1,898 matches
-
cu bine. Am ieșit din spital... fără să fi fost operată, fără... Terapeutul - „Am depășit situația, s-a terminat”. Este ceea ați spus ultima dată. „Am depășit situația. S-a terminat”. Pacienta - „Am depășit situația. S-a terminat”. Imi dădeam osteneala în timpul tuturor ședințelor precedente și acum reușesc. Terapeutul - Reușiți mai bine? Pacienta - Hum. Terapeutul - Atunci asociați imaginile gândului pozitiv...” Am depășit situația. S-a terminat”. Incercați să le asociați apoi vom vedea imediat efectul lor asupra stăriii dumneavoastră de anxietate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sunt cercetătorii care, o dată ieșiți din subsolurile societății cu rapoartele redactate, se mai Îndură ca, stând la masa de scris, să reintre În lumea aceea sumbră, să-i aplice grilele de lectură specifice sociologiei, pentru ca, În final, din toată această osteneală, să vadă lumina tiparului o carte. Pentru că, deși strâns legată de cercetările de teren care i-au oferit materialul, Cunoaștere incomodă este, de la titlu până la modul În care a fost scrisă, ireductibilă la un simplu raport de cercetare. Are toate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Marcel Proust sau Tomaso di Lampedusa. Salonul monden este saturat de obiecte neînsuflețite. Oamenii devin niște etichete, cuvintele învăluie numai dorințe ilegitime, iar cheia succesului este înfrânarea de la înfrânare. Demonul futilității domnește nestingherit, stârnind ambiguitățile, aclamând tautologia sterilă și disprețuind osteneala creatoare. Mondenitatea se definește prin apologia indirectă a nerușinării. Inconsecvențe abuzive și repetate definesc adevărul lumii. Câtă vreme suntem în lume, credem că nimic nu supraviețuiește morții și ne comportăm ca atare. Darurile ascezeitc "Darurile ascezei" Asceza anulează tocmai acest
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
universal”). Este un adevăr pe care aproape nimeni nu-l mai înțelege fără să-l răstălmăcească ori să-l accepte fără să cârtească. Ca un „izvor pecetluit” (Cântarea Cântărilor 4, 12), el duce o viață singuratică prin tăcere, apostolică prin osteneli și universală prin liturghie. Viața monahală „e o viață definitivă” întrucât anticipează condiția eshatologică. Monahismul nu este calea făcută să convină cuiva, nici măcar celor care au vocația singurătății. Pentru cei din lume, monahismul este scandal și nebunie. Rămâne de admirat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că uleiul e lunecos și că țelul urmărit este de-a face ca ambarcațiunea să lunece voinicește pe apă. Queequeg credea cu strășnicie în foloasele ungerii ambarcațiunii, iar într-o dimineață, curînd după dispariția Fecioarei și-a dat mai multă osteneală ca de obicei, cu această îndeletnicire: tîrîndu-se sub ambarcațiune, care atîrna peste bord, începu s-o frece de zor, ca și cum ar fi vrut să asigure chilei pleșuve o recoltă bogată de păr. Părea să muncească îndemnat de o anume presimțire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în cap ca să-și stoarcă vreo idee, se încumetă să vorbească: Ă Vă rog, domnule, cine-i lordul-gardian? Ă Ducele. Ă Păi, ce legătură are ducele cu capturarea ăstui pește? Ă Totuși, e al lui. Ă Ne-am dat multă osteneală, am înfruntat multe primejdii, ba am făcut și oarecare cheltuieli - iar acum, toată truda noastră să fie în folosul ducelui, numai al lui? Noi nu ne alegem cu nimic de pe urma ostenelii noastre, decît cu bășicile din palme? Ă Peștele-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Totuși, e al lui. Ă Ne-am dat multă osteneală, am înfruntat multe primejdii, ba am făcut și oarecare cheltuieli - iar acum, toată truda noastră să fie în folosul ducelui, numai al lui? Noi nu ne alegem cu nimic de pe urma ostenelii noastre, decît cu bășicile din palme? Ă Peștele-i al lui. Ă E, oare, ducele atît de sărac încît să fia nevoit a-și cîștiga traiul prin asemenea mijloace deznădăjduite? Ă Peștele-i al lui. Ă Mă gîndisem s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Fitz Swackhammer. Dar amicul meu, dr. Snodhead, un foarte erudit profesor de neerlandeză și germană la Colegiul „Santa-Claus“ și la Colegiul „St. Pott“, căruia i-am încredințat sarcina de a traduce tomul, dîndu-i o ladă cu lumînări de spermanțet pentru osteneală - ei bine, de îndată ce a zărit cartea, doctorul Snodhead m-a asigurat că Dan Coopman nu înseamnă Dogarul ci Neguțătorul. Pe scurt, această străveche și savantă carte neerlandeză trata despre comerțul Olandei și cuprindea, printre altele, un foarte interesant capitol despre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alt mijloc de a păstra asemenea date statistice prețioase. Neavînd însă destul spațiu și dorind să-mi rezerv pentru un poem, la care tocmai lucram, celelalte părți ale trupului îmăcar acelea care vor fi rămas netatuate), nu mi-am dat osteneala să înregistrez inch cu inch; de fapt inchurile nici nu-și au locul într-o măsurătoare ca asta, în care e vorba de o balenă. Capitolul CII DIMENSIUNILE SCHELETULUI DE BALENĂ Vreau mai întîi să vă pun sub ochi unele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-mi place de fel. îi fac un picior căpitanului Ahab, iar dumnealui îl poartă ca un domn, dar cînd îi fac o ladă lui Queequeg, ăsta nu vrea să-și vîre capul în ea. Degeaba mi-am dat eu atîta osteneală cu sicriul ăsta? Iar acum, poftim, cică să fac un colac de salvare din el! E ca și cum mi s-ar porunci să întorc pe dos o haină veche, lăsînd-o cu căptușeala afară! Nu-mi place cîrpăceala asta, nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
luptă. Dar, poeții pe cât de numeroși și pe cât de talentați, au Început - tocmai din cauza ușurinței cu care cuceresc luminile tiparului, să alunece spre o condamnabilă lipsă de personalitate, cultivând șablonul, lozinca, fraza goală, versul prozaic. Ei nu-și mai dau osteneala să muncească, ca și cum n-ar ști că poezia este o muncă tot atât de grea ca și oricare alta, iar poetul un meșteșugar care trebuie să mânue dalta cuvântului, astfel Încât nici o lovitură să nu-și greșească ținta. La Întrunirile noastre de la Flacăra
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
originalitate - care duce la un formalism tot atât de primejdios ca cel cultivat de curentele burgheze», afirmații care mai de care mai lamentabile, calomniind În mod grosolan pe tinerii poeți. Aceștia sunt prezentați drept niște ființe primitive, leneșe «nu-și mai dau osteneala să muncească, disprețuitori de cultură, indiferenți la lectură, imitatori slugarnici ai vârfurilor «poeziei noastre». Este surprinzător cum autorul a reușit ca În două jumătăți de coloană să Îngrămădească atâtea enormități și afirmații dușmănoase, disprețuitoare față de tinerii poeți. Căci este evident
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pot fi găsite în bibliotecile noastre. Am beneficiat de observațiile și sugestiile lui Ilie Pârvu și Valentin Mureșan, cercetători activi ai gândirii lui Kant, ale căror prestații academice le apreciez în mod deosebit. Le rămân recunoscător că și-au dat osteneala să citească unele dintre studiile mele. Titus Lateș, de la Biblioteca Facultății de Filosofie a Universității București, mi-a înlesnit accesul la multe lucrări din literatura pe care am studiat-o. februarie 2005 Autorul PRESCURTĂRI ALE TITLURILOR UNOR LUCRARI ALE LUI
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
va compara rezultatele ei cu diferite sisteme ale vechii filosofii a naturii, va înțelege că stăruința celor care continuau să se agațe de iluzia existenței unei „căi regale” pe care am putea înainta în cunoașterea lumii fizice, la adăpost de ostenelile pe care le implică folosirea instrumentelor oferite de matematică și de consultarea experienței, nu este până la urmă decât expresia năzuinței de a sustrage controlului plăsmuiri libere ale imaginației, oricât de coerent ar fi ele articulate. Supoziția lui Kant este evident
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mare circulație „creierul este lacheul inimii”, până la o manieră caracteristică de tratare a unor subiecte academice. Un exemplu ni-l oferă cuprinzătorul „Cuvânt înainte al traducătorului” la o recentă traducere românească a Meditațiilor metafizice ale lui Descartes. Scutindu-se de ostenelile unei argumentări laborioase, prin raportare la o porțiune cât de cât semnificativă dintr-o uriașă literatură de comentarii și exegeză care nu a lăsat nimic necontroversat, autorul afirmă că opera filosofului francez, cu deosebire metafizica lui, ar reprezenta „împlinirea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
extrem de grijuliu să impună varianta dorită de el. Fraza „Nu-mi păsa dacă cineva își dădea seama” intră în coliziune cu întregul paragraf în care e inclusă. Doar cineva foarte atent la felul cum e perceput de către ceilalți își dă osteneala să aștearnă un strat de informații atât de consistent. Înainte de a se desprinde din personajele menționate, Philip Marlowe s-a întrupat din aerul unei epoci. Așa cum, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Anglia, Arthur Conan Doyle făcuse din Sherlock
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se poate contesta. D-na Elena C. Meissner, prezidenta generală a „Asociației pentru emancipare”, cât și D-na Maria Baiulescu, prezidenta „Uniunii”, au publicat articole lămuritoare, relative la această chestiune, asupra căreia se oferise greșite informațiuni în forurile internaționale. Triumful ostenelilor acestor Asociațiuni, pentru obținerea drepturilor noastre, a fost sărbătorit în mod egal și în congresul convocat de D-na Elena C. Meissner, prezidenta generală a „Asociației pentru emancipare”, congres care a avut loc la Iași, cu ocazia sărbătoririi a 15
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
după cum toate năzuințele noastre tot prin ea își căutau înfăptuire, o prezentare închegată, oricât de succintă a activității Asociației Cercurilor de Gospodine, era necesară. Este și un omagiu postum pe care-l aducem fostei noastre președinte Simona Lahovary pentru credința, osteneala și devotamentul ce a pus la baza realizărilor noastre. Destinul a făcut ca și Clotilda Mareșal Averescu, prietena și colaboratoarea ei, tot așa de scumpă nouă, să ne fi părăsit cam în același timp. și de viața ei este legată
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
mai curat îmbrăcați, mai îngrijiți, mai sănătoși. Sfaturile medicului și ale personalului ajutător, găsesc tot mai multă rezonanță la mame. Acestea aduc și pe copiii mai mari și pe soții lor și roagă pe medic să-i cerceteze. Grija și osteneala membrilor Asociației și sacrificiile consimțite de autoritățile de stat, care ne-au subvenționat, sunt din plin recompensate prin rezultatele obținute de noi în această ramură de activitate. ș...ț Industria casnică a preocupat încă de la început Asociația noastră. ș...ț
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
un Cuvânt înainte, nesemnat, dar al cărui autor pare a fi, după stil, directorul publicației, este afirmată preocuparea de a continua activitatea lui Alexandru Philippide, considerat creatorul „învățământului științific al limbii române la noi în țară”, un obiectiv prioritar fiind „osteneala neîncetată de a descoperi adevărul prin mijloace oneste și curajul de a-l spune, chiar atunci când el ar putea supăra pe oameni”. Ideile directoare ale noii publicații sunt reluate în Programul nostru (tipărit tot în numărul inaugural), care e, de
BULETINUL INSTITUTULUI DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285938_a_287267]
-
Era o adiere de note ostenite, care aluneca uneori, ca pe o lamă de ras, la marginea unei căderi, a unui țipăt, a unui suspin, revenind apoi spre o respirație ritmică și profundă care schița, în beznă, sfârșitul unei lupte, osteneala unui bărbat în seara unei bătălii pierdute... Melodia s-a oprit brusc, dar noi am continuat să mai auzim o vreme cadența ei tăcută. Noaptea, ți-am vorbit despre ultima mea întâlnire cu Sașa, despre singurătatea ei în mijlocul stepei nesfârșite
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se săturau să invoce memoria, dar, în mod ciudat, vacarmul lor îndemna la uitare. Căci vorbeau despre milioane fără chip, aidoma acelor zerouri fluide pe care le desenau calculatoarele lor de buzunar... Știam că soldatul nu și-ar fi dat osteneala să dezmintă, să polemizeze. Privirea sa ar fi fost mută. Ar fi observat sala și ar fi notat cu siguranță o singură impresie, care rezuma absolut tot: urâțenia. Urâțenia cuvintelor, urâțenia gândurilor, urâțenia minciunii împărtășite. Extraordinara urâțenie a acelui tânăr
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
stâncă. Dimineața, fata, după ce admira mărgeau de culoarea rubinului își continua drumul. A treia seară chemată de sunetul mării, descoperi aproape de mal, o insulă misterioasă. Gândinduse cum ar putea ajunge la ea, somnul o luă în brațele lui calde după osteneala unui drum lung. În vis o căutase un peștișor cu solzi argintii și cu o crenguță acvatică în gură. Frumusețea fetei semăna cu cea a sirenelor, se gândea peștișorul și îi așezase crenguța magică în palmă. În zorii zilei, odată cu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de pe strada Bourbonnais fără armă. Nu intenționa să ucidă. Dar a plecat cu mîna goală. GÎndindu-se la sugrumare, Maigret adăugă: — Dacă pot să spun așa... Presupune că sora deține aceeași informație? — E sigur. Altfel nu și-ar fi dat atîta osteneală și n-ar fi riscat atît de mult să afle la ce hotel locuia. Nu i-ar fi telefonat și nu i-ar fi dat de Înțeles că ar fi putut obține de la el o sumă mare de bani. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ce are de gând să facă cu imaginile de satiri din grădină, care l-au ferit de deochi în timpul copilăriei? Probabil vrea să le arunce. Îi e rușine de peti cul de pământ pe care maica lui își dă atâta osteneală să-l îngrijească, de multe ori cu bietele ei mâini bătrâne și bolnave, deși au acum destule roabe și nu mai sunt obligați să trăiască din proviziile strânse în cămară sau din comercializarea zarzavaturilor pe piață. De asta și-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]