2,327 matches
-
fi, de exemplu, cel din 1916-1918, pe timpul Războiului de Independență În țară se mai aflau numeroase trupe de rezervă care, prin rotație beneficiau chiar și de concedii. Până la atingerea acestei delicate probleme, iată, pe scurt, numărul militarilor români, ruși și otomani la prima bătălie pentru Plevna: Români: 43.414 soldați, 7.170 de cai și 110 tunuri. Ruși: 52.000 de soldați și 316 tunuri. Forțele otomane au fost evaluate la 35.000 - 40.000 de oameni după unele surse iar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
apărate de aproximativ 50.000 de ostași otomani, conduși de Osman-Pașa. De cucerirea Plevnei depindea posibilitatea Înaintării trupelor ruse În direcția Adrianopolului. Acestea mai Încercaseră să cucerească reduta Plevna de doua ori, dar de fiecare dată au fost respinse de otomani. Al treilea atac, de data aceasta româno-rus, asupra Plevnei a fost și el respins, la data de 30 august (stil vechi)/11 septembrie 1877 (stil nou). În septembrie-octombrie 1877, armatele ruse și române au acționat În vederea izolării depline a Plevnei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
1877, armatele ruse și române au acționat În vederea izolării depline a Plevnei, lucru reușit la Începutul lunii noiembrie 1877. Cei 50.000 de soldați otomani aflați sub comanda lui Osman-Pasa erau Încercuiți și nu mai aveau provizii. Singura șansă pentru otomani era să spargă Încercuirea, lucru Încercat de Osman-Pașa. Acesta a eșuat, iar românii au reușit să intre În redută. Osman-Pașa a capitulat și s-a predat colonelului român Mihail Cerchez, dorind să-i Înmâneze acestuia sabia. Considerând că această onoare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Veneției; cu Șahul Persiei; despre el au scris în termeni elogioși cronicari contemporani lui: polonezi, unguri, ruși, germani și chiar turci, care, mărturisind excepționalele lui calități, îl recomandau ca cel mai vrednic comandant în fruntea oștilor creștine în lupta împotriva otomanilor. Cronicarii străini l-au prețuit pe Ștefan cel Mare (vezi Addenda), mai mult chiar decât cronicarii români. E o veche meteahnă a noastră: nu știm să ne prețuim valorile. În iarna anului 1475, după izbânda de la Podul Înalt asupra turcilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
istoria universală o asemenea disperată, tragică luptă. "Patimile după Ștefan" este un roman al crizei, este istoria unui caz de conștiință declanșat de acest dramatic moment din istoria Moldovei. Dar și altă criză din istoria universală: tragedia căderii Constantinopolului sub otomani și consecințele asupra țărilor române și a Europei. Timp de 400 de ani, Puterea otomano-fanariotă a asuprit și a exploatat Țările române rupându-le de Europa, condamnându-le la sărăcie și înapoiere, cu efecte dezastruoase asupra evoluției materiale și spirituale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
antici pe care-i slăvim. Tu, care în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor! După a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile..." Monseniorul Jan Dlugosz Istoric, diplomat, episcop al Cracoviei (1415-1480) "Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne risipim. Pe culmile lui, în restriște sau cu oile, ne-am dat mâna moldovanu', cu munteanu', cu transilvăneanu', ne-am spus păsurile și-am închinat un clondir pentru sănătate... Iancu de Hunedoara a fost speranța Europei în lupta împotriva otomanilor, spune Țamblac. Da... Marele Iancu... Îmi amintesc noaptea aceea... povestește cu nostalgie Ștefan. Eram la Hunedoara, în preajma celui de-al cincilea Crăciun petrecut în pribegie, când în Țara Românească, când în Transilvania. Fugeam de colo-colo, mă ascundeam de răul prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e de emoționat. Tăutu continuă: "...Tu, care, în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor; după a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini, putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile!..." E trist! O față bisericească a înțeles ce nu înțelege regele său, remarcă Ștefan, vădit tulburat. Înțelepții ar trebui să cârmuiască lumea, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
E ceva sigur pe lumea aiasta? cugetă Ștefan chinuit de gândurile sale. Trag nădejdea... Mă gândesc în fel și chip... Dar vor veni! De frică! Nu de dragul tractatelor și nici a sacrelor jurăminte. De frică! Și ei dârdâie de spaima otomanilor, ca și noi. Prea bine știu: de cade Moldova, Doamne ferește -, urmează la rând Polonia, Ungaria, "Creștinătatea" toată. Și-atunci, vor fi singuri... "De ce ți-i frică nu scapi!" Ne unește frica! S-or urni din toropeală. Boierii cele două tabere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei și mulți viteji pieriră în luptă. Plin de durere pentru această nenorocire, pașa abia putu scăpa el însuși prin fugă de primejdioasa strâmtoare." Soad eddin Hodja Efendi, Cronica originii și dezvoltării Otomanilor * "Nicicând, de la începutul Islamului, nicicând oștirea otomană n-a suferit o înfrângere atât de mare, un așa crunt dezastru." Mara Sârboaică, mama lui Mohamed, către Giralomo Zorzi, ambasador al Veneției la Înalta Poartă * "Verus Christiani fidei athleta... ...Neasemuitul și preaputernicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
antici pe care-i slăvim. Tu, care în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor! După a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile..." Monseniorul Jan Dlugosz, Cronica Polonorum Istoric, diplomat, episcop al Cracoviei (1415 1480) * "...Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un bine pentru această populație bejenară care s-a pus sub protecția singurei puteri din zonă capabilă s-o apere de turci... Ocupată și nedreaptă în raport cu noi, Rusia expansionistă (care, de la înălțimea staturii ei, nu vedea decât umărul celuilalt imperiu: otoman, sinchisindu-se prea puțin de „țărișoarele” smulse de sub influența lui*) a reprezentat limanul de salvare pentru acei oameni năpăstuiți din care, cu și fără complexe, mărturisesc că mă trag. Oamenii suficient de dârji pentru a refuza să mai suporte jugul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Olahus ca rege al Bosniei iar oștirile de ocupație erau formate din români transilvăneni. Populația valahă era așezată cu preponderență În ținutul Stari Vlah (Vlahii Bătrâni) având un principat autonom condus după Dreptul Valah, atât sub sârbi cât și sub otomani. Vechimea Valahilor și preponderența lor În unele regiuni este atestată de toponimice și hidronimice, tradiții, onomastică. Denumirile Stari Vlah, Korona, Valașici, Negrușa, Bunea, Barbatovaț, Barbeș, ori Durmitor, Visitor sunt amintite Încă din secolul al XII-lea. La o populație de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cu tot respectul cuvenit, faptele de eroism ale locuitorilor din acest județ pentru apărarea gliei strămoșești, așa cum s-au întâmplat în anul 1450 în pădurea Crasna; iar în 1475 Ștefan cel Mare, la Podu Inalt, obține o strălucită victorie asupra otomanilor care râvneau la bogățiile Moldovei. În anul 1470, Ștefan îl ridică la rangul de scaun domnesc. În ideea de a revoluționa viața socială din 1848, la Bârlad, s-a format o grupare de luptători: C. Iepureanu, C. Codreanu și alți
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu tot respectul cuvenit, faptele de eroism ale locuitorilor din acest județ pentru apărarea gliei strămoșești, așa cum s-au întâmplat în anul 1450 în pădurea Crasna; iar în 1475 Ștefan cel Mare, la Podu Inalt, obține o strălucită victorie asupra otomanilor care râvneau la bogățiile Moldovei. În anul 1470, Ștefan îl ridică la rangul de scaun domnesc. În ideea de a revoluționa viața socială din 1848, la Bârlad, s-a format o grupare de luptători: C. Iepureanu, C. Codreanu și alți
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a o combate, fie pentru a o înconjura. Pirații erau, desigur, atât o povară, cât și o binecuvântare : o povară atunci când îți atacau corăbiile, o binecuvântare când puteau fi convinși să le atace pe ale dușmanilor. Dezvoltarea puterii navale a otomanilor în Mediterana în secolul al XV-lea și în prima parte a celui următor poate fi explicată până la un punct prin dorința imperiului de a-și proteja liniile comerciale de atacurile corsarilor italieni și levantini. Cele mai multe vase înarmate din estul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și în prima parte a celui următor poate fi explicată până la un punct prin dorința imperiului de a-și proteja liniile comerciale de atacurile corsarilor italieni și levantini. Cele mai multe vase înarmate din estul Medi teranei aparțineau unor pirați, doar Veneția, otomanii și cavalerii din Rodos putând pretinde că dețineau ceva ase mănător unei flote organizate, profesioniste 5. Dacă în Evul Mediu s-au putut înregistra jafuri pe Marea Neagră din partea unor localități de pe coaste, a unor barbari (goți) sau a locuitorilor din
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
localități de pe coaste, a unor barbari (goți) sau a locuitorilor din Georgia (lazi), după cucerirea tur cească, cu rare excepții (cazacii, cu serioase incursiuni în secolele al XVI-lea-al XVII-lea), acestea au încetat, ca formă permanentă și organizată. Otomanii controlau nu doar porturile importante, cât mai ales strâmtorile și gurile Dunării, adică exact porțile de intrare și de ieșire. La sfârși tul secolului al XVII-lea, Rusia, în plină ascensiune și mai deschisă inovațiilor occidentale în ce privește construcția navelor, a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
secolul al XVII-lea, când pe alte mări se trecuse deja la navele cu mai multe punți și mai multe tipuri de pânze, mai eficiente și mai ușor de întreținut 7. Neinteresați de războaie navale și de explorări, în afara lacului, otomanii nu aveau de ce să fie receptivi la inovații de arhitectură navală. Cea mai renumită corabie medievală românească a fost misteriosul pânzar moldovenesc, construit, ca tip de navă, aproximativ în secolul al XV lea. Surse istorice clare nu există, ci numai
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
avut aproape drept egal de reprezentare; Constantinopolul chiar mai mult în practică, până spre 1054. Occidentul avea să-și ia revanșa mai târziu prin efemerul "imperiu latin" (secolul XIII), când cruciații au devastat vechiul Bizanț, cu toate că îi erau aliați contra otomanilor. Imaginarul politic se amestecă, de la sfârșitul secolului IV, cu cel religios, chiar prin miturile fondatoare ale imperiului creștin și prin arhetipul urban al Bizanțului creștinat. Noul conținut ideologic a exploatat persuasiv atât vizionarismul "salvator", cât și simbolismul întemeierii, combinând moștenirea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
articolele 1, 4, 7 și 8 ea făcea referiri care jigneau demnitatea națională a României, Serbiei și Egiptului și anume: „Imperiul Otoman cuprinde ținuturile și posesiunile actuale și provinciile privilegiate“ (Art. 1); Maiestatea-sa Sultanul „este suveranul și padișahul tuturor otomanilor“ (Art. 4); Maiestatea-sa Sultanul „dă învestitura șefilor de provincii privilegiate, în formele hotărâte de privilegiurile ce li s-au acordat“ (Art. 7); „Toți supușii imperiului se numesc, fără deosebire, otomani, oricare ar fi religia ce profesează“ (Art. 8) (Constituția
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1); Maiestatea-sa Sultanul „este suveranul și padișahul tuturor otomanilor“ (Art. 4); Maiestatea-sa Sultanul „dă învestitura șefilor de provincii privilegiate, în formele hotărâte de privilegiurile ce li s-au acordat“ (Art. 7); „Toți supușii imperiului se numesc, fără deosebire, otomani, oricare ar fi religia ce profesează“ (Art. 8) (Constituția Imperiului Otoman. Promulgată la 7 sihidje 1293 - 11/23 decembrie 1876, TEL., an. VI, 19 decembrie 1876, p. 2). Așadar potrivit acestei Constituții, România ar fi fost o „provincie privilegiată“, având
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1293 - 11/23 decembrie 1876, TEL., an. VI, 19 decembrie 1876, p. 2). Așadar potrivit acestei Constituții, România ar fi fost o „provincie privilegiată“, având ca suveran pe sultan, șeful statului fiind învestit de acesta, iar locuitorii țării numindu-se otomani! 125. Moțiunea amintită de Bacalbașa a fost votată de Adunarea Deputaților la 22 decembrie 1876/3 ianuarie 1877 - într-o ședință care a luat sfârșit la ora 11/4 noaptea - cu 79 de voturi pentru și 9 abțineri (patru miniștri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Manolachi Costachi, B. Boerescu și Dimitrie Sturdza; o susțin prințul Dimitrie Ghica, care e raportorul, I. Brătianu și Kogălniceanu.39 342 bucureștii de altădată 37. În realitate politica de expansiune a Rusiei țariste, precum și a celorlalte imperii reacționare vecine (habsburgic, otoman) a împiedicat dezvoltarea normală a țărilor ro mânești. Războaiele purtate de aceste state pe teritoriul țării noastre, jafurile și distrugerile oștilor cotropitoare au provocat poporului român pierderi incalculabile. Rusia nu urmărea, de fapt, o politică de eliberare în sud-estul Europei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au încercat mereu să ne educe, fără a uita însă să se înfrupte din bogățiile țării. Colonizările repetate nu ne-au smuls rădăcinile. Tonele de aur și argint care au plecat din Dacia ocupată la Roma, sau din Principate la otomani, marele tezaur românesc dus în 1916 la păstrare la Moscova, ceea ce ni s-a furat din Transilvania și Bucovina de către austro-ungari, plățile făcute după cel de-al doilea război mondial, dar și în timpul celor 50 de ani de comunism, sunt
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]