1,607 matches
-
ferestruica navei spațiale. Izbutiseră să se salveze în ultimul moment, luându-și zborul. Însă extratereștrii nici n-ar fi avut cum să fie verzi, pentru că Flash Gordon nu poate fi văzut în culori, e un film alb-negru și Ion se ostenea în zadar să aducă în televizor mai multă culoare. „Restul, pe diseară”, a spus el, mi-a dat mie telecomanda și a încuiat de patru ori ușa în urma lui. A cincea broască se închidea numai pe dinăuntru, de asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am lăsat murdăria în pace, am inspectat încăperile din subsol, instalația de încălzire și așa mai departe și am pus șobolanii pe fugă. «Teodorescule», mi-a spus Toni, «proprietarii sunt albi și nu calcă pe-aici. Atunci de ce să ne ostenim noi atâta? Du-te mai bine și adu bâta de baseball din mașină și hai să pornim la vânătoare de datornici.» Ușor de zis, însă ar fi trebuit să mă vedeți. Umblam pe lângă pereții caselor plin de teamă și aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gata să se desfacă, trebuie s-o iei iute la sănătoasa. Când se întâmplă același lucru cu fetele, mai bine rămâi și îți vezi în continuare de treabă. N-ai voie să dai bir cu fugiții, altfel degeaba te-ai ostenit. Asta o spuneau cei din clasele mari, ei se pricepeau la asemenea lucruri. Dintre oamenii întâlniți pe drum, unii erau agitați și gălăgioși, înjurau, priveau mereu împrejur, alții erau serioși și tăcuți, câte unii duceau câini în lesă, pisici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
prea mult. „Dar cred că lucrurile astea se reglează de la sine, Într-un fel sau altul“, se gîndi. „Sau măcar sper că-i așa. N-are sens s-o trezesc. Tre’ să fie foarte obosită, dacă eu sînt așa de ostenit. Dacă sîntem În siguranță aici, Înseamnă că facem exact ce-ar trebui să facem - stăm ascunși pînĂ se liniștesc apele și delegatu’ Ăla pleacă și-și vede de treaba lui. Da’ trebuie să-i dau mai mult de mîncare. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și să.... Îi spuse cum jandarmii schingiuiesc zeci de țărani, cum au venit femei și bătrâni la dânsul și la preotul Nicodim, rugîndu-i să-i salveze, cum el, oricât îi sângera inima, nu s-a mișcat, crezând că plutonierul va osteni, dar se pare că ancheta e de-abia la început și după-prânz urmează să fie stâlciți în bătăi alți nenorociți... ― Pentru câțiva saci de porumb, coane Grigoriță! sfârși învățătorul tremurând. Oamenii s-au oferit să puie mâna de la mână și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trebuiesc descoperiți... Seara, după cină, bătrânul Iuga zise: ― Aș vrea să-ți vorbesc ceva, Grigoriță, într-o chestie care... Titu Herdelea, înțelegînd că e de prisos, se sculă imediat, murmurînd: ― Pe mine, vă rog, să mă scuzați... Sunt și prea ostenit de cât am umblat azi... ― Atunci noapte bună! făcu Miron cu o umbră de recunoștință în glas. Cum ieși Herdelea, Grigore începu să protesteze că iar a jignit pe prietenul lui, fără să ție seamă că... Cu un gest, bătrânul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
colțul basmalei, și zâmbi fericită un moment. Plânsul o podidi iarăși îndată ce deschise gura să-l întrebe cum a venit, spăimântată la gândul c-o fi umblat tot pe jos ori o fi flămând. Feciorul o liniști că nu e ostenit deloc, fiindcă în gara Burdea, când a coborât din tren, a avut norocul să întîlnească pe Ștefan Oanță, care l-a adus cu căruța până la Lespezi, așa că a călătorit ca un boier. ― Dar hai să mai mergem și pe-acasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sfîrșit! zise ea când îi auzi hotărârea. Imediat îl puse în mișcare să oprească loja cea mai bună pentru spectacolele fixate, specificând că s-ar considera dezonorată pe vecie dacă s-ar întîmpla să lipsească de la vreunul. Bărbatul alergă, se osteni. Nadina vru să-l mai cruțe: ― Dacă te plictisesc cursele, să-l trimitem pe Raul. El e foarte abil în lucruri d-astea. Grigore protestă că nu-l plictisesc deloc, deși îl plictiseau. Ținea să îndepărteze din preajma ei pe Raul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-și lepede moșiile? făcu Busuioc din prag, cu spatele și bațjocoritor; apoi, întorcîndu-se și trecând după tejghea, adăugă: Mă Spiridoane, tu ești bețiv și oropsit, dar tot parcă ai mai multă minte ca ceilalți, că barem nu te mai ostenești de pomană! Țăranul, slăbănog și bătrân, își potrivi o mutră mai amărâtă și zise plîngător: ― D-apoi că alții mai beau și de bine, dar eu numai de supărări și de necazuri, măi nea Cristache! Că de când mi-a murit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când altuia, prietenos și ca o scuză. Noi s-așteptăm pe domnul prefect, nu domnul prefect pe noi, c-așa-i omenia! Țăranii așteptau cu răbdarea tradițională, fiindcă timpul n-are preț decât în toiul muncilor. Și așteptând gurile se osteneau. Unii spuneau că prefectul vine să împartă pământuri, că tot așa s-a întîmplat și într-alt județ și s-au liniștit creștinii și s-au apucat de lucru. Alături însă alții vorbeau domol despre ce-au făcut oamenii în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nea Ichime, că nu te-om răbda! Dacă n-am răbdat noi nici pe boierul cel mare, darmite pe tălică!... Stai nițel, să vie Petrică și ai să vezi! Petre însă dormea dus. Se dusese târziu acasă și atât de ostenit cum nu s-a mai simțit niciodată. S-a trântit pe laviță, îmbrăcat cum era, căciula drept pernă, și îndată a adormit ca mort. Acuma toată casa se sculase, numai el nu se urnea. Pentru că nu i se mai întîmplase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curent cu situația. Mai mult, însă, decât motivele superioare, era la Boerescu amorul propriu, profund jignit de țăranii nerecunoscători, care-l făcea să-și calce pe inimă și să stea de vorbă cu urmașul său. Când el personal s-a ostenit de a cutreierat mai toate satele și i-a sfătuit și i-a dăscălit ca un părinte și ei, totuși, s-au dedat la ticăloșii cum a întors spatele ― asta nu le-o putea ierta țăranilor. Unde să mai pui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a-și păstra cât mai mult aureola de martir, nu le-a îmbrăcat decât azi-dimineață. ― Povestea mea e mai lungă, coane Grigoriță! zise contabilul cu glas jalnic potrivit împrejurării. Dacă vreți să mă ascultați, ar fi mai bine să vă osteniți până la gazda mea, la primarul târgului, că suntem aproape, să vă spun toate din fir în păr!... O, Doamne! Prin câte am trecut și ce-am văzut, parcă nici mie nu-mi vine a crede că s-au întîmplat aievea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
foarte repede, zise Dallas. (Într-un colț, Lambert bombăni ceva.) Fiecare la postul său. Îmi asum responsabilitatea să vă amintesc că pentru asta sunteți plătiți. Așa că lăsați-o mai moale cu problemele voastre. Nimeni nu zâmbi și nici nu se osteni să comenteze ordinul foarte hotărât. Parker aruncă o privire spre coechipierul care abia se ținea pe picioare. ― Salut! Mai ești cu noi, Brett? ― Păi! ― Norocul nostru! (Ripley făcuse mișto. Se întinse ceva mai estetic decât colegii ei amorțiți). Sunt fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
făcu releveurile pe consola ei. Întunecată în parte). Vom fi gata când vor termina în sala mașinilor. După zece minute, un apel firav se declanșa pe pupitrul lui Kane. Studie un nivel, apoi apăsă pe intercom. ― Pasarela? Aici Kane. Aparent ostenit dar mulțumit de treaba făcută, Parker se auzi din măruntaiele navei: ― Nu știu cât o să țină... Unele suduri prezintă semne de umiditate. Dacă scoatem tot din conductă, refacem sudurile. Acum ar trebui să aveți energie. Ofițerul executant manevră un comutator. Pasarela se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
marelui dizident megaloman obraznicatura dracului !... Inca o atitudine impertinenta ca asta, si te vei duce sa-ti cinti partitura de fringilida socialista la Antena 3, bey, spuley ! Boule, daca era fii-tu ce-ai fi spus ? penibilule... Nu te mai osteni p(r)ostac de serviciu. becali zatule, tot cacareaza de oaie ramai. Maninci kkat de p(r)ostac. mai imprastii niste voma pe site sa pari stiutor dar, de fapt, sa manipulezi. Stai dracului in banca ta daca esti idiot
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de parchet, așteptând semnalul, îl priveau întrebătoare. -Allegria, ma non troppo! șopti Il Comandante, strecurîndu-se cu agilitate printre mese. Apoi se apropie de Adrian, chiar în clipa când Orlando îl luase brațul. - Maestro! începu el cu brio. - Nu te mai osteni, îl întrerupse Orlando. I-am explicat tot. Dă-ne ce ne trebuie. Il Comandate îi întovărăși până la masa unde-i așteptau, intimidate, trei tinere femei mascate, apoi dispăru. - Ar putea fi aceleași, spuse Adrian, înclinîndu-se și să-rutîndu-le ceremonios mâna. Căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar totuși din ce în ce mai repede. - Doar să-ți aduci și tu aminte de noi, continuă Zamfira, să-ți aduci aminte de ce te-am rugat... - O să-și aducă aminte, reluă Iliescu, nu se poate să nu-și aducă aminte. Că ne-am ostenit pentru el, i-am fost prieteni.! Priatin! Ivan, priatin! strigă zâmbind cu toată fața. O să-ți aduci aminte, Ivan, și-o să-ți ridici brațul, o să-ți ridici brațul către noi, și ai să ne binecuvântezi. Câinele începu deodată să geamă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că scăpaseră din porumbiște, își scoseseră căștile; Darie o ținea în mână, și ceilalți le atârnaseră de ranițe. Cerul începuse să sticlească, dar nu se simțea încă răcoarea nopții. - Nu mai spuneți nimic, domnule elev, vorbi Zamfira. Trebuie că sunteți ostenit... - Acum, că a trecut de miezul nopții, putem vorbi mai cu curaj, adăugă Iliescu. Până om da de șosea. Acolo, iar trebuie să fim cu băgare de seamă... Darie regăsise batista în buzunarul de sus al tunicii și începu să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apoi zâmbi, ridicând din umeri. - Acum știm tot. Mai exact, tot ce ne interesează. Și dumneata mă interesezi pentru că ți-a fost milă de mine și mi-ai vorbit. Și de asemenea mă interesează Zamfira și Iliescu, pentru că s-au ostenit să mă ducă în sat, și apoi m-au îngropat; nu că mi-ar fi păsat dacă sunt sau nu îngropat, m-a mișca gândul lor... Darie începu deodată să se frece pe frunte. - Băieții! șopti. Unde-or fi băieții
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
visat-o el, Moșu nu moare. Și se va tot chinui, se va tot chinui, așa cum se chinuie de patru ani de zile... Am găsit-o lângă căpătâiul moșului. Îi aprindea o nouă lumânare. Popa și Lixandru s-au așezat osteniți pe scaun. - Nu mai vrea să vorbească, începu Ilaria! De azi-dimineață n-a scos un singur cuvânt. E supărat pe noi toți. Dar mai ales e supărat pe mine... Popa se ridică și se apropie de pat. - E adevărat, Moșule
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grăbit spre viitor. Astfel, dincolo de surâsul cordial prin care sunt salutate albele prezențe ale celor mistuiți de timp, se agită dorința desprinderii de lenta lor existență și trecerea grabnică a acesteia în plutirea amintirii. La alunecarea în moarte a fiecărui ostenit de ampla poposire în viață, deasupra plângerilor fulgurante același ochi al vigilenței sociale zâmbește necruțător și rece aruncându-și privirea metalică spre oportunitatea viitorului și neglijând melancolia paradigmelor trecute. Către aceste modalități și exigențe, cadre și forme ontice este îndrumată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în cel de-al doilea dormitor, pe care Alex îl transformase în cameră de lucru, cu un birou din lemn de stejar și o lampă cu abajur din sticlă plumbuită, o să-și scrie cartea cea mare. Serile, când va fi ostenit, va sta de vorbă cu Alex, la început, vor evoca trecutul, pe urmă vor discuta și despre altele. Mai departe de acest punct, Alex nu îngăduia gândurilor ei să se avânte, cel puțin nu foarte clar. Într-adevăr, multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea-o avea pe Gabriel McCaffrey și mâine, în seara asta, doar un semn dacă i-aș face, ar veni alergând. N-ar veni. Ba ar veni. Dar n-are importanță, nici nu-mi pasă. Câteodată mă simt atât de ostenit! Dar o să fie bine, fetițo, ascultă ce-ți spun eu. Pentru noi doi? Tu nu știi ce înseamnă să te gândești la o singură persoană, la un singur lucru, zi și noapte. Știu, pentru că mă gândesc zi și noapte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sub apă, acoperite cu alge cafeniu-aurii și ivindu-se la suprafață la vremea refluxului. Familia se împrăștiase în diverse locuri și descoperise felurite ascunzișuri pentru dezbrăcare. Gabriel își desfăcuse pachetele legate cu sfoară direct pe nisip, întrucât ea nu se ostenea niciodată să se ascundă ca să se dezbrace. Alex și Ruby ocupaseră o mică grotă într-o stâncă dinspre uscat, care era, în mod tradițional, a lor. Hattie și Pearl porniseră, sfioase, de-a lungul țărmului și, probabil, descoperiseră și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]