivă, sinistru: "era o clădire veche, cu un etaj, enormă și lăbărțată, construită fără simetrie și fără gust. Pe pereții galbeni și coșcoviți, se zăreau dâre cenușii, lăsate de apa de ploaie din burlanele sparte. Ornamentele de piatră ale ferestrelor erau crăpate și roase. Tabla roșie a acoperișului se decolorase cu vremea". Înăuntru, vizitatorul se pierde într-un adevărat labirint domestic, care spune multe despre firea defunctului proprietar: "o mulțime de coridoare, cămăruțe și cotloane încurcau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
criticul unul vid, adevăratul centru se reduce la tensiunea pe care o întrețin aceste fragmente dizlocate ale întregului, asamblarea lor reface întregul numai în plan hermeneutic, nu și sub raport vizual. "Adesea ornamentate în exces, ele (tablourile) au utilizat acest ornament pentru a masca un vid central. Mai mult decât atât, ele au fost intens conștientizate ca atare"36. Un firesc horror vacui -, se știe că natura are oroare de vid -, ar conduce la supralicitarea unei reacții de apărare prin dezvoltarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dispersie, de destructurare al ei, fixare fascinată, meduzantă a vidului. Oedip și Sfinxul se confruntă prin intermediul privirii, dramatizare a tensiunilor ce rezidă din ciocnirea contrariilor transpuse aici în registrul capacității de seducție; sau la nivel structural, între realismul anatomic și ornamentul flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus o transformă în cenușă pe Semele, Moreau ne prezintă această imagine interzisă a divinității pe care ochiul n-o poate cuprinde fără a fi ars de ea și transformat în neant. În Pețitorii (1852-1860) divinitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar și al Tentației sfântului Anton. Abundența de detalii vizionare a acestei ultime opere apare în mod particular apropiată, în spirit, tablourilor lui Moreau"54. Cealaltă trăsătură dominantă a decadentismului pe care o relevă pictura lui Moreau o constituie tendința ornamentului de a înghiți întreg spațiul și în general orice corporalitate. Aceasta face parte din aceeași estetică decadentă a fragmentului care se impune în defavoarea întregului. Pictura lui Moreau tinde să se transforme într-o caligramă, chiar dacă pictorul încă îndatorat picturii academice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetică, este menit să slujească Arta cu majusculă. "Această doctrină fiindu-ne expusă recent de către unul dintre cei mai strălucitori adepți, Sar Péladan (...)". Bachelin consideră că teoria artei pentru artă se aplică cel mai bine artei decorative, dar "trebuie ca ornamentul să nu se restrângă la o combinație mai mult sau mai puțin fericită de linii, de forme, de culori sau de sonuri; trebuie, fermecând ochiul să vorbească, de asemenea, spiritului, să aibă propria logică". Intră în joc ceea ce criticul numește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
minore" care au invadat toate domeniile, mai mult, arta industrială îndeplinind cele mai înalte exigențe a intrat și în expoziții. Prin exemplele oferite se află și sculptorul finlandez, Ville Vallgren, care se dedică sculpturii miniaturale transpunând Tanagra în bronz și ornamentelor simboliste, Jean Auguste Dampt care abandonează marmura pentru lemn și își direcționează interesul către design de mobilă și giuvaergie. Un argument în plus îl constituie ecloziunea de reviste de artă aplicată în Anglia, Franța, Germania și Țările de Jos. Urmărind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ornamentarea unei suprafațe, cealaltă artă copiază și interpretează, "Art Nouveau-ul exersează pentru a face precum ea, urmându-i exemplul". Natura este studiată nu pentru a o transpune fotografic, ci pentru a-i surprinde "secretul său creator și a-l aplica ornamentului existenței noastre". Exemplele sunt edificatoare, un vas de Tifanny la New York care a ieșit din ideea unei cochilii, un flacon realizat prin analogie cu o trompă, Gallé de la Nancy copiază o fiolă după florile plantelor exotice, orhidee sau chiar plante
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Regina. Stând neclintit pe unul din globurile abia închegate din haosul inițial, învăluit în mantia albă, iar cu dreapta presărind pe firmament nenumărate stele sclipitoare (...)"144. Regina mai participă la această expoziție și cu mobilier, tronuri și dulapuri "sculptate cu ornamente" care decorează la rândul lor "acel templu artistic din palatul Cotroceni, făurit întru întreg după concepția proprie a Alteței Sale"145. Având un caracter de program, deși nu au fost receptate ca atare și nu au constituit o școală, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scrise despre arta decorativă românească, situa arta bizantină printre constituenții esențiali ai unei școli românești de arte aplicate: Se va remarca imediat un caracter special datorat acestei influențe a Artei naționale românești de care am vorbit mai sus. Formulele acestor ornamente par să provină din Arta bizantină. Lucru curios, după o lungă eclipsă, aceste decoruri tradiționale au fost conservate, cine ar fi crezut? ... pe ouăle de Paști!"196. Oscar Spaethe realiza în spiritul revival-ului bizantin două lucrări, Fiat lux (1903) și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bizantine și familia regală care îi reînnoiește calitatea de simbol național. Artistul găsește soluția în "adaptarea motivelor decorative ale monăstirilor noastre și în special a ornamentației bogate de la Curtea de Argeș. Deși aplicată la suprafețe mai mici și executate în alt material, ornamentele își mențin valoarea lor. Iar câmpul de arabescuri ce acoperă capacul contrastează în mod fericit cu suprafața liniștită cu ondul neted, pe care se desprind medalioanele de pe sarcofag (...) Caracteristică este și stilizarea figurilor din medalioane"200. Un al caz exemplar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inclus cu cinci lucrări în catalogul expoziției Secession din München, urmând să aibă o expoziție personală la Berlin. În ce privește subiectele de basm, Ștefan Popescu reușește o sinteză între decorativismul Jugendstil sau Stilul 1900 cu estetica sa curbilinie, dominat de abundența ornamentului vegetal și pictura bizantină. Inluminurile cu subiecte din basmele române expuse în 1901 poartă amprenta interesului tot mai pronunțat al pictorului pentru arta bizantină. Gh. Oprescu, care a văzut expoziția, îi face o descriere în linii generale, însă, prin prisma
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a poetului aflat pe țărm, în timp ce nu departe de el, bărbați și femei participă la rutina cotidiană. Adâncit în propriile gânduri, solitar, poetul se profilează statuar pe un fundal deopotrivă marin și stâncos, un fundal care exclude deopotrivă detaliul sau ornamentul, dar și efectele de lumină și culoare ale impresioniștilor. De altfel, pictorul nici nu finisează trăsăturile personajului, focalizând dimensiunea meditativă pe care o revendică postura poetului. Freud compară genul proxim al melancoliei ca stare potențial patologică, cu cea normală a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
recompus prin contribuția unor martori oculari, Ion Valerian, Ștefan Petică, M.Celarianu, Flamin Chesaru, N. Davidescu sau Cora Irineu. "Pe pereții salonului acoperiți cu tapet (alt element de artificiozitate), atârnau diferite tablouri, o mască în ghips a lui Dante, mici ornamente, plante decorative uscate, legate mănunchi. Pe o masă, la fel de stilizată, drapată și ea tot în roșu și pe console aurii, ardeau policandre cu trei brațe. Lumânările, schimbate o dată sau de două ori pe noapte, împrăștiau o lumină pâlpâitoare, roșiatică, întreținută
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acomodare conferă, de fapt, formula unei sensibilități estetice singulare. Indiferent de cât de savantă este combinația, elementul plasticii decorative românești reprezintă un constituent esențial. "Sufrageria, de un verde pompeian, cu lambriurile de un roșu stins, ca și mobila, având ici-colo ornamente românești. Pe pereți, lucrări de Verona, de Ștefan Popescu, de Simonidi, de frate-meu"580. Sunt situații unde importul estetic este menit să evoce, dimpotrivă, înrădăcinarea în tradiția românească de sugestie liturgică. "Candelabrele peste tot în stil danez, de alamă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
titlu revelator al unei complexități căutate și acreditate prin subtitlul indicației generice "romane". De luat în seamă și neobișnuitul titlu Care bicicletă cu ghidon cromat din spatele curții? pe care subtitlul îl comentează în mod satiric, "povestire epică în proză cu ornamente versificate ale celor mai buni autori [...] operă premiată de diferite Academii Militare". Al treilea principiu de clasificare: titlurile celor două romane lipogramatice, Dispariția și Cele ce se întorc. Este evidentă relația cu tipul scriiturii. În plus, titlurile sînt importante în
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
își pot impune unicitatea teritorială asupra locuințelor în alte moduri. Clădirile înseși pot fi vopsite în culori diferite. Grădinile, acolo unde există pot fi plantate și modelate în stiluri individuale. Interioarele caselor sau apartamentelor pot fi decorate și umplute cu ornamente, antichități și obiecte personale din belșug. Se explică, în mod obișnuit, că se procedează astfel pentru ca locul să "arate drăguț". De fapt, este exact echivalentul la o altă specie teritorială al depunerii mirosului personal pe un reper din apropierea vizuinii". (Morris
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
202 2.1. Cele trei legi ale monologului narativ / 203 2.2. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 / 205 2.3. Formele de inserare a monologului narativ / 212 3. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? / 216 3.1. Câteva din aspectele artei oratorice în povestirile lui Rodrigue și ale lui Teramen / 217 3.2. Monologul lui Nero: text narativ sau text liric (Britannicus II, 2)? / 221 4. Exerciții de analiză secvențială / 224 Concluzie / 225 Răspunsuri
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu există niciuna, oricât de întinsă ar fi ea, pur descriptivă, adică în care poetul să fi vrut numai să descrie, fără ca vreo povestire, o acțiune sau vreun sentiment să fie subiectul principal al operei sale. Descrierile sunt mai curând ornamente decât subiecte de poeme." (1830: III, 40) În aceeași epocă, în articolul "Descriptiv" din Enciclopedie, Marmontel intră și el în această polemică privind poezia descriptivă: "Ceea ce numim astăzi în Poezie genul descriptiv, nu era cunoscut de Antici. Este o invenție
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai au rolul de altă dată; în primul rând, trebuie să ajungem la obiectul despre care vorbim, iar tot ceea ce nu servește la nimic plictisește, oricât de frumos ar fi. Atunci când Vapereau, de exemplu, spune că "descrierea nu este un ornament fără utilitate sau o podoabă strălucitoare, ci o modalitate de a pune în lumină adevăratul caracter al personajelor și al acțiunii, și este evident că trebuie să aibă locul ei și să se dezvolte pentru a atinge un anumit scop
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
-o va învăța el minte să mai vină pe-aici și să defăimeze copiii de neam. Și că valetul e o canalie, care, până nu se crapă de ziuă, va fi trimis la spânzurătoare." 5. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? Preclasicii, preocupați fiind de motivarea prezenței unei povestiri (legea motivației), au exagerat, în sensul observației abatelui d'Aubignac: "[narațiunile] sunt plictisitoare [...] atunci când în ele apar expresii lipsite de vigoare; căci nu aduc niciun fel de prețiozitate teatrului iar spectatorului nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
observației abatelui d'Aubignac: "[narațiunile] sunt plictisitoare [...] atunci când în ele apar expresii lipsite de vigoare; căci nu aduc niciun fel de prețiozitate teatrului iar spectatorului nu-i mai place, obosește și nu mai ascultă" (Schérer 1966: 240). În numele acestui principiu, ornamentul adeseori este mult mai valorizat decât narațiunea: Am putea spune că pasajele narative constituie elemente epidictice în interiorul unei opere, care, în ansamblul ei, nu prezintă acest caracter [...]. Dacă există o legătură strânsă între poezie și genul epidictic, teatrul și, în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se revendică mai degrabă de la două alte genera causarum din retorica tradițională: discursul judiciar și cel deliberativ" (Kibedi Varga 1988: 84-85). Dramaturgia clasică a căutat, aici mai mult decât oriunde, echilibrul și a vrut să lase într-un plan secundar ornamentul retoric, în favoarea acțiunii, atât în tragedia-proces corneliană cât și în tragedia-pasiune raciniană. Analogiile dintre intriga pieselor lui Corneille și un proces sunt vizibile: Eroul se justifică fie în fața unui tribunal "real", fie în fața publicului" (Kibedi Varga 1988: 85). Trebuie totuși
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai degrabă "o punere în scenă" (1970: 26). Ceea ce am arătat până aici demonstrează faptul că punerea în scenă reprezintă de fapt o foarte riguroasă punere în povestire (montaj). Rămâne acum să mai răspundem la o întrebare legată de problematica ornamentului, pe care o asimilăm termenului de dominantă tipologică, plecând de la această afirmație categorică a lui P. Kuentz: "Întreaga organizare a textului este [...] de natură lirică mai degrabă decât narativă" (1970: 26). Cu siguranță, topica barocă a clar-absurdului, formele picturale în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
muntelui era locul unde omul îl întâlnea pe Dumnezeu. Ritualul punerii pe cap a unui obiect pentru a marca meritele deosebite ale unei persoane este larg răspândit în lumea antică. Grecii foloseau frunzele de măslin, regii mesopotamieni purtau pe cap ornamente conice înalte așezate între o pereche de coarne, egiptenii confecționau pentru regii lor o tocă foarte înaltă, iar perșii o bonetă înaltă decorată cu pietre și metale prețioase. De reținut este faptul că toate aceste obiecte au ca scop conturarea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul Mediu Latin, p. 228 În măsura în care elocința judiciară, cît și elocința politică au fost, încă din Antichitate, detronate de elocința epidictică (elogii aduse unor persoane, locuri, monumente...), descrierea, creatoare de elogii, preocupîndu-se deci de ornament și estetic, s-a impus dincolo de epic, în textele romanești și istorice sub formă de "prozopografii" (descrieri de ființe animate) și de "topografii" (descrieri de inanimate). După un proces istoric complex în ale cărui detalii nu intrăm aici, Evul Mediu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]