1,525 matches
-
amfitrion, motivul fugit irreparabile tempus e secondat de epicureicul îndemn carpe diem: "Vai, amărâții de noi, nu înseamnă nimic omulețul!/ Fi-vom cu toții întocmai când Orcus va sta să ne fure/ Hai, să trăim, așadar, cât ne simțim în puteri!". Ospățul lui Trimalchio (capitolele XXVI LXXVIII) este îndeobște considerat cel mai important episod din Satyricon și grație construcției îndatoritoare modelului, adică dialogului socratic, dincolo de materialul bogat pe care această scriere îl oferă celor interesați de realitatea epocii. Să nu uităm nici
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aici, orice lectură fiind nevoită să dea întâietate amalgamului de "stiluri, parodii, observație realistă a fenomenelor sociale, ironie și comic gros, limbă care să mimeze vorbirea curentă, proverbe" menționat de Eugen Cizek. Neta separație a întregului în două mari unități, ospățul lui Trimalchio și peripețiile cuplului Encolpius-Giton, dovedește, în plus, tendința lui Petronius de a parodia însăși satira menippee ca întreg. Aceasta nu cunoscuse, cel puțin ca în exemplul discutat și de noi (pe care Petronius se crede că îl știa
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mistică de frenezie ajungând până la autoevirație. În ritul de inițiere, misticul lui Attis retrăia simbolic soarta zeului său în moarte și înviere; era stropit cu sângele unui taur, pătrundea în camera nupțială, pe care o părăsea ca renăscut. În timpul unui ospăț sacru, mărturisea că a devenit misticul lui Attis, iar un sacerdot anunța vestea cea bună celor inițiați: Mângâiați-vă, o misticilor, căci zeului i-a fost dată eliberarea! Tot astfel și nouă, după pătimire ni se va oferi izbăvirea. În
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se laude, prin glasurile lui Iustin, Herma și Irineu, de reușitele misionare întreprinse chiar și în ținuturile îndepărtate. Păgânii, i-au acuzat multă vreme pe creștini de ateism, de dispreț față de zei (critică adusă monoteismului exclusivist creștin și iudaic), de ospețe infam (hrănirea cu copii), de uniuni incestuoase (primii creștini se numeau frați și surori), de îmbrățișări la trupul nud între bărbați și femei cu luminile stinse, de a-i iubi pe oamenii de aceiași credință cu ei și de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de sânge, sacrificând uneori câte 100 de tauri și turme întregi de oi și capre, păsări albe de uscat și de apă, până într-atât încât soldații, aproape zilnic, cu stomacurile încărcate de mâncare și băutură ieșeau din clădiri, de la ospețe, de la care ar fi trebuit mai curând să fie opriți, și se propteau pe străzi de umerii trecătorilor ca să-i ducă la cazarmă. Între toți se distingeau prin asemenea excese petulanții și celții, care în acel timp credeau că-și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
N.A.Bogdan, stăruind în exemplele de viață, generalizându-le. Să judecăm, ne chema el, întrebându-se și îndemnându-ne la răspunsuri: „Oare câți săraci am putea face noi fericiți cedând abonamentul unei singure lojă de teatru?”; „dar cu cheltuiala unui ospăț, care nu numai că ne îmbuibă pânte cele dar ne strică și sănătatea?”; „dar cu cheltuiala de la balu l pr otipendadei?” Punând astfel de întrebări, în așteptarea răspunsurilor, autorul adăuga: dacă Lumânărică ar fi strâns toți banii pe care ia
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de momentul culminant din grădina din Milan, în care o voce de copil îi spune: „tolle, lege” -„ia, citește”. Dând ascultare glasului, Augustin a deschis la întâmplare Sfânta Scriptură la Romani 13, 13-14: „să umblăm cuviincios ca ziua; nu în ospețe și beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă. Ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte”. Pasajul acesta i-a deschis ochii sufletului
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
auditive: Aud materia plângând (George Bacovia, Lacustră) - olfactive: Parfum de pene arse și ploua... (George Bacovia, Negru) - tactile: Azi sunt neputincios ca o mătasă - Emil Brumaru, Astenie) - gustative: Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează); - sinestezice: Clar de noapte parfumat (George Bacovia, Nocturnă), Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Ion Barbu, Timbru). Imaginea artistică are
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Curăția sufletului a fost întodeauna izvorul faptelor bune și al bunei înțelegeri între oameni. Biserica a predicat mereu această virtute cu orizont ecumenic, care sporește pacea și iubirea în lume. Slujba, împodobită de o cântare frumoasă, se aseamănă cu un ospăț duhovnicesc, căci „Ce este mai plăcut decât această desfătare? Căci și cu psalmi ne desfătăm, și cu rugăciuni ne răcorim, și cu lecturi ne hrănim. Într-adevăr, după cum unii comeseni sunt desfătați de felurimea mâncărulor, tot așa sufletele noastre se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
iudaic și faptul istorico-creștin”. Consecințele religioase și istorice ale celui din urmă își dovedeau însă net superioritatea și bogăția. „O deosebire era totuși între cvartodecimani și ceilalți creștini: pe când aceștia serbau ca Paști învierea Mântuitorului, cvartodecimanii serbau la 14 nisan ospățul pascal al Mântuitorului cu ucenicii Săi, ca zi de început al patimilor Domnului, a cărui moarte era socotită la 15 nisan. Era o chestiune de interpretare a cronologiei evanghelice a Patimilor, cvartodecimanii bazându-se pe cea a Sfântului Matei, respectiv
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lumea aceasta totdeauna”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt către cei ce cred că diavolii ocârmuiesc cele omenești și se necăjesc pentru pedepsele lui Dumnezeu, și se smintesc pentru îndestulările celor răi și pentru suferințele celor drepți, în vol. Din ospățul stăpânului, p. 34) „Lipsiți o casă de locuitorii ei, părăsiți-o pe ea și lăsați-o; într-un timp foarte scurt și ea se ruinează, părțile sale se descompun, ea cade bucată cu bucată. Să lăsăm, aceasta să nu fie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
169 pp. 32. „Problemele vieții”, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, 379 pp. 33. „Puțul și Împărțirea de grâu - 57 de predici de Sfântul Ioan Gură de Aur”, Editura Buna Vestire, Bacău, 1995, 530 pp. 34. „Din ospățul Stăpânului”, Introducere, traducere, note și comentarii de † Irineu Slătineanu, Editura Adonai, București, 1995, 190 pp. 35. „Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență”, volum realizat de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
avea pământ doar pe sub unghii, cum zicea el". Chipuri precum Mama sau văduva Mitruța (cu o casă de copii care mor pe rând), practici precum Lăutul ori Ignatul vorbesc de mentalități și cutume. Cimitirul (numit "La Lilieci") e vestit pentru ospețele in memoriam: "Nicăieri nu mănânci o varză cu carne / Mai gustoasă ca-n cimitir / De ziua morților, când se face pomană". În alte situații, se manifestă interlocutori răstiți ori concesivi, o lume frământată cu miturile și filozofia ei practică motive
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pseudo-figurativ și decompoziție) intră în relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere a vechiturilor stocate: "scaune tapițate", "rufe cârpite, pe frânghii vii", "feronerii și faianțe"; la un ospăț nocturn într-un ambient eteroclit ca acesta se etalează "ieruncile perpelite-n pezmeți / spetele de urs, garfele de mistreți, / balercile de crâmpoșie, / iar noi, eu și căpetenia, făceam filozofie / și toată lumea desfășura evantaie / de hohote printre amfore cu măruntaie..." Se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de pajiști"; visându-se pe deal la Șișcani, poetul strigă: "Evoe! alaiului / cu cununi de iederă / mergând pe asini"; în contrasens, se perindă "bețivi / cu figuri cunoscute, muncitori la linie, la întreținere". Solemnitatea cade în derizoriu: "Dans în sala de ospețe a zeilor!... se servește ambrozie și porumb fiert... taci, fă dormiți o / dată strigă mama... și nectar, șopteam eu, în / continuare". A surprinde gândirea în stare genetică, embrionară, nedistilată, a percepe tranzițiile fulgurante ale comunicării în devenirea lor intimă, iată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care vrăjea cu luxul și rafinamentul Orientului. Și totuși, în amintirea generalilor lui Alexandru Macedon, bogăția pământurilor noastre avea să dăinuiască. Lisimah, devenit rege al Traciei, a năvălit în nordul Dunării pentru a-și impune stăpânirea. A gustat însă din ospățul înfrângerii dăruit din înțelepciunea lui Dromihete. Nimic nu avea să se schimbe nici atunci când, în Mediterana, romanii au preluat de la greci torța arzând a puterii, schimbând centrul universului civilizațional din care făcea parte și Dacia. Erau vremuri în care Jupiter
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
peste toate zările pământului, răspândind dezastrul în galopul cailor mânați de hoardele turco mongole. Ploi de săgeți, slobozite din nori de arcuri, zbârnâiau prin văzduh. Doliul cobora din ceruri, așezându-se ca o uriașă panglică neagră peste omenire. Deranjați de la ospețele copioase cu ambrozie, cruzii, aroganții și vanitoșii zei greco romani deveniseră dintr-o dată neputincioși. În pocalele din care sorbeau vinuri alese picurau stropi de sânge. Hlamidele lor albe erau murdărite de picuri roșii care prevesteau moartea. S-au înspăimântat, sărind
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a lui Duncan îl îngrozește așa cum l-ar fi îngrozit vederea unui spectru, ci obsesia asasinatului ce va avea loc în curând capătă pentru el forța celei mai depline veridicități. Asistăm aici la un efect de deplasare, căci, în scena ospățului din actul al treilea, de pildă, nu fantoma primului ucis, regele, ci fantoma lui Banquo vine să se așeze pe locul rezervat îndeobște lui Macbeth. Totuși, fantoma regelui prezent/absent se află poate și ea acolo, găsindu-și o expresie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
noaptea prin palat cu ochii deschiși, deși este cufundată într-un somn adânc? Lady Macbeth doarme și nu doarme, trăiește și nu trăiește. Dincolo însă de toate aceste corespondențe între aparițiile propriu-zise și halucinațiile plăsmuite de o minte bolnavă, scena ospățului rămâne momentul în care Macbeth trece cu adevărat prin experiența înfricoșătoare a întâlnirii cu Gorgo. În scena ospățului, spectrul lui Banquo, care clatină din cap precum Comandorul din Don Juan, rămânând tăcut în ambele lui apariții și vizibil doar pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
doarme, trăiește și nu trăiește. Dincolo însă de toate aceste corespondențe între aparițiile propriu-zise și halucinațiile plăsmuite de o minte bolnavă, scena ospățului rămâne momentul în care Macbeth trece cu adevărat prin experiența înfricoșătoare a întâlnirii cu Gorgo. În scena ospățului, spectrul lui Banquo, care clatină din cap precum Comandorul din Don Juan, rămânând tăcut în ambele lui apariții și vizibil doar pentru Macbeth, spectrul acesta, așadar, va fi interpretat de către Lady Macbeth ca efect al unei teribile spaime (tot așa cum
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
suveran ca pe o dovadă a validității acestei propoziții. Într-adevăr, nimic nu ne permite să găsim în biografia filosofului ceva ce i-ar putea discredita gândirea: nici vorbă de vreo travestire în femeie, de parfum în agora sau de ospețe extravagante - Eudoxos rămâne un platonician care poate fi prezentat în familiile așezate. 3 Slabă agoniseală în traista filosofică. Iată așadar cele patru scurte teze hedoniste ale lui Eudoxos: plăcerea este un bine, pentru că toate ființele, raționale sau nu, aspiră la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ca un mare campion, să cânți măiestrit din gură și din liră - iată un palmares uimitor, ce nu poate fi pus decât pe seama Virtuții. Chiar așa să fie? Pentru că biografia lui Heracle ni-l arată și comportându-se dezinhibat la ospețe, bând cantități mari de vin și plecând urechea la glume deocheate, ceea ce ar putea să însemne că a plecat și la brațul Fericirii, căreia nu-i va fi spus totuși Depravare! Lecția? Să refuzi închiderea în termenii alternativei, să recuzi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vinul de Falerne băut din cupe de argint masiv, totul încoronat, în final, de întrebuințarea unor penisuri artificiale confecționate din piele și frecate cu piper măcinat și urzică pisată, ca în Satyricon. Caricatura discipolilor lui Epicur care se dedau la ospețe și dezmățuri gen Trimalchio, în care erai obligat să vomiți ca s-o poți lua apoi de la capăt cu îndestularea pântecelui, ne scutește să cercetăm mai îndeaproape: în Grădină, ca și la vila lui Piso, regula sunt mesele frugale. Violența
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
hrănire; ideal; inteligență; invitație; încredere; încununare; înstărit; întîmplare; înțelepciune; la masă; a lăuda; lăudat; lectură; maturitate; măreție; mărinimie; minune; moca; modestie; morală; moralitate; multă; naș; nimeni; noblețe; normal; normalitate; nouă; nu; nuc; oamenilor; oaspete; obraz; omagiu; omenos; și onoare; onora; ospăț; patrie; patriotism; părinte; plasă; plăcere; plăcut; a plăti; politic; pomană; a prețui; prețuire; primire; primul; prînz; prostie; rang; raritate; ras; responsabilitate; rușina; sănătate; serbare; servește; servire; sfinți; statut; stimă; student; suferă; super; susținere; șpagă; a ta; tata; tărie; tezaur; tîmplar
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
gurmand; heroină; o hrăni; iaurt; indiferență; încinsă; îndrăgostit; înghețată; lighean; lingușitor; lipsă; matinală; mămăligă; măsură; mereu; mestec; mesteca; mic; miere; mîna; mînă; mînca; mîncare lichidă; mîncărică; mîner; moartea; muzică; de nădejde; neajutorat; nefericire; nevoie; nouă; Nutella; oală; obiect casnic; oleacă; ospăț; ou; parte; plină; plumb; poftă; porțelan; porție; prăjitură; de prăjitură; preferată; rece; rezistență; sătul; sertar; singură; sorbire; stai; stimă; strîmba; sufla; unică; util; de zahăr (1); 799/134/43/91/0 liniște: pace (166); gălăgie (48); tăcere (46); calm (35
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]