8,628 matches
-
trupul meu ca o apă întunecată, mă așez pe banca din apropiere fermecată de sunetele guturale, e un fel de părculeț, oamenii se plimbă, mănâncă, tinerii se sărută, unii stau întinși pe bănci, închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Aide umbla de două ceasuri fără rost, colindând piața, se amestecase printre cumpărători și nu scăpase de un sentiment ciudat de panică. Simțurile îi erau încordate la maximum, niciun gând, însă, nicio dorință nu se articula. Se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ele te crează pe tine, autorul care scrie ficțiuni intră în pielea fiecărui personaj, el sau sufletul lor intră în creierul autorului și de acolo îi dictează ce trebuie să aștearnă pe hârtie)... închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Sandei se uită de departe la satul pe care îl pândește de la distanță, ghicind doar ce se întâmplă acolo din foșgăiala oamenilor, din sunetele acelea înfundate care vin spre ea ca din altă lume. Când a început
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâncare în putrefacție, în dormitor haine murdare cu haine curate de-a valma, cărți împrăștiate, scrisorile ei răvășite peste tot. Își duce mâna la cap, i se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația... Vrea să urle, dar pășește încet spre rafturile de cărți, scoate lucrarea, o pune într-o mapă pe care o pregătise de mult și intră în baie. Face un duș fără să se uite în jur, "acum mă simt bine, apa e minunată, mușchii mi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu caută adevărata explicație pentru acest fenomen. Realitatea este că cele două culturi nu sunt tratate de guvern pe picior de egalitate, că aborigenii nu au instituții care să le apere cultura și identitatea, că nu au fost lăsați să pășească firesc în civilizația secolului douăzeci". Mă uitam la legionarul din fața mea și nu-mi venea să cred. "Doar guvernul laburist a încercat prin anii '70 să închege unele instituții pentru aborigeni. La început s-au structurat grupuri mici de persoane
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îndreaptă spre un vițel alb cu pete negre. Îl îmbrățișează. Botul animalului e umed, privirea blândă. Femeile se plimbă tăcute prin grajd cu aerul că se plimbă în sala de bal. Zinzin se uită în urmă și își vede "colegul" pășind în vârful degetelor și uitându-se speriat la animale. Privirile celor două femei se întâlnesc în același moment și izbucnesc în râs. Ies voioase în curtea grajdului și se îndreaptă spre clădirea de unde vine miros de grătar. Pe vremuri aici
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de se zguduie pereții, dar deodată cade moale în fotoliu, ca plesnit cu toporul în cap. Sunt tâmpit, suuuuunt un mare tâmpit. Cum de mi-a trecut o astfel de măgărie prin cap?! Cum de nu m-am gândit că pășesc pe un teren minat?! Oțelul românesc și toate mărfurile care merg la export sunt ale băieților cu ochi albaștri. Te pui cu cel mai profesionist și mai stilat comando al diversiunii. Băieții ăștia fac o treabă beton. Cred că sunt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Călătoriile lui erau stranii și neașteptate. Absențele lui o dureau tot mai tare, erau mai devastatoare ca durerea de dinți, simțea un fel de sfâșiere în șira spinării. Se știa o ființă rațională, își controla perfect viața, dar cu Alex pășise pe un teren mlăștinos. Trăia cu amintirea atingerilor lui cum trăiești cu nevoia de aer. Parcă toate frustrările vieții ei se răvășiseră în această dragoste fără perspectivă. Cu Alex putea avea cel mult două ore de dragoste. Ajunsă la Budapesta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o coroană de spini, privirea albastru-violet devine incandescentă, mâinile lui Sandei aleargă pe clape, Aide ascultă concertul paralizată de uimire, cele trei se scufundă într-o lume proteică, fiecare cade în propriul ei tunel, în propria ei imaginație, toate trei pășesc în propria lor Golgotă ca într-o casă cunoscută, toate trei își privesc stigmatele fără uimire, mizeria din viața fiecăreia se înghesuie în creierii mei... Zinzin pregătește concertul de la Athene Palace. Are emoții, știe că acolo va fi toată crema
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai ales când soțul ei era puțin aburit de un pahar cu tărie, să-l îmblânzească cu vorbe căutate îndelung și bine meșteșugite. La început, Lisandru nici nu voi să audă ca fiul său, dragul și bunul său fiu, să pășească într-o casă unde i s-ar putea cere să spună mamă și tată unor străini. Dar Rafira nu se descurajă și, până la urmă, acesta se înduplecă. Îi îngădui lui Vișinel să intre pe o ușă pe care era sigur
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
veni cu propunerea: - Mai întâi însă, înainte de culcare, băieții vor bea o cană cu lapte și apoi... După ce își băură laptele însoțit de câte un corn cu dulceață, merseră la baie și apoi intrară fiecare în camera lui. Înainte de a păși pragul camerei sale, Mihăiță nu uită să treacă pe la părinții săi să-i sărute și să le spună: - Sărut-mâna, mămico, sărut mâna tăticule, noapte bună! Vișinel, străin de aceste reguli ale casei, intră direct în camera sa. De cum deschise ușa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
elev prin mai multe școli, pe unde poposise șatra. Acest timp putea fi măsurat de la câteva săptămâni, la cel mult o lună întreagă într-o singură localitate. Era totuși meritoriu că Rafira și Lisandru avuseseră grijă ca fiul lor să pășească pragul unor școli pentru a deprinde fie și numai unele noțiuni elementare de scris și socotit. Se gândiseră probabil că în nici într-un caz nu puteau să-i dăuneze. Încet, încet, Vișinel, care era de altfel un copil înzestrat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
șatra lui Iorgu Stănescu nu mai poposise în lunca din preajma orașului. Vișinel se întreba care o fi fost cauza, dar răspunsul căutat în toate ascunzișurile sale, nu venea. Se îmbrăcă și, bănuind că Mihăiță mai doarme, ieși în vârful picioarelor, păși cu grijă pe dalele de beton ce placau o cărăruie până la poartă și, deși trase cu grijă zăvorul, acesta zăngăni strident, dușmănos. Poate nu s-a auzit până în casă, gândi el și, cu pas domol, se îndreptă pe străzi lăturalnice
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
publice și documente de familie, găsește zapise, acte, probe ce reînvie vremuri, nume și întîmplări pe care altfel le-ar fi 8 acoperit de mult colbul uitării. Are vocația acestui fel de cercetări pe drumul cărora a fost încurajat să pășească de istoricul și scriitorul Vasile Diacon, care l-a îndemnat și îndrumat să și facă arborele genealogic și să reconstituie „povestea” familiei, așa cum eu, rătăcind își la propriu) cu el prin nepătrunsele păduri ale Bucovinei și fermecat de frumusețea istoriilor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu foarte rău. Și am descoperit că mă simțeam mai bine. Muuult mai bine acum. Un pahar de vodkă se impunea pe loc. De data asta, cu mâna tremurând, Îl sorb pe ne-ră-su-fla te. Torn puțin și pe rana sângerândă. Pășesc Împleticit, dar În echilibru. Privirea Îmi alunecă pe statuia din ghips, aflată În hol, primită În dar de la Nina. Nina - Nineta/ Nina - Trotineta. Nina... Bunăciunea. Avea implanturi de silicoane În sâni și un funduleț bombat de la natură (de la Mama Natură
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înțeles că nu mă Înșelam. A trecut pe lângă mine cu trena ei de transpirație Înțepăcioasă și, când a ajuns În dreptul meu, m-a privit scurt și a clătinat mustrător din cap, ca și cum tocmai ar fi certat un obraznic. Apoi a pășit Înainte, cu spatele țeapăn, sfidătoare ca o profesoară prea riguroasă, de școală londoneză. Aseară, pe la nouă și jumătate (eram În bucătărie și ascultam la radio „Sonata Kreutzer”), m-am trezit cu Melanie la ușă, Însoțită de o prietenă blondă, platinată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alte sfere, coborî pe pământ. într-adevăr, bacalaureatul constituia una din marile lor Încercări din viața de școlărițe. Intrate în imperiul declanșat de fatidicul cuvânt, fetele conveniră că acum se aflau la capătul unui drum și că, dacă voiau să pășească pe altul, trebuia să-și potrivească cadența după un orar în care timpul se măsoară nu numai pe cadranul ceasornicului de zi, ci chiar și pe cel de noapte. Olga avea numai mamă. Tatăl ei murise într-un accident groaznic
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
poate aștepta la fiecare colț de stradă câte o capcană. Poate sunt eu prea severă, își spunea ea adesea, dar cine, mai mult ca mine, îi vrea binele!? Ea ca mamă trebuie să o îndrume, să o sfătuiască cum să pășească pe drumul cel bun, să-și găsească o profesie onorabilă care, în același timp, să-i asigure o existență rezonabilă. Erau gânduri pe care și le repeta necontenit pe drumul dintre casă și poștă, și de la poștă spre casă. Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
draga mea, cum a trecut timpul, trebuie să plec, mama s-ar supăra foc dacă nu m ar găsi acasă. - Bine, Olga, pe mâine la școală... Tocmai atunci intră în cameră mama Inei. - Doamnă Clemansa, spuse Olga gata de a păși peste prag: sunt datoare să vă spun de două ori: sărut-mâna o dată pentru prăjitura excelentă cu care mă alintați de fiecare dată, și apoi pentru că ușa aceasta mi se deschide cu atâta generozitate. Și părăsi încăperea. După ce plecă Olga, mama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în apele lor, mai ales dacă sunt nevoiți să-și încheie sejurul, niciodată îndestul, și să înceapă zi de zi o muncă de rutină, care nu întotdeauna e plină de satisfacțiile așteptate. Nu era cazul celor două fete; ele abia pășeau în prima lor zi de activitate, după o vacanță scurtă, cu minusurile și plusurile ei. Timpul rezervat acelui binemeritat repaus fusese proiectat pentru fiecare din fete, după tipare diferite. În dimineața despre care vorbim, Olga urma să se prezinte la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
persoană de care m-aș putea îndrăgosti. Am folosit cuvântul cărare, fiindcă întotdeauna îmi iau niște rezerve cerute în asemenea situații. Deși niciodată nu m-am condus după aparențe, de această dată, mă duce gândul că am șansa de a păși cu dreptul. - Cum îl cheamă? voi să afle Olga. - Să nu mă întrebi de nume, fiindcă nici eu nu am să te întreb. Dar un portret fizic ți-l pot face. - Hai, spune, spune... insistă Olga, roasă de cariul curiozității
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
îl zări pe inginer, se apropie de acesta, salută și, pentru a se încredința că e cel pe care îl căuta, întrebă: - Dumneavoastră sunteți domnul inginer Georgescu? - În persoană! - Îmi puteți acorda câteva minute? - De ce nu, poftim în birou. Abia păși în încăpere că tânărul își și începu depoziția: - Domnule inginer, numele meu e Tony Bostaca, lucrez în turism. - Dar de ce nu iei loc!? De vreme ce eu m-am așezat... - Mulțumesc! Chestiunea care m-a adus la dumneavoastră e destul de delicată, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o așteptase! Încercă de câteva ori să-i prindă mâna lui Alex, acesta însă i-o dezlipi ușor, ceea ce însemna o dezaprobare a gestului, ca și cum i-ar fi stânjenit mersul. Ajunseră. Alex deschise ușa și o invită pe Olga să pășească peste prag. Ar fi trebuit să mă ducă în brațe, ca pe mirese, gândi ea, o va face cu siguranță însă la timpul potrivit! De cum intră în sufragerie, se simți intimidată de bunul gust, de ordinea și curățenia care domneau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Nu bănuia că ușa aceasta pe care ieșea acum va rămâne pentru totdeauna Închisă pentru ea. Își ascunse ochii plini de lacrimi și coborî grăbită în stradă. Alex se oferi să o conducă măcar până la stația de autobuz. Refuză. Cum păși dincolo de pragul casei lui Alex, Olga se simți pustiită, golită de tot ce crezuse că acumulase ca zestre a dragostei ei. Ea dorise să-i arate că îl iubea cu adevărat și nu înțelegea de ce el nu pricepea acest lucru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
apeleze la butonul soneriei, ușa era deschisă. Jan stătea relaxat într-un fotoliu, de parcă ar fi așteptat de mult un partener de discuție. De cum îl văzu pe Alex, Jan se ridică și îl Întâmpină bucuros că un musafir drag îi pășea peste prag, mai ales că în ultima perioadă acesta dăduse din ce în ce mai rar pe la el. Nu-i reproșă îndelungata absență. Știa că Alex se pregătește pentru predarea unei fastuoase clădiri, destinată a fi Banca Agricolă a urbei și, trecând peste tentația
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
va spune că venise, că se ținuse de cuvânt, dar că nu găsise pe nimeni. Vietatea tăcută din spatele său îi va stârni mila, sau poate că privirii i se va face milă de el și îi va deschide. Călătorul o să pășească apoi în întunericul de dincolo de ușă, însă de data aceasta va ști că cineva îl ascultă. Va rămâne acolo un timp, părând că se bucură de vietatea care sforăie și uneori tușește. Nu o va privi niciodată, de teamă să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]