1,141 matches
-
sistemului automat al calculatorului, autocorectorul a născut și naște monștri prin adaptarea cuvintelor românești la grafia unor cuvinte asemănătoare grafic din limba engleză. Și pentru că harababura să fie totală, în spațiul editorial coabitează - uneori între coperțile aceleiași publicații - două sisteme ortografice ("i", sînt" vs. "a", "sunt"). În grabă și superficialitatea care caracterizează viața în postmo-der-nitate, astfel de preocupări pot părea la prima vedere futile. S-ar putea obiectă că ceea ce contează sunt în primul rând ideile dintr-un text și apoi
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
să li se permită accesul pe piață. Cine ar fi în măsură să acorde valoare legislativă acestui cod? Probabil Academia Română, dar, după succesul foarte discutabil pe care l-a avut reforma lingvistică (de pe urma căreia ne-am ales cu două sisteme ortografice care funcționează în paralel), mă tem că domnul profesor Funeriu n-ar trebui să fie excesiv de optimist. Analizele la microscop ale lui I. Funeriu sunt chiar mai interesante atunci când sunt aplicate unor texte literare clasice. Comentând edițiile critice, autorul observa
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
fiecare desen reprezintă copiii mei. Nu sunt vedete. Sunt copiii mei pentru că le-am dat o altă viață. Pentru mine, arta este aerul pe care îl respir și este un mod de a trăi dând viață celui mai umil semn ortografic: punctul", ne-a spus Simona Constantinescu.
Simona Constantinescu (Antena 3), deschiderea expoziției "Tărtăcuțe" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39353_a_40678]
-
la adresa limbii române", "semidocți cu alură de șmecheri sau bișnițari de doi lei" (ibid.). De fapt, regula în temeiul căreia se lansează aceste acuzații e foarte recentă; mai exact, formularea sa riguroasă a fost introdusă de ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005), adică, în treacăt fie zis, de un dicționar care a fost în repetate rânduri acuzat, de aceleași voci populare indignate, de permisivitate exagerată, toleranță față de vorbirea incultă etc. În DOOM 2005, regula este formulată clar
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
severă“. (Controla din 7 februarie 1904). „Înființarea clubului de radio la Timișoara. Radioamatorii din Timișoara au înființat un club de radio în oraș. Ca președinte a fost ales Dl. Demetrovici“. (Temesvári Hírlap din 8 februarie 1929). „A apărut: Mic dicționar ortografic. Potrivit cu Hotărârea Consiliului de Miniștri, Academia R.P.R. a dat publicității Mic dicționar ortografic. Această lucrare, elaborată de Institutul de Lingvistică București al Academiei R.P.R. , cuprinde noile norme privitoare la ortografia limbii române și un index de cuvinte destinat să ilustreze
Agenda2004-6-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282031_a_283360]
-
din Timișoara au înființat un club de radio în oraș. Ca președinte a fost ales Dl. Demetrovici“. (Temesvári Hírlap din 8 februarie 1929). „A apărut: Mic dicționar ortografic. Potrivit cu Hotărârea Consiliului de Miniștri, Academia R.P.R. a dat publicității Mic dicționar ortografic. Această lucrare, elaborată de Institutul de Lingvistică București al Academiei R.P.R. , cuprinde noile norme privitoare la ortografia limbii române și un index de cuvinte destinat să ilustreze aplicarea acestor norme“. (Drapelul Roșu din 7 februarie 1954). „Împărțirea primelor de vechime
Agenda2004-6-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282031_a_283360]
-
câteva trăsături sămănătorismul de mai târziu. Nu întâmplător, Iorga îi va deveni prieten apropiat și - putem deduce - susținător al alegerii la Academie. Profesorul Ion Buzași, îngrijitorul ediției, a avut anumite dificultăți în a adapta ortografia latinizantă a canonicului la normele ortografice actuale, fără a-i sacrifica particularitățile stilistice și culoarea locală a limbii. Soluția aleasă este una rațională, care redă textului șansa circulației în contemporaneitate: „Ni s-a părut potrivit să optăm pentru o transcriere interpretativă păstrând formele fonetice care exprimă
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
și z, mai ales în poziție intervocalică; problema - foarte controversată în trecut - pare acum redusă la o anume incertitudine asupra unor cazuri particulare, fără îndîrjiri polemice și dezbateri teoretice. Fapt semnificativ, modificările introduse în această privință de noul DOOM (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic, 2005) n-au produs emoții și reacții; au trecut aproape neobservate, discuțiile focalizîndu-se pe cu totul alte chestiuni. Relativa indiferență se explică, probabil, prin faptul că oscilațiile de scriere cu s/z nu (mai) sînt percepute ca
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
Dicționaru limbii românești al lui A. Scriban (1939) înregistrează, toate, doar formele cu i- inițial: a investi, investitură, reflectând astfel, cu mare probabilitate, uzul dominant în epocă. Existase, desigur, și curentul de adaptare, de românizare a împrumuturilor neologice: un Dicționar ortografic din 1909, alcătuit de Ștefan Pop, după normele academice ale momentului, recomanda doar formele cu î- inițial: învestesc, învestitură. Separarea clară a două unități lexicale, a investi și a învesti, e impusă de Micul dicționar ortografic din 1953 (cel care
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
împrumuturilor neologice: un Dicționar ortografic din 1909, alcătuit de Ștefan Pop, după normele academice ale momentului, recomanda doar formele cu î- inițial: învestesc, învestitură. Separarea clară a două unități lexicale, a investi și a învesti, e impusă de Micul dicționar ortografic din 1953 (cel care consfințește și generalizarea scrierii lui î în interiorul cuvintelor): se indică formele învesti („a da un titlu”), respectiv investi „(economie)”. Din acest moment, toate dicționarele vor prelua noua normă academică. În 1982, în Dicționarul greșelilor de limbă
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
are o cauză în faptul că reforma recentă tulbura apele unei ortografii în cea mai mare parte fonetică, introducând elemente de etimologie. Să ne reamintim că și Al.Graur a publicat cu decenii în urmă un Mic dicționar ortoepic și ortografic în care corecta pronunții și scrieri greșite, cum ar fi muncipiu, atât de drag lui Ceaușescu, în loc de municipiu, sau prevèdere, preferat tot de Ceaușescu lui prevedère, ceea ce în epocă a fost privit ca un gest politic. După 1989 avem cele
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
faptul că termenul nu este consemnat în DEX; nu apare, de altfel, nici în Micul dicționar academic (2003). A fost cuprins doar în unele dicționare de neologisme și, în ultimii ani (alături de adjectivul populist), în lista de cuvinte a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) și în Noul dicționar universal al limbii române (2006); în ultimul, cu definiția: "atitudine (politică) de obicei conjuncturală și demagogică, urmărind cîștigarea simpatiei populare". Sursa imediată a termenului (devenit unul internațional) este considerată, pentru română
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
că trebuie păstrat aspectul „grafic” al limbii ca o mărturie a originii și evoluției cuvintelor. Dicționarele folosesc la nevoie așa-numita transcriere fonetică pentru a indica cititorilor cum trebuie pronunțat un cuvânt sau altul. În cazul românei, deosebirea dintre aspectul ortografic normal al unui cuvânt și transcrierea lui fonetică este de obicei minimă. În cazul ortografiei franceze, transcrierea face de nerecunoscut cuvântul. Chiar și pentru un străin, deosebirea constituie un șoc. Ideea inspectorilor are, probabil, drept sursă ortografia mail-urilor, care sacrifică
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
Un caz aparte de folosire polemică a ortografiei - scrierea cu inițială minusculă al unor nume proprii - a fost observat mai de mult de Al. Graur; prezența sa în publicistica din 1990 a fost descrisă de Mioara Avram. Preluările sau "citatele" ortografice se folosesc adesea cu scop persuasiv în publicitate ori în polemică politică, dar sînt și tratate ludic de alte tipuri de texte. La nivelul cel mai general, poate fi evocat un alfabet anume, evident marcat cultural: de pildă alfabetul chirilic
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
în genere conotația "străin", iar în particular poate trimite atît la spațiul rusesc cît și la cel german, maghiar sau anglosaxon. De fapt, numai cine cunoaște polemicile locale și orientările a simpatiile și antipatiile - diferitelor grupări poate detecta semnificația abuzului ortografic. În primii ani de dupa 1989 era mai prezenta aluzia rusească (proletkultură, florikultori - în "Timpul", 13, 1990, 8); în publicațiile extremiste și xenofobe agresarea numelor, despre care am mai vorbit, urmărea să imite mai ales ortografia maghiară sau germană (insinuînd originea
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
apare într-un moment în care este mare nevoie de el. Oferim tuturor celor interesați să vorbească și să scrie corect limba română un dicționar în care pot găsi normele limbii literare și formele acceptate în domeniul ortografiei“. Academia Română: Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române. Editura Univers Enciclopedic, București, 2005. Preț: 59,84 lei. Satelitul de spionat În cartea lui Grisham îl întâlnim pe Joel Backman, odinioară un influent avocat din Washington și un jucător important pe scena politicii
Agenda2005-35-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284140_a_285469]
-
treacă-meargă! Dar cum să renunțăm la "arhaicul" î ? Scriind peste tot doar cu â ?! Unii, nu-i vorbă, chiar o fac, producînd mici monstruozități ca neâncăpător, reânviat, subânțeles etc. c. "România" nu reprezintă "o excepție lexică" (corect: "lexicală"), ci una ortografică, ale cărei rațiuni le putem discuta separat. II. Scrisoarea a doua se referă la "obstinația stranie a unei părți a publiciștilor români [...] care n-au dorit și nu doresc încă să țină seama de argumentele ce-au fost aduse de
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
n-au dorit și nu doresc încă...", ci și celor care au impus ori au susținut normele din '93 fără a-și pleca urechea la argumentele de sens contrar. b. Scrierea generalizată cu â în interiorul cuvintelor nu reprezintă unica tradiție ortografică, unele publicații și edituri prestigioase (Viața românească încă de la apariție: 1906) refuzînd s-o îmbrățișeze. Cît privește formele "mai eufonice" sunt, suntem, sunteți, lucrurile arată puțin altfel decît le prezintă scrisoarea a doua. Forma sînt, derivată din latinescul sint, a
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
ne oferă Eminescu prin dicționarul său de rime, unde în suita lui sînt apar mormînt, veșmînt, înfrînt etc., dar în suita lui cărunt, mărunt, înfrunt nu apare verbul sunt, care n-avea pentru poet realitate fonetică, fiind exclusiv o formă ortografică. Aceeași situație se regăsește la V. Alecsandri, G. Coșbuc, Al. Macedonski, Ion Barbu și mulți alții. Vreți totuși un autor care să-l fi folosit în rimă pe "mai eufonicul" sunt ? Iată-l: "La tîmple mi s-a strîns părul
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
cărunt/[...]/ Dar tînăr sunt, același încă sunt" (M. Beniuc, Furtuni de primăvară). Nu cred totuși că, drept model de limbă românească, îl vom prefera pe Beniuc lui Eminescu. III. Scrisoarea a doua, în partea ei finală, susține că "respectarea normelor ortografice stabilite de înaltul for științific și cultural este obligatorie, așa cum prevede Legea privind organizarea și funcționarea Academiei Române, adoptată în unanimitate de Parlamentul României și promulgată la sfârșitul anului trecut (nr. 752/27 decembrie 2001)". În virtutea acestei legi (art. 8, alin
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
organizarea și funcționarea Academiei Române, adoptată în unanimitate de Parlamentul României și promulgată la sfârșitul anului trecut (nr. 752/27 decembrie 2001)". În virtutea acestei legi (art. 8, alin. 1, lit. b), Academia Română "se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii". Comentariu: legea adoptată în 2001 nu are nimic a face cu normele ortografice din 1993, întrucît, potrivit Constituției (art. 15, alin. 2), "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile". Academiei Române nu-i rămîn de făcut decît
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
anului trecut (nr. 752/27 decembrie 2001)". În virtutea acestei legi (art. 8, alin. 1, lit. b), Academia Română "se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii". Comentariu: legea adoptată în 2001 nu are nimic a face cu normele ortografice din 1993, întrucît, potrivit Constituției (art. 15, alin. 2), "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile". Academiei Române nu-i rămîn de făcut decît două lucruri: ori să-și vadă de alte treburi, după ce a reușit să instaureze
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
o epifanie lunară",8 iar Christos e prezent în omofonele savant șîntocmite prin (în) sau (dez)-ț binare: "cînd, vampa, cată pegra a-l/opri: veghere cristalina;/ o priveghere Christ alină/ - cîndva, -mpăcată: pe Graal!" De semnalat (și) multitudinea semnelor ortografice și de punctuație care își obligă cititorul să străbată varii cîmpuri semiologice. Și semantice. Ar mai fi de observat efectul controlat al structurii grafice: ține în zăbala competența lingvistică pentru a da, drept recompensă, frîu nelimitat celei literare. În context
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
fi dumirit și asupra unor erori ale ediției din 1942, pe care, din comoditate, dacă vreți, le-am moștenit. (Dl Pienescu nu e mulțumit nici de acea ediție!) Luând de bună ediția de bază, cu "nepermis de multele ei greșeli" ortografice, aș fi adăugat și altele, de o capitală însemnătate, cum ar fi faptul de a fi transcris cu majusculă numele zilelor săptămânii, lunilor - așa cum normal era în 1942 și nu cum este astăzi. Mărturisesc că a operat aici un subiectivism
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
de cercetătorii interbelici ai argoului românesc (C. Armeanu, 1937, Al. Dobrescu 1938 ș.a.). Cuvântului i s-a presupus o origine onomatopeică, lucru nu tocmai convingător; e drept, totuși, că sensul său depreciativ se asociază cu un simbolism fonetic negativ. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) recomandă forma știoalfă, dar acceptă și varianta ștoarfă, probabil cea mai răspândită în uzul familiar-argotic actual: "Vine o ștoarfă și-l îmbrobodește" (C. }oiu, 1984, p. 264); "Nu-ți mai ajung bărbații, ... parașuta, japița, jigodia
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]