1,159 matches
-
în toată țara Egiptului." 17. Așa au făcut. Aaron și-a întins mîna cu toiagul, și a lovit țărîna pămîntului, și s-a prefăcut în păduchi pe toți oamenii și pe toate dobitoacele. Toată țărîna pămîntului s-a prefăcut în păduchi, în toată țara Egiptului. 18. Vrăjitorii au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace. 19. Și vrăjitorii au zis lui Faraon; Aici este degetul lui Dumnezeu!" Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
cu toiagul, și a lovit țărîna pămîntului, și s-a prefăcut în păduchi pe toți oamenii și pe toate dobitoacele. Toată țărîna pămîntului s-a prefăcut în păduchi, în toată țara Egiptului. 18. Vrăjitorii au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace. 19. Și vrăjitorii au zis lui Faraon; Aici este degetul lui Dumnezeu!" Dar inima lui Faraon s-a împietrit și nu a ascultat de Moise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
s-a prefăcut în păduchi pe toți oamenii și pe toate dobitoacele. Toată țărîna pămîntului s-a prefăcut în păduchi, în toată țara Egiptului. 18. Vrăjitorii au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace. 19. Și vrăjitorii au zis lui Faraon; Aici este degetul lui Dumnezeu!" Dar inima lui Faraon s-a împietrit și nu a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul. 20. Domnul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
înciudată, intrând cu mâinile amândouă în mânecile rochiei. Sunt unsprezece în bordel și tocmai pe mine m-ai găsit, să-mi mănânci zilele. Patul din odaia învecinată scârțâi ca un semn de suspensie între frazele ei. - De când te cunosc, mișună păduchii în sufletul meu pe care îl simt înfășurat în zdrențe murdare, făcu domnișoara, patetic. Patul pensionarei de alături trosni de două ori și urechea mea atentă desprinse tusea ei bruscă, provenită dintr-o înecăciune cu scuipat. - Trimite-ți ordonanța, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zi-mi „bonjur”, mi se adresă domnișoara, îndreptându-mi cu degete tremurătoare cravata în neorânduială. - Duminică dimineața să nu vii niciodată, că sunt la biserică, adăugă ea. Vorbea, încheindu-și unul după altul, butonii rochiței, ca și cum și-ar fi strivit păduchii ce-i mișunau pe suflet. Surâsul ei profesional, absurd și rece, reapăruse de astă dată, proaspăt zugrăvit cu roș și negru, să-mi ucidă gândurile și să-mi spargă fraza sentimentală, ticluită de piticul caraghios, din mine, convalescent în urma nenumăratelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
va prăbuși pentru totdeauna pe pulberea fină a măruntaielor mele prefăcute în cenușă. Omul cu drugul de fier va deschide apoi capacul iadului de foc, să sfărâme ciolanele înnegrite, insuficient carbonizate. El va găsi mădularele piticului, înfipt ca un uriaș păduche lat în colivia oaselor mele. Îl va recunoaște după forma de dovleac micuț a craniului și după piciorușele lui de Mickey Mouse. Cu drugul de fier să-i piseze oscioarele. Praf să se aleagă de el! Pensiunea doamnei Pipersberg Descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și cu cărțulia în regulă. Aș fi ucis-o din bătaie, cu cravașa câinilor, pentru tăcerea ei, și pentru cele câteva considerațiuni despre suflet și morală, ce mi le predică în fiecare zi, zguduită de sughițuri. Și pentru nimicirea unui păduche ce mi s-a suit de pe talpă până sus în cap, voi fi nevoit apoi să-mi curm existența prin o moarte de natură violentă, și tot atât de sângeroasă ca și nașterea mea. Ferdinand Sinidis mai zise „scârț”, ca pentru încheiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de la televizor, nemulțumit din cauza puhoiului de lume, din cauza mării poluate, a meduzelor, a speculei și În general a „jafului“. Despre mare, În afară că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n-a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mînă a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decît balta aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rămas În afara atenției redactorilor Enciclopediei. Dar - conform logicii programului lor - Într-o viață de om n-ar exista lucruri lipsite de importanță și nici o ierarhie a evenimentelor - ei vor Înregistra toate bolile copilăriei, oreion, tuse măgărească, rîie, ca și apariția păduchilor și suferința de plămîni a tatei (diagnoza care a coincis cu diagnoza doctorului Ďjurović: emfizem datorat fumatului excesiv). Tot aici veți găsi și afișul de pe avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre care avea mulți prieteni și cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
negării. Primul din această serie a revoltaților dostoievskieni este Raskolnikov, protagonistul din Crimă și pedeapsă. El este un tânăr, deloc mediocru, dar forțat să renunțe la studii din cauza sărăciei. Va ucide, așa cum singur recunoaște, pentru a proba dacă este un păduche, la fel ca toți ceilalți, sau este un supraom, un individ în afara seriei. Crima este comisă din motive ideologice; tânărul orgolios vrea să urmeze modelul lui Napoleon care, pentru un ideal considerat superior, a trecut peste libertatea celorlalți. Faptul că
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
Cântă ceva ca să-l faci pe copil să se simtă bine, o sfătuia. Du-te la templu. Spune ce rugăciuni trebuie. Asigură-te că e sănătos copilul. Asigură-te că și configurația planetelor e bună. Asigură-te că nu ai păduchi. Asigură-te că miroși frumos, ca să miroasă frumos și copilul. Senzația care domnea peste tot era de aer tras în piept, care nu avea să mai fie expirat până nu se năștea copilul - expirat cu bucurie și ușurare dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care le simțea, aștepta răsăritul acelei zile care, decisese el, îi va oferi, în mijlocul haosului creat, ocazia pe care o așteptase de atâta vreme; ocazia să descopere exact ce se pregătea în ceaunele lui Kulfi. „Dacă ai maimuță, nu iei păduchi. Dacă vrei să se prindă smântâna, nu amesteca laptele. Oare un iaz își curăță mizeria de pe fund? Oare ploaia spală cerul? Cum e lemnul, așa e și carnea care se gătește pe el.“ Ultimele luni îl transformaseră într-un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
prins într-un vârtej de peripeții bizare, mai rău decât personajele din thrillerele americane: „citind și privind, literele dispar în semen; și se învârt / pe creier tăind părul când se bușește de scoarța / celebrală [sic], ca pe copaci, unde caută păduchii care / le-au luat idei din fire aruncându-și opiniile în aer și / eu le prind căpătând greutate și adâncindu-se când ei sar / pe mine și mă îndeasă: astfel ajung să îi cunosc și îi / recitesc ca pe o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tot ce pare / că mă atacă. Într-un moment de neatenție javra îmi fură / formulele vrăjitorești, și le plantează în natură, care crește / citind, și se gâdilă, râde și moare pentru necunoscuți“ etc. (Animale credincioase) Povestea cu părul care caută păduchi pe scoarța cerebrală este de neuitat. Așa cum de neuitat este și imaginea naturii care citind se gâdilă. Numai bietul cititor al cărții nu se prea gâdilă. Asamblari himerice inflamate... Un nou volum de versuri... Printre zecile care apar în fiecare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unind capul cu umerii și eliminând brutal gâtul, Eisen Își construia, evident, o nouă imagine, revizuindu-și viziunea despre sine. Încetase să mai fie o victimă a lui Hitler și Stalin; depus pe nisipurile Israelului, numai piele și os; cu păduchii, nebunia și febra singura sa avuție; scos din lagăr În Cipru; Învățat o limbă și o meserie. Dar nu puteai ordona procesului de recuperare unde să se oprească. Continuase acest proces, transformându-se În artist. Ridicându-se de la statutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întrebarea asta nu le pasă nici cepei, nici chihlimbarului. Altele sunt lucrurile pe care vor ele să le știe cu precizie. Ce altceva s-a mai acoperit: lucruri înghițite rușinos, fapte ascunse sub deghizări diferite. Care se cuibăresc ca lindina păduchilor în țesătura sacului. Cuvinte evitate printr-un exces de cuvinte. Frânturi de gând. Lucruri care dor. Încă mai dor... El se numea Noi-nu-facem-așa-ceva M-am surprins pe când răsfoiam înapoi și m-am privit cum săream pagini și cum, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vâram sub o foaie de cort care îi aparținea. Vorbeam despre Dumnezeu și lume. Ca și mine, și el fusese ministrant, el permanent, eu din când în când. El continua să creadă, eu nu mai aveam nimic sfânt. Amândoi aveam păduchi. Asta nu ne preocupa din cale-afară. Și el scria poezii, țelurile lui erau însă altele, mai înalte. Dar astea sunt lucruri care or să se dezvolte mai târziu, devenind istorie. Pentru început, importante sunt pionezele cu Westwall. La început, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prilejuri de a fi continuate sau povestite invers. La fel ca povestea cu Joseph, băiatul din Bavaria, care a fost eliberat devreme din lagărul cel mare de la Bad Aibling și cu care eu, timp de câteva zile lungi, am omorât păduchi, pe ploaie, am mestecat chimen și ne-am jucat viitorul la zaruri. Unul care voia să aibă dreptate, dar cu blândețe. Despre el trebuie povestit tot mereu, și anume din cauză că acest Joseph, din vremea când era încă ministrant, scria, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un sens printre ruine -, care sunt respinse ezitant. Pentru început, nu reușesc să prind în perete o imagine a stării mele de atunci. Prea puține fapte sunt sigure. Am optsprezece ani. Nu sunt sub greutatea normală la momentul eliberării. Fără păduchi, mă mișc pe tălpile de cauciuc al ghetelor americane cu șireturi și, în oglinda retrovizoare, nu arăt rău. Dar, dacă obiceiul juvenil de a mă tot strâmba mi-a trecut pe parcursul vieții cotidiene din lagăr, asta rămâne incert. Numai ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care ea: „Hai, povestește...“ Eu am făcut loc, ca să devin mai credibil, unei doze de nesiguranță: „Noi, băieții, eram doar doi din câteva mii“, apoi însă nu am vrut să exclud posibilitatea ca, în cazul camaradului meu Joseph, pe care păduchii îl chinuiseră la fel ca pe mine și cu care, chinuiți de o foame ce nu se mai sfârșea, am mestecat chimen dintr-o pungă, a cărui credință fusese atât de temeinic baricadată în buncăre precum odinioară țărmul Atlanticului, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
româncă sau poate Rusalda cu unul de-al nostru. Când colo tu ești de-a noastră get-beget. Acum înțeleg eu de ce mă spălai cu atâta săpun și mă parfumai. Ca să nu miros a țigancă? M-ai căutat să n-am păduchi. Ai văzut că n-am avut. — N-am ce zice. Ai fost curată. Nu știu de alții, dar ai mei din șatră au fost oameni curați. N-au avut nici păduchi, nici scabie. N-au umblat nespălați, nepieptănați. Am trăit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
miros a țigancă? M-ai căutat să n-am păduchi. Ai văzut că n-am avut. — N-am ce zice. Ai fost curată. Nu știu de alții, dar ai mei din șatră au fost oameni curați. N-au avut nici păduchi, nici scabie. N-au umblat nespălați, nepieptănați. Am trăit noi la ușa cortului în fum, în frig și în sărăcie, dar nu ne-am lăsat cuprinși de mizerie. — Îmi dau seama că pe tine nu te afectează condiția omului de lângă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
până acum, am ajuns să văd 96 (sunt 114, cu toatele - le am scrise pe ultima foaie a unui caiet de matematică), sex, nașteri, care sunt cele mai bune librării din București, viziuni regizorale fantastice și viziuni regizorale tâmpe, dezechilibre hormonale, păduchi (oooooooooooo, și ce discuție a fost aceea!), istorie, aerobic, politică, machiaj, geografie, legislație, contracepție, detergenți, poezie, mnemoteh nică, fonologie, criminalistică, film, gulere de cămăși, arhitectură, circ (am avut un tip de la circ, odată! Îl chema Alf. Nu mai știu exact
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
endecasilabi și amintiri rămase moștenire din creierul mâncat și el de molii, prejudecăți, alcool, abjecție... Oprește-te. „Eu sunt Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei...“ Tot numai zdrențe și bube la gură, înecat în propriile miasme, ros de foame și de păduchi. Spectaculos moare, nu? Te rog, oprește te. Numai că nu e Musa. Dacă te uiți mai bine, undeva, prin tre rânduri, printre gânduri, printre lozinci, printre clișee, o să vezi că avea sprâncenele negre și stufoase, aproape unite, că ochii îi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
undeva, prin tre rânduri, printre gânduri, printre lozinci, printre clișee, o să vezi că avea sprâncenele negre și stufoase, aproape unite, că ochii îi erau smoliți și pielea tuciurie, că barba creștea albă, ceea ce făcea din chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de zăpadă cocoțate pe coame și spinări de pomeți și arcade. Avea obrazul stâng despicat de sabie și lobul urechii lungit de greutatea unui cercel purtat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]