1,143 matches
-
Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna cea galbenă - o pată; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre plutește cu aripi ostenite, Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus C-un pâlc întreg de pasări, pierzîndu-se-n apus. Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare, Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare, Visîndu-se-ntr-o clipă cu anii înapoi. Suntem tot mai departe deolaltă amândoi, Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad Arabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă, Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă, Și lovind în față-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se nărue tot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că dihania ce venea pe nesimțite Îi va strivi sau Îi va mânca de-a dreptul. Adjutantul i-a ocolit cu grijă, Îi văzuse prin camera cu infraroșii din dotarea mașinii și la fel a procedat și cu cele câteva pâlcuri de puradei teribiliști care nu prea aveau la ce să se grăbească a intra În casele lor sărăcăcioase. Străzile erau slab luminate, prin Înalta grijă a a strălucitului cârmaci, cel care raționalizase și benzina reducând aproape de zero traficul de noapte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
gratis călători la Saint Guilhem. In câteva minute ajungem și iată-mă intrând într-o foarte mică localitate cu case din piatră lipite de peretele muntelui, cu o străduță între ele și pârâul care curge alături. Mă impresionează profund acest pâlc de case la parterul cărora se află restaurante, baruri, magazine mici cu tot felul de produse. Cătunul acesta este cu totul diferit de localitățile de la câmpie sau deal. Are o frumusețe arhitecturală și a peisajului înconjurător care mă fascinează și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind armonii în alb și negru hierograme povestind despre drumuri crucificări și învieri și apocalipse și eclipse și scylle și gomore și mări moarte Ora încovoiată ca unghiile moirelor decupând pâlcuri de litere orânduite în soarta cititorului ce-și caută numărul potrivit la tălpile cu care va lustrui veșnicia Era ora când punctele de suspensie suspinau în nesiguranța ezoterică a textului învăluit de mirosul aromat al iluziei și totul părea a
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
Helen părea impresionată. La drept vorbind, eram puțin îngrijorată. Chiar trebuia să arate ca o casă de nebuni? Casa arăta și așa înfricoșător, dar, ca să fie și mai rău, era împrejmuită de un zid înalt de piatră și de un pâlc des de brazi. Nu m-ar fi surprins să văd și niște lilieci zburând împrejurul turnurilor proiectate pe fundalul unei luni pline. Cu toate că era unsprezece dimineața, într-o zi de vineri, iar clădirea n-avea nici un turn. —Cloisters, am murmurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de mers, pornind din nou de-a dreptul la vale. Singurul lucru care îl mai îmbărbăta era faptul că printre brazi apăreau tot mai mulți stejari și fagi, ceea ce însemna că se apropie de poale. În față se ridica un pâlc de copaci tineri printre trunchiurile cărora care crescuseră lăstari deși. Îi văzuse de la distanță și începu se deja să-i ocolească. Nu avea nici un chef să treacă printre ei, ar fi fost un efort inutil și l-ar fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în fața lor. Traversară și își continuară drumul, de data aceasta întorcându-se înapoi ca să ajungă iarăși în dreptul locului unde găsiseră picăturile de sânge. Mergeau de acum printre copaci, lăsând ravena în spatele lor. Stejari și fagi înalți se ridicau în jurul lor. Pâlcuri de lăstari tineri creșteau din loc în loc, acolo unde lumina soarelui reușea să răzbată printre coroanele dese. Nu puteau străbate printre aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era despicată de un curs de apă. Un pârâiaș ce scurgea la vale de-a curmezișul pantei printre pietre și bolovani acoperiți de mușchi verde. Pe maluri, din loc în loc, mai ales acolo unde albia se întorcea în meandre, crescuseră pâlcuri de arini. Printre ei, câțiva aluni se aplecau peste apă. Coborî pe mal și alese o tulpină de alun mai groasă pe care o tăie cât mai aproape de rădăcină. O curăță de crenguțe și frunze și apoi o reteză în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de burta mașinii. Inspectorul conducea încet, atent să nu nimerească în vreo groapă ascunsă de vegetație. Apoi, în fața lor se deschise o poiană largă, aproape circulară. Soarele strălucea intens, deasupra muntelui, aruncând o lumină crudă peste pădure. Sânzienele crescuseră în pâlcuri înalte până la nivelul capotei, iar printre ele se vedeau smocuri de mierea ursului. De sub umbra copacilor, tijele lungi ale ferigilor se aplecau spre lumină. Opriră acolo, chiar la marginea poienii și coborâră din mașină. Era liniște și în aer plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Locul în care se afla era perfect pentru a ține sub observație tabăra de dincolo de drum, însă nu îi oferea nici o protecție din spate. Ori acum, tocmai din direcția aceea se auzeau pașii. Câțiva metri mai departe se afla un pâlc de arbuști deși. S-ar fi putut ascunde în mijlocul lor și, chiar se pregătea să se repeadă într-acolo. Din păcate, nu putea să facă acest lucru fără ca necunoscutul să prindă de veste. Pe jos se întindea un covor des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
soața boierului, îl socotea un nepot al unei verișoare, rămasă văduvă după uciderea soțului de către tătari. Un nor de praf negru vestea apropierea trăsurii care purta pe boierul Iordache. Un rob țigan mâna îndrăcit caii, trăsura fiind urmată de un pâlc de oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru a lua animalele și a le duce să primească hrană și apă. Boierul se opinti și coborî
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bănuială lumină mintea ascuțită a căpitanului Grigorie: fugarii căutau să ajungă la Fântâna Cerbului, o poiană din apropiera așezării numite Vitejeni, ai căror locuitori fuseseră înzestrați cu pământuri de însuși marele Ștefan. Iar diacul Radu fusese crescut de starostele așezării! Pâlcul de călăreți cotiră spre Podu de Lut, urmând cărarea ce ducea la intrarea în sat. Câteva case de lemn și piatră îi întâmpinară, pe lângă care trebăluiau oameni și femei cu o căutătură aprigă. Oștenii se opriră lângă casa cea mai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lui seamănă cu un hău verde, peste care îți vine să zbori. Ca să ajungi sus, trebuie să sui vreo câteva zeci de trepte. Măcar 100. Dar și cărări în serpentină, pe marginile cărora, primăvara, te salută cu delicată plecăciune albe pâlcuri de ghiocei. Drumul Crucii și Fecioara Neagră Pe cea mai mare parte a urcușului a fost reprodus Drumul Crucii. Adică distanța parcursă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu crucea în spate, până pe dealul Golgotei, unde a fost răstignit. Originalul acestui
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
și din rinichi. Le-a arătat șoimului. Fără să se sfiască, pasărea a coborât de pe creangă și s-a apropiat de om. I s-a uitat, totuși, cu oarecare neîncredere, în ochi. înțelegând, vânătorul a pus bucățile jos, pe un pâlc de iarbă, și s-a dat câțiva pași mai într-o parte. Prinzând curaj, pasărea a început a ciuguli din carnea sângerândă. Se vedea cât de colo că-i plăcea. A mâncat pe săturate, după care a zburat pe trupul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
cât de cuminți erau, cât de corect foloseau trotuarul și cât de atent s au asigurat înainte de a traversa strada pe trecerea pentru pietoni. Odată ajunși în parc, energiile au fost eliberate și s-au deplasat în fugă spre un pâlc de bănci, ceva mai departe de cele ocupate de pensionari. Deja vorbeau aproape toți și, ca de obicei, și-au dat câțiva ghionți pentru a-și asigura locul lângă colegul sau colega preferată. Andrei a cerut să se facă liniște
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ieșeau din orbite, forma capului i se dilată, obrajii i se modifică și se simțea goală în întregul ei. A observat o poieniță plină cu flori, în care s-a retras imediat pentru refugiu, dar s-a împiedicat într-un pâlc de rogoz păros, amestecat cu trestioară și câteva tufe de ferigă, la umbra cărora se retrase prepelița, care a început să strige după ajutor bărbătușului ei: -Ajutor, pitpalacule! Ajutor! Salvează-mă! -Ce s-a întâmplat ? a întrebat pitpalacul. -Ferește-mă de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de zdrențe, desprinse, probabil, din cusătură, și dedesubtul cărora trona un foarte vechi parchet, ce scârțâia la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din șase părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea era precum cerneala. - Vei ateriza pe un mic drum cam la un kilometru de această parte a Templului Zeului Adormit, zise el. Îl descrise în detaliu, estimând amplasările diverselor pâlcuri de pomi și dând o imagine a cotului drumului, întemeiată pe amintirile precise ale lui Ashargin. Zborul lor continuă în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dat cuvântul, ieși întărit, cerul s-a umplut de o armată de dragoni aurii adolescenți, care par că te așteaptă să se întoarcă acolo unde tu vrei să ajungi, e miezul zilei, apele lacului sunt roșii-purpurii, te apropii curajos de pâlcurile de bambus și lovești, o singură dată, cu mare putere, apele mici de la mal, într-un vuiet asurzitor cuburile roșii de apă se retrag din fața ta, înaintezi peste comori și schelete, prin mâlul auriu al fundului de lac, armata dragonilor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
iar șoimilor nu li se dădu drumul. După o scurtă odihnă, Nobunaga ordonă ca grupul să se înapoieze la Azuchi. În timp ce intrau în cetate, Nobunaga își struni calul și se întoarse spre o clădire cu aspect străin, din mijlocul unui pâlc de copaci. De la o fereastră se auzea sunet de vioară. Seniorul descălecă pe neașteptate și intră, urmat de câțiva dintre însoțitori. Doi sau trei iezuiți îi ieșiră grabnic în întâmpinare, însă Nobunaga înainta deja prin casă cu pași mari. — Domnia Voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Saito Toshimitsu, care puteau fi văzuți în avangardă. — E greu de văzut pe străzile astea strâmte, pline de ceață. Nu vă rătăciți, încercând să ajungeți înaintea celorlalți. Luați-vă ca semn de reper salcâmul din dumbrava Templului Honno! Țintiți marele pâlc de bambuși dintre norii de ceață. Acolo e! Ăla e copacul de plătică al Templului Honno! Galopând înainte și agitându-și, cu furie, mâinile în timp ce dădea instrucțiuni, Toshimitsu părea să-și fi pus chezășie în dimineața aceea glasul de războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luptătorii își croiră drum cu forța în primele linii ale bătăliei. Pășind, cu repeziciune, peste trestiile de pe malul răsăritean al râului, se năpustiră furibunzi în mijlocul inamicilor. Soarele începea să apună. Nori roșii arși, anunțând apropierea serii, își reflectau culorile peste pâlcurile negre de oameni care urlau sub cerul pustiit. Violenta bătălie mai continuă încă o oră. Tenacitatea unității lui Saito era surprinzătoare. Tocmai când păreau să se prăbușească, iarăși se ridicau. Ținându-se pe poziție într-o mlaștină, respingeau atac după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dormeau adânc, ignorând haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără vreun incident. Oprindu-se într-un loc unde drumul ocolea un pâlc de bambuși, îi așteptară pe Mitsuhide și grupul său. Siluetele celor doi oameni și lucirile lăncilor se vedeau limpede în umbra copacilor, care se înălțau la cincizeci de metri mai în față. Deodată, în întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Murakoshi strigă în întuneric, îngrijorat să nu fi fost doborât deja. — Yojiro, vino înapoi! Yojiro! Yojiro! Dar, indiferent de câte ori strigă, Yojiro nu se mai întoarse. Murakoshi fu rănit și el în câteva locuri. Când reuși cumva să se târască prin pâlcul de bambuși, văzu silueta unui om trecând chiar prin dreptul lui. — A! Stăpâne Shigemoto. — Sanjuro? — Ce face Domnia Sa? — Și-a dat ultima suflare. — Nu! exclamă surprins Sanjuro. Unde? — E chiar aici, Sanjuro, indică Shigemoto capul lui Mitsuhide, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]