1,854 matches
-
al versurilor slavone tipărite în Antologhionul din 1643; Henryk Misterski - izvoarele Psaltirii în versuri a lui Dosoftei); literatura parenetica și omiletica (P.P. Panaitescu, Ion C. Chițimia, G. Mihăilă și Dan Zamfirescu despre Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie; Pândele Olteanu - primele colecții omiletice în literatura română, izvoarele Cărții cu învățătură a lui Coresi și ale celei a lui Varlaam, versiunile slave ale Florii darurilor traduse în limba română); scrieri culturale din afara sferei religioase (Șerban Papacostea, Emil Vrabie și Iacov
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
cutremurate / Și, uneori, mai pătrunzătoare / Decât lancea și fulgerul” (Bruma argintie). Poetul imaginează „austere ceremonii ale meditației” (A. I. Brumaru), ale căutării unui mister, a unei esențe, desemnată ca „raza din nume”. Mișcarea lăuntrică a poemului e înscenată uneori ca vânătoare, „pândă” a sensului ultim, a „sunetului ca ființă”, iar alteori ca revelație transpusă laconic, eliptic, într-o imagine stilizată sever, sterilizată de orice emoție materială. Starea cel mai frecvent cultivată este aceea de contemplație extatică a singurei „priveliști stăruitoare”, „asemeni cântecului
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
o ordine de priorități stabilită nu în funcție de gravitatea bolii, ci de valoarea socială a muncii virtualilor beneficiari, întocmește fișe politice medicilor și pretinde să fie desemnați pentru operații, indiferent de competența profesională, cei cu dosare cât mai „curate”. Veșnic la pândă pentru a surprinde abateri și aplica sancțiuni, scotocitor obstinat de biografii, de la cea a ultimului internat la aceea a directorului, privit ca dușman de clasă potențial întrucât fusese în bune raporturi cu Nicolae Iorga, perversul hârțogar stimulează delațiunea și încurajează
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
întrucât, cum va nota el spre sfârșitul cărții, "răul fundamental nu era ideologia" (171). Păcatul moral și religios a răsărit la Vest. Iar dacă "Oamenii din Est sunt acum un fel de țigani, un fel de hoți, care stau la pândă pe la colțuri de stradă, prin piețe." (104), numai Vestul poartă vina pentru numinosul refulat și Dumnezeul ucis (65), transformând peste tot acum existența într-un coșmar simulat (111). Autorul a fost martor la evenimentul exorcizant al strangulării cu cablul a
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
pot petrece gându’ îmbătrânit, și inima-n lumină. IANUARIE Sunt născută în ianuarie, o lună cu ochii de gheață în hibernarea greoaie a poverilor sufletești. Alături, înariparea îngerească a speranței. Zăbovesc pe străzi ca-ntr-o rugăciune. În jur, doar pândele cerșetorilor îmbrățișați părintește de ger, în uimirea trecătorilor indiferenți. Oriunde privesc, abatere, risipă, pierzanie de la drumurile moștenite de la facere, în licărirea luceafărului de seară. MĂ CHEAMĂ SINGURĂTATEA Șoapte meschine îmi șuieră în urechi, tocmai când bat clopotele împărtășaniei. Robe atârnate
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
faptul că în unele jocuri se pot manifesta și aspecte negative în atitudinea și comportamentul elevilor, ceea ce necesită o corectare imediată. Din numărul mare de jocuri și întreceri cu mingea, recomandăm folosirea următoarelor jocuri dinamice și ștafete: 1. Vânătorii la pândă Vârsta elevilor: 7-9 ani; Obiective instructive: dezvoltarea vitezei de deplasare, orientării spațiale, atenției și inițiere în lovirea mingii cu piciorul. Organizarea jocului: Elevii împărțiți în mod egal pe două echipe (de exemplu: roșie și albă), se așează pe două rânduri
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
precum văd, încă și azi, / ești un falnic semn al exclamării - / ești un mesaj mândru / al acestei câmpii îmbrăcate-n margarete”. SCRIERI: De vorbă cu mine, Cluj, 1924; Pe aripa sufletului, Cluj, 1926; În umbra lui Crist, Cluj, 1933; La pândă de lumină, îngr. și pref. V. Fanache, Cluj-Napoca, 1977. Antologii: Noua lirică ardeleană, pref. I. Valerian, cu ilustrații de Ioan Țântaș, Cluj, 1935. Traduceri: Ernst Toller, Cartea rândunelelor, Cluj, 1972. Repere bibliografice: I. Măgură, „De vorbă cu mine”, „Cultura poporului
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
din viața fizică și sufletească sub comunismul opresiv nu lipsește din poezia scrisă de V., Vară de noiembrie fiind doar o recapitulare: sordidul cotidian, rigole murdare, magazine pustii, mulțimi larvare în stațiile autobuzelor, frigul, foamea, „porția/ gramajul dresajului”, întunericul, frica, pânda „gardienilor”, „servitutea continuă a uralelor și aplauzelor”, „eczema abdicărilor fără număr”, căderea în subdemnitate, ca a popicelor mecanice, ca a saltimbancilor ratați, duplicitatea, lipsa solidarității, așteptarea colectivă adulmecând „o furtună, un trăsnet”, protestatarul solitar care se autoincendiază pe o pârtie
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
organisme vii, mașini spintecând drumuri, strigăte tresărind violent ca în furtună acoperișuri” (Act de prezență). S-a spus că „mitologia cotidianului” instituită de V. ar trăda o „spaimă de vid”, o „teamă de absență”, anihilate (sau doar temperate) de o „pândă” vizând „apariția salvatoare a lucrurilor” (Ion Pop). Poate că poetul va fi avut tot timpul sentimentul că adăpostea moartea („vidul”) în propriu-i trup și tocmai de aceea a căutat cu atâta patimă o salvare provizorie (și iluzorie) în frumusețea
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
mărturii ale unor participanți la evenimentele revoluționare din Timișoara sfârșitului de an 1989. SCRIERI: Drumul, Timișoara, 1979; Movila albă, Timișoara, 1981; Ceața, Timișoara, 1984; Pragul, Timișoara, 1986; Reportaj cu sufletul la gură, Timișoara, 1990; Lumea bună a balconului, Timișoara, 1995; Pânda, Timișoara, 1998; Ana, Timișoara, 2001. Repere bibliografice: Marcel Corniș-Pop, „Drumul”, O, 1980, 1; Paul Dugneanu, Un spațiu al tragicului, LCF, 1980, 7; Laurențiu Ulici, Realismul privirii, RL, 1980, 16; Adrian Dinu Rachieru, Literatura spațiului bănățean, LCF, 1984, 14; Dorin Morariu
SUCIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
apropiere o pândeau și o temeau acum și Vrăjitorul și Omulețul, ucenicul lui, așa cum le fusese rânduit. La toate astea se gândea și le visa cu ochii deschiși, așa cum îi era obiceiul. Se afla într-o astfel de zi de pândă, cuibărit la soare, cu fața către miazăzi, pe o piatră lată și călduță, deasupra capătului văii Apei care Curge. Avea, din stânga, zbuciumul apelor acesteia, și, în dreapta, luciul nesfârșit al Apei care Dă Nori. Se simțea bine, ghiftuit, cu burta plină
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pupilele i se dilată; mai mult animalul se repede la un șobolan sau la un alt obiect plasat În cușca sa. Stimularea unei arii a hipotalamusului produce un comportament diferit: În loc să manifeste răspunsuri ca cele enumerate, pisica va sta la pândă și va ucide cu sânge rece șobolanul. Prin tehnici similare s-au obținut comportamente agresive și la șobolani. Un șobolan crescut În laborator, care nu a omorât niciodată un șoarece și nici nu a văzut un alt șobolan omorând, poate
AGRESIVITATEA CA REACŢIE EMOŢIONALĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
apărut cenzura internă, a instituției de care aparțineai. În context, emisiunile în direct erau cele care solicitau la maximum. Pericolul se multiplica. Bâlbele, o dată apărute, atrăgeau altele. Formulările neclare generau interpretări. Frica de „șopârlele” interlocutorului îndemna, și ea, la o pândă strașnică pentru a ghici - o clipă mai devreme - ce cuvânt se va rosti. Este suficient să amintim de arhitectul Nicolae Porumbescu, autor al Casei de Cultură din Suceava, al Centrului Civic din Satu Mare și al mai multor construcții interesante, care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
contemporană, relațiile sinuoase pe care ea le întreține cu viața. Martorul privește istoria dinăuntru, punând în cauză veridicitatea narațiunilor confecționate ulterior, uneori chiar și autenticitatea evenimentelor trăite la cald. În fine, intelectualul are o conștiință autoscopică acută, aflată permanent la pândă și căutând diferențele dintre provinciile culturale: Banatul este lumea burgheză, individualistă, iubitoare de confort material, lumea mătușii Valeria din proza lui Sorin Titel, iar Valahia ar fi lumea iacobină a lui Jupân Dumitrache, dar și a mahalalei sordide, pentru care
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
textualizeze fluxurile libere ale memoriei afective, cu toate contorsionările lor față de axa timpului sau de cea logică, și să dea consistență stărilor psihice normale ori morbide. Aproape totul capătă aspectul unei confesiuni lirice, adesea cu o tonalitate poematică. Romanele Imposibilă, pânda (1993), Cea mai credibilă moarte (1995), Ninge de Paști în paradis (1996), Patimi în Labirint (1997; Premiul Național „Mihai Eminescu”), Infernul albastru (1999), precum și proza scurtă din Noaptea păsării de aur (2001) au ca numitor comun încercarea de a reconstitui
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
vitriolate simt lumea ca pe o grozăvie fără sens, văd numai oameni aproape monstruoși, comportamente bestiale, sunt atinși de răutăți, defecte, mirosuri fetide, vorbe agresive. Confuzia, dezorientarea constituie o permanentă sursă de dezordine și nenorocire. Uneori, în special în Imposibilă, pânda, ficțiunea are tendința de a se metamorfoza în parabolă, dar rezultatul e un text dezarticulat. La nivelul fragmentelor există o anume coerență în maniera narativă, dar, pe ansamblu, persistă etalarea informului, pentru că se acționează și se vorbește în neștire. Secvențele
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
n-au sânge/ n-au carne n-au văz nici auz/ zac moloz adunat frământat biciuit” ( Idee); „bolnav sunt/ de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu” (Vis concentric). SCRIERI: Iarna, pentru cine mor vulpile, Iași, 1992; Imposibilă, pânda, Galați, 1993; Cea mai credibilă moarte, Galați, 1995; Ninge de Paști în paradis, Iași, 1996; Patimi în Labirint, pref. Constantin Dram, Iași, 1997; Infernul albastru, Iași, 1999; Noaptea păsării de aur, pref. Constantin Dram, Iași, 2001; Sintagmele ochiului, pref. Al.
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
Ninge de Paști în paradis, Iași, 1996; Patimi în Labirint, pref. Constantin Dram, Iași, 1997; Infernul albastru, Iași, 1999; Noaptea păsării de aur, pref. Constantin Dram, Iași, 2001; Sintagmele ochiului, pref. Al. Husar, Iași, 2003. Repere bibliografice: George Bădărău, „Imposibilă, pânda”, „Timpul”, 1994, 11; Ion Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1995, 233-234; Bogdan Ulmu, Radiografia suferinței, CRC, 1998, 1; Simion Bărbulescu, În căutarea adevăratei identități, CL, 1998, 7. C.T.
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
alt loc al geometriei morții, este împărțit în două de un râu: pe un mal așteaptă eul, pe celălalt mal așteaptă celălalt; când podul care unește cele două maluri se prăbușește, eu și celălalt pornesc unul spre altul, după o pândă și o așteptare de-o viață: „abia acum cine trece trece cu adevărat”, și se înțelege că trecerea prin sine, regăsirea înseamnă de fapt prăbușire. Acest straniu „celălalt” ia adesea chipul unor personaje: Hans, Zoli, Mircea, Elvira, copilul, tatăl, vecinul
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
cele mai prestigioase semnături. Rubrici: „Literatură”, „Probleme de artă”, „Istorie literară românească”, „Literatură populară”, „Istorie literară străină”, „Pagini clasice”, „Însemnări critice”, „Note, dări de seamă”. Cu poezie sunt prezenți Lucian Blaga (Mânzul, Răsărit magic, Veghe, Sfântul Gheorghe bătrân), Ion Pillat (Pândă, Iarnă târzie, Spectrul rozei, Eternități vremelnice), Al.A. Philippide (Viziune, Pământului), V. Voiculescu (Lunaticii), Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu, C. Tonegaru, Eugen Jebeleanu, Dimitrie Stelaru, Virgil Carianopol, Mihail Cruceanu, Mihai Moșandrei, Ion Petrovici, Dinu Soare, David Filipescu, G. Tutoveanu, Eugen
PREOCUPARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289009_a_290338]
-
de formă a popasului/ cu sufletul continuând să fugă/ un fel de suspin al febrilității”. Cum spune Lucian Raicu, „poezie torturată de neliniști lucide, nutrită însă de zonele mai adânci, halucinante, ale reprezentării. O conștiință sensibilă, în stare de continuă pândă și tensiune interogativă.” Acest teribil „simț al fragilității lucrurilor”, observat de Eugen Simion, alături de fervoarea ipostazierilor, marchează materia interogativă: „și ce să fac singur cu atâta dreptate?”, dacă se va deschide o ușă, „cine va veni către noi?” Retorica lui
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
istoria, imaginarul și realul, soarta țării și soarta lumii se întâlnesc în ritm de colindă populară: „Colindă, colindă / Poposiră-n tihnă, / Crai înalți de-o șchioapă, / Cu obraji de ceară, / În ajun sub seară / [...] Că în umbra nopții, / Stau la pândă lupii / Slujitorii Morții / Împrejurul stânii / [...] Trădătorii lumii, / Adunați cu lașii, / Din taigaua rece / Și din Kazahstan, / Spre Munceștii noștri, / Își îndreaptă pașii” (La Muncești). După 1945, refugiat în România, M. își schimbă atitudinea de tribun în aceea de filosof-sihastru. Poezia
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
și simplu, „o ticăloșie”, la celălalt capăt al istoriei N. Titulescu e un conservator „factice și formal”, un copil prost crescut, viclean și feroce când e cazul, în fine - un spirit flexibil, prea flexibil, anxios, lipsit de loialitate, mereu la pândă. Inconfundabilul, irepresibilul P. nu îi iubește nici pe Brătieni. Nu ezită să îi numească (din pricina represiunilor din 1907) „ucigași” și cere, imperios, să nu li se ridice statui în țara românească. Îl admiră pe Vasile Pârvan și îl consideră maestrul
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
efemere. Poetul își dezvăluie confesiv trăirile, fluxul liric așezându-se, cuminte, într-un tipar destul de previzibil și pe alocuri banal. Bunăoară, dragostea e „batere de aripă”, ramurile „scuturatu-s-au/ ca și iubirea”, doar spaima de moarte ia chipul unei fiare la pândă, într-o imagistică ceva mai elaborată. O undă naționalistă, specifică anilor de după 1940, îl scoate temporar din contemplarea propriei suferințe. Încearcă să edifice, printr-un artificiu de arhitectură fonetică, „o grațioasă definiție” - cum spunea G. Călinescu - a provinciei martirizate: „Basarabia
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
Tatălui” sintetizează în egală măsură defularea și erezia: „În abatorul acesta perpetuu/ de vietăți lucide și vorbitoare/ el Stăpânul poftește tainul de osanale porția caldă/ de tămâie: spuma de sânge/ El însuși - Forma perfectă a existării - e ca hingherul la pândă// El Stăpânul e Măcelarul// e Hingherul” (Apocalipsa după Marta). Pe de altă parte, aceeași oroare de cabotinism și truculență, care constituie una din obsesiile acestei poezii, provoacă la o redefinire a raportului dintre visceralitate și livresc. Ca urmare a expunerii
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]