976 matches
-
dor). Sinceritatea patriotismului lui B. este dezarmantă în poeziile angajate politic, care-i exprimă încrederea într-o Românie mai presus de negurile istoriei: „Te simt în sânge și-n vise / te port neîntrerupt / Românie / cu â din a / ... Pâine, mânie, osândă, cântec / totul deodată ești, Românie / cu â din a./ Așa cum ai fost vei rămâne: / norul nu schimbă cerul / și nu te schimbă pe tine / Românie / cu â din i” (Apa trece). Volumul Ukulele (1967) propune o altă sintaxă poetică, simplificată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
simtă rău, o să facă față, n-o să se simtă rău iar noi, cu ajutorul Domnului, ne-om descurca. Caterina se opri din frământare și bombănit și veni să se așeze lângă el. E mai bine ca măcar unul să scape de osânda trimisă de Dumnezeu în ținutul ăsta de obidiți. Nu vezi? Ruperi de nori, și apoi secete, păduri ce iau foc, recolte distruse, oameni și animale înfruntându-se cu tot felul de epidemii. Și ce-i mai rău încă n-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fulgerare de energie care, răspândindu-se în Catedrală, ajunsese până la el. Ar fi vrut să-i strângă mâna. Dar ea mai mult ca sigur că s-ar fi retras, căci gestul său și strigătul de indignare al Starețului fuseseră o osândă. Se sculă de pe stâncă și-o luă pe-o cărare care, printre buruieni și mărăcini, ieșea la un drum în pantă. Cățărându-se pe dealuri, spre nord, drumul acela l-ar fi dus la fruntariile orașului. Era drumul principal spre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
jocuri. Ai luat și tu parte la răscoală, așa e? Eu merg întotdeauna alături de fiul meu, el nu e un păcătos, așa cum se spune. Ți-a spus vreodată că i-a sfătuit pe alții să simuleze nebunia ca să scape de osânda capitală? Niciodată. Și nici el nu se preface, dacă nu m-a recunoscut, bietul meu fiu. Se preface, nu vezi, e o-nscenare, cum poți să nu-ți recunoști tatăl? Dacă voi veți continua să-i luați până și dreptul la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
purgatoriul, o să vedeți voi când veți da de iad. Acest soi de amestec de lapte și altceva, mereu același, nu reușise nicicând să-l digere, cu toate astea îl înghițea fără să clipească, fiindcă hrana era necesară pentru a învinge osânda întunericului și a postului îndelungat. Călugăre, azi mă duc la Ischia cu gagica, sunt vesel și dispus să-ți dau o rație dublă, vrei? Bău două cești din lichidul acela călâu și stomacul parcă nu-l mai ardea așa de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trebuincioase scrierii operelor elaborate mental ani în șir. Datorită lecturii scrierilor despre magie, se convinsese că poate evoca, între acele ziduri întunecoase, puterile iadului gata să-l ajute; mulți îi promiseseră să intervină în favoarea lui pentru a-l scăpa de osândă, dar anii trecuseră și lucrurile rămaseră neschimbate. Acea modestă dobândire de libertate, față de condițiile de carceră dinainte, și acea firimitură de recucerită încredere în oamenii al căror rol era să-l aibă în stăpânire, l-au adus într-o asemenea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
atât de îngrozitori precum cei dinainte. Între timp fusese ales papă Urban VIII, care-l prețuia pe Tommaso, îi citise cărțile. Întâlnindu-se cu Urban, Tommaso își exprimă dorința de a pleca din Italia, pătimise prea multe și poate că osânda încă nu luase sfârșit, în ciuda protecției obținute: Am dușmani pretutindeni, adevărata conspirație o suport eu acum și nu mi se dă nicio clipă de răgaz. O să am grijă să-ți asigur plecarea în Franța, dar mai-întâi, te rog să-mi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc își vor lua osândă. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voiești, deci, să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la ea (Rom 13, 1-3). Fără îndoială, aici, ca și în altă parte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ales. Mergi în pace!“ Și abia ieșit din biserică aprodul l-a și chemat în fața scaunului de judecată. Odată ajuns înaintea judecătorului și mărturisindu-și credința cu și mai mare râvnă Marinus a fost dus așa cum era la locul de osândă și a murit ca martir. Continuându-și relatarea, Eusebiu ne spune că: Tot așa s-a făcut vestit pentru îndrăzneala sa în credință și Astirius, un bărbat din Roma promovat în rândurile senatorilor și ajuns în mare vază în fața împăraților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fiind transformați În licurici. Μ Ca să fii cu adevărat un creator/Înnoitor În domeniul ethosului, trebuie să ai o conștiință prometeiană. Μ Oricât s-ar strădui, unii nu reușesc să-și ridice munca de la acest nivel dezolant al caznei, al osândei, al chinurilor (asemănătoare sforțărilor torturante ale lui Sisif). Aceasta pentru că ei nu au cunoscut Încă plăcerea găsirii unui rost muncii lor sau nu știu Încă s-o supună la Înseși cerințele devenirii lor (de aici, sentimentul că s-au vândut
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe cruce: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți Îl hulea zicând: «Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi». și celălalt, răspunzând, Îl certa, zicând: «Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești În aceeași osândă? și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta Însă n-a făcut nici un rău». și zicea lui Isus: «Pomenește-mă, Doamne, când vei veni În Împărăția Ta». și Iisus i-a zis: «Adevărat grăiesc ție
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și jireji/ Din umbra cărora nu te mai vezi./ Apoi iau foc durerii să răsaie/ Pe tot cuprinsul zării vâlvătaie./ Acesta este jocul meu cu focul/ În care ține suferința locul/ Butucilor care ardeau pe ruguri/ Cu sfinți sub ai osândei grele juguri." Dar erosul este mai îndurerat și semeția face loc modestiei: Pe tot cuprinsul tău, eu niciodată/ În care stau întreagă n-o ocup./ Un scaun doar, o masă la văpaia/ Din sobă cu hârtii ce-ades le rup
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
relații ale permanenței, ca un act prelungit firesc în timp. Abia cu Tudor Arghezi, evocarea istorică va realiza arta în poeme de mare amploare. Poetul invocă legende biblice, motive folclorice, evocă martirajul eroilor naționali, și prin "Judecata de apoi" rostește osânda celor care au săvârșit masacrul din 1907. Poemul "1907" este un model de căutare a unei autenticități lirice, de investigație și cizelare superioară, în contrast cu rudimentaritatea estetică proliferantă în anii 1955 1960. Arghezi dă din nou exemplul fuzionării "slovei de foc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Depistabile la Aaron sunt primele reflexii herderiene ale ideii că limba exprimă spiritualitatea colectivă a popoarelor. "Întunerecul neștiinței cu care se-acoperi țara rumânească din pricina tristelor întâmplări ale răsboaelor din afară și din lăuntru, se îngroșă și mai mult cu osânda aceea grozavă a limbei slavone" (Aaron, 1835, p. xii). Limba slavonă, infiltrată în biserica românească, și mai apoi în întreaga cultură română înainte de întemeierea statului, prin "atingerea cu bulgarii", a alterat sufletul latin al limbii române. O mare victorie s-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că există vreo legătură Între toate astea și cetățean? P: Păi ... nu știu, dacă mă-ntrebați vă spun. H: Da. În sfârșit o a treia ipoteză care-și face loc ...ca un ... virus, și anume, atenție, este lovitura, pălitura de osândă a Bruxelles-ului Împotriva lui B.. AȚi auzit la ...la ...la cursul zilei de joi se vorbea deja de faptul că băieții ăia de Bruxelles care l-au apărat tot timpul pe M., care au apărat-o pe Ma. și
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
era stăpânul morții, adică pe diavol. El, împăratul Dreptății, împăratul Măririi, izvorul vieții și biruitorul morții, a murit pe cruce, pentru ca prin moartea Sa să aducă întregului neam omenesc harul izbăvirii din păcat și din moartea cea veșnică sau din osânda morții. Dar Iisus Hristos n-a murit fiindcă ar fi fost victima morții, ci ca urmare a păcatelor oamenilor. El a fost străin de orice păcat și S-a făcut pe Sine Miel de jertfă și a primit moarte pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
înalță Bunului Dumnezeu e sfântă și dumnezeiască căci, aici, la Sfânta Liturghie, ne împărtășim cu trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, ne ridicăm la starea de fii ai lui Dumnezeu, rugându-L: „și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăzneală, fără de osândă a te chema pe Tine, Dumnezeul Cel ceresc Tată, și a zice”, după care clerul și credincioșii rostesc sau cântă rugăciunea Tatăl nostru. Când suntem în Biserică și ne rugăm cu credință, ne împărtășim și ne îmbrăcăm în haina curățeniei
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Trup și sânge al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.” Prin taina Sfintei împătașanii, cel botezat a primit nu numai trezirea sufletului din somnul păcatelor, nici numai iertarea și ieșirea de sub osânda lor, nici numai împărtășirea darurilor Duhului Sfânt și plinirea împărăției lui Dumnezeu în noi, ci și arvuna nemuriri. Prin Sf. împărtașanie suntem părtași la viața cea veșnică împreună cu toți sfinții, precum a spus însuși Mântuitorul: „Cel ce mănâncă Trupul Meu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ceea ce este necesar. Spre ființă este acea pâine necesară doar pentru a ne păstra în putere ființa. Prin cuvântul astăzi se înlătură grija zilei de mâine. Și Trupul lui Hristos este o Pâine spre ființă, pentru a cărei împărtășire fără de osândă se cuvine să ne rugăm.” Sf. Simeon al Tesalonicului ne îndeamnă ca înainte să fi cerut aceasta, să cerem cele cerești. Dar fiindcă suntem muritori și avem nevoie de pâine, pentru a ne menține în viață, cerem și pâine, ca
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
iertare”. Cine își cere iertare, acela își mărturisește păcatul. Se vădește în acest fel că Dumnezeu primește pocăința: o dorește mai mult decât moartea păcătosului. în Sfânta Scriptură, datoria este o metaforă a păcatului. Datornicul era pasibil de judecată și osândă, de care nu putea scăpa decât înapoind ceea ce împrumutase, așa cum arată și Domnul în parabolă. Trebuie să tregem învățătură să iertăm și noi pe datornici, pentru a primi prin aceasta iertarea Domnului. Sf. Ciprian al Cartaginei ne învață să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ar spus să ne rugăm pentru iertarea păcatelor.” „Se înțelege de aici că iertarea păcatelor depinde în primul rând de noi, după cum și judecata asupra noastră înșine ține tot de noi; pentru ca nimeni să nu se plângă cu nechibzuință de osânda mai mare sau mai mică ce i s-a dat. Mântuitorul te face judecător asupra ta însuți chiar pe tine, cel vinovat, ca și cum ți-ar spune: judecata pe care o vei face asupra ta însuți o voi face și Eu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
tulburați au fost de năluciri" (Înțel. 17, 3). Sînt amintite amenințările înspăimîntătoare care figurează în Eclesiast, " Dinții fiarelor și scorpiile, șerpii și sabia răzbunătoare sînt ca să piardă pe necredincioși" (Sir. 39, 36), "vai vouă, bărbați nelegiuiți, ...de veți muri, spre osîndă va veți osebi" (Sir. 41, 1l-l2). Din Isaia este extrasă profeția adresată mîndrelor fiice ale Sionului: "Și atunci în loc de parfum va fi miros de putrefacție" (Isa. 3, 24), iar din Ieremia, cuvîntul Domnului: "voi face cuvintele Mele un foc în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
au înfruptat de la bun început din rodul "vieții fără de moarte". Un posibil răspuns oferă Sfîntul Damaschin, care consideră că "nu era folositor ca omul să dobîndească nemurirea, fără să fie încă ispitit și încercat, ca să nu cadă în mîndria și osînda diavolului" [1993: 93]. Cîteva nuanțe se cuvin să completeze, totuși, o atare opinie, avînd în vedere că: deși existența pomului vieții este consemnată explicit în textul biblic " Iar în mijlocul raiului era pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului" [Facerea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vocabularul propriu a exprima noua stare de dependență. Acum alții sunt stăpânii, jupânii, boierii. La ei sunt bogăția, lăcomia, mândria, dârzenia, strășnicia, grozăvia, năprăznicia. Prin ei românul a devenit rob, sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu rectificarea că nu crede într-o damnare eternă a unor popoare, într-o "fatală bestialitate". Ca și Blaise Pascal, prin urmare, spera în grația divină care se poate coborî oricând asupra unei ginți, spre a o scoate din noaptea osândei. În Istoria critică Hasdeu se silește a demonstra că selecția naturală și cea providențială lucrează mână în mână în favoarea poporului român. Teritoriul dac este cel mai propice unei civilizații materiale, iar vlahul este, etimologicește, domn, stăpân al popoarelor, printr-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]