1,620 matches
-
nu i-au luat urma!“, murmură Anton. Piciorul drept, din față, care era rupt, îi atârna moale. Îl potrivi și i-l legă îndată între două bețe. - Poate că și-a pierdut mama, și căutând-o, s-a rătăcit! murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în gând... „Croiește-ți de-acum, singur soarta!“. Iar lacrimile i se opriră în gât și altceva nu mai adăugă, de parcă tot ce voise să spună s-ar fi spulberat după acel singur cuvânt, și-l lăsă liber să plece. Pădurarul, fără îndoială că s-a gândit la primejdiile ce-l așteptau în codri. Anuca, oare, ce mai putea face!.. În pădure Nică putea să-și piarda viața, și ea nu i-ar mai fi văzut ochii, care semănau cu ai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o întunecime ciudat de palidă, în care doar pădurea de stejari brumării, rece, se arăta uriașă. Zorile se apropiau... Aerul deveni proaspăt și pătrunzător și sub asprimea lui te făcea, parcă, să-l resimți cu o tărie mai mare. Anton, pădurarul, mergea liniștit... cunoștea potecile cu ochii închiși... Odată cu risipirea nopții, părea că și tăcerea se destrăma pe încetul... În stânga sus, în vârful unui stejar, răsuna cu sunete adânci, sălbatice, pufăitul unei bufnițe iar de sus, de pe creasta Rediu-Mârzac, cobora ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lup! L-a recunoscut, înainte de a apărea cu totul. Nu era Suru. Era un lup mare, puternic și în lungul spinării vărgat. La câțiva pași se oprește, cu botul întins înainte adulmecându-i urma... Într-o clipită îl fulgeră pe pădurar, cu o privire... se răsucește pe loc și dispare. Pădurarul zâmbi mulțumit. El nu căuta înadins lupul... chiar îl evita, să nu fie nevoit sa-l împuște. Pentru el fiecare sălbăticiune își avea rostul ei în viața pădurii, lupul însă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
era Suru. Era un lup mare, puternic și în lungul spinării vărgat. La câțiva pași se oprește, cu botul întins înainte adulmecându-i urma... Într-o clipită îl fulgeră pe pădurar, cu o privire... se răsucește pe loc și dispare. Pădurarul zâmbi mulțumit. El nu căuta înadins lupul... chiar îl evita, să nu fie nevoit sa-l împuște. Pentru el fiecare sălbăticiune își avea rostul ei în viața pădurii, lupul însă, era simbolul ei. * Îndatoririle sale de pădurar, erau să ocrotească
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
loc și dispare. Pădurarul zâmbi mulțumit. El nu căuta înadins lupul... chiar îl evita, să nu fie nevoit sa-l împuște. Pentru el fiecare sălbăticiune își avea rostul ei în viața pădurii, lupul însă, era simbolul ei. * Îndatoririle sale de pădurar, erau să ocrotească și să apere viața pădurii. ...Încă pe la sfârșitul lui ianuarie, vremea zăpezilor luase sfârșit. Dar, nici în februarie, când un nou strat de zăpadă se așternuse, pentru scurt timp, „dungatul“ nu i-a mai ieșit în cale
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îl cunoșteau pe Anton, și, între ei se stabilise, parcă, o înțelegere tacită-complice... un fel de pact de neagresiune. Prea des i-au luat urmele... îl cunoaște, făra îndoială; lupii disting cu multă precizie pe vânător de cioban, ori de pădurar, ca protector.. „ - M-a așteptat, fără frică..“, își zise Anton. Oare, l-a determinat pe lup, la așteptarea asta... amintirea, că îi pregătea mereu, el, locul nadei, ajutându-l să treacă iarna mai ușor!.. Poate ! Se leagă în mintea lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
hrană, așa cum orice animal își recunoaște îngrijitorul?! Căpriorii, iepurii, chiar și mistreții, învață repede să cunoască omul care le îngrijește, locul hranei și își pierd sfiala față de el. Dar, lupul?!... Această făptură neînfrânată, sălbatică, veșnic hărțuită!?... Și, totuși, altă explicație pădurarul nu găsi... * ...De zile întregi, pe Anton, îl apăsa o proastă dispoziție, ca o indignare surdă, adormită în sine... pe care nu și-o putea explica. Tot înconjurul era acoperit de ceață. Valea Elanului, apa Elanului, dealurile dimprejur... totul era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care îi așteaptă cu inima palpitând! ..Și, cum se aprinde brusc și învăpăiat în ochii lor toată sălbăticia și ferocitatea... O râpă sfâșiată se cască în față... Anton scrutează valea pe pe pantele povârnite, pleșuve. - Ah, o urmă!... exclamă surprins pădurarul. O urmă de jder!, recunoscu el cu ușurință. Și a trecut pe-aici de curând! își zise el cu satisfacție, și porni dupa dâră... Urma ducea prin mărăciniș... peste un trunchi de copac doborât, se îndreptă spre râpă și intra
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care adăpostește o mulțime de păsări și rozătoare... acolo trebuie să fie!“, gândi Anton. Tufa se mișcă într-un loc... „...Aha, pe acolo se furișează, hoțomanul!“ iși zise el zâmbind. Jderul își căuta salvarea, simțind că-i urmărit, ascunzându-se. Pădurarul începu să-și piardă răbdarea așteptând... Dar, iată-l că țâșnește. O zvâcnire minunat de ușoară, de sprintenă, o alunecare atât de mlădioasă, cum nu mai văzuse niciodată în toată viața lui de pădurar și vânător. Nu sare, nu aleargă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
simțind că-i urmărit, ascunzându-se. Pădurarul începu să-și piardă răbdarea așteptând... Dar, iată-l că țâșnește. O zvâcnire minunat de ușoară, de sprintenă, o alunecare atât de mlădioasă, cum nu mai văzuse niciodată în toată viața lui de pădurar și vânător. Nu sare, nu aleargă... pare că nici nu atinge zăpada, pare că plutește pe deasupra învelișului moale... Deodată, îl vede în întregime, foarte clar, nu-i distinge însă mișcările... Zvelt și subțire, și, turnat ca din bronz, zboară departe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aleargă... pare că nici nu atinge zăpada, pare că plutește pe deasupra învelișului moale... Deodată, îl vede în întregime, foarte clar, nu-i distinge însă mișcările... Zvelt și subțire, și, turnat ca din bronz, zboară departe. Cât l-ar fi dorit, pădurarul, ca trofeu... Ridică arma, ochește, îl vede în cătare clar... clar, dar lasă arma în jos. „Ar fi păcat!“, îți zise el. Și jderul, minunăția lumii, dispăru. Pădurarul răsuflă ușurat... Se simți ca un fulg, și fericit că n-a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și, turnat ca din bronz, zboară departe. Cât l-ar fi dorit, pădurarul, ca trofeu... Ridică arma, ochește, îl vede în cătare clar... clar, dar lasă arma în jos. „Ar fi păcat!“, îți zise el. Și jderul, minunăția lumii, dispăru. Pădurarul răsuflă ușurat... Se simți ca un fulg, și fericit că n-a apăsat pe trăgaci. La el... „punct ochit... era punct chitit“, el nu greșește niciodată. I-a recunoscut până și pata gălbuie de pe gâtlej... și curbura zveltă a spatelui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
O omidă, din cele păroase, Atât de periculoase, Să nu ajungă-n stejar! Omizile vorace, cu grabă, Bănuiți...cam ce treabă Rea au făcut?! Aflați: Începând cu cei mai înalți, Au lăsat găunoși și uscați Toți stejarii; Apoi, au venit pădurarii, I-au tăiat și...i-au ars, De-a rămas, Pădurea tristă și goală! Ba nu! O întrebare și-o mică-ndoială, În...cuvenita ... MORALĂ : Oare în tradiționalul domniilor voastre partid Nu s-a pripășit un oarece... individ, Neo-nu știu cum
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
prin pădurile de la Tudora. Omul îi îndemna cu chiote prelungi, ascuțite, folosind, din când în când, biciușca de piele, prinsă de o vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse bătrânul, îndemnându-și boii. Dar, unde te-a trimis tat-tu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să-l potolească nevasta, îmbrățișând copiii, care nu mai scoteau nici un sunet. Până ajungi tu, poate se sfârșește, porni să-l încredințeze femeia. Ai uitat că ieri s-a întors Grigorie a lui Nicu lu Toader? Dar tat-su-i pădurar? Noi avem tăurașii și oile lor? Lasă bărbate, c-om scăpa noi și din aceasta, se încredință Safta, începând a bate metanii și a se închina la icoanele sfinte. Omul puse un lemn pe foc și ieși în prag, privind
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai rușine de mascarada pe care am jucat-o înaintea părintelui Ioan și nu știu ce-aș putea face ca să-i risipesc proasta impresie pe care cu siguranță i-am făcut-o, mă afund în pădure pe lângă vechea casă a pădurarului pe drumeagul încărcat încă de umbrele nopții, roua nu s-a desprins de pe frunze, dimineață frumoasă, proaspătă ca un început de lume, gângăniile mici trezindu-se la viață, razele soarelui filtrate în aerul răcoros răzbat cu greu prin frunzișul des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de simplu pe care l-am descoperit, Cărarea tot mai bătătorită, încrucișarea de drumuri, fânăreața pentru sălbăticiuni, drumul de căruțe ce duce până în curtea mănăstirii, mi-au trebuit câteva ceasuri ca să cobor, aud clopotele de vecernie, pădurea dimprejurul mănăstirii, casa pădurarului, greutatea rucsacului meu aproape gol, Izvorul, apa ce vine, clocotul din măruntaiele muntelui, senzația că stau pe un tren ce merge în plină viteză, nimeni pe piatră la Izvor, Ce zi o fi astăzi?! Mă grăbesc să mă dezbrac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sus pe platou se dăduse o bătălie, o încrucișare a bateriilor de luptă, noi ne stabiliserăm cartierul chiar aici la mănăstire, mai era un singur călugăr bătrân, ceilalți fugiseră, descoperirea izvorului a fost o binecuvântare pentru noi, acolo, la casa pădurarului, mai sus de izvor, îi izolasem pe cei mai grav răniți, erau aproape condamnați, aveam un locotenent tânăr, ciuruit de gloanțe și schije, din trupul lui am scos cele mai multe gloanțe de când mă aflam pe front, nouă, nu mai avea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cui, drumul vechi spre sat printre arbuștii scunzi de mesteceni, mi-amintesc când i-au plantat oamenii din sat, aveam vreo șapte ani, poate opt, mă strecuram de la mănăstire să văd oamenii din sat cum fac gropi, era și un pădurar cu ei, făceau gropi și plantau mesteceni, la amiază se opreau din lucru și mâncau, hai, și tu, Daniel, să mănânci cu noi, îmi plăcea să mănânc cu ei, slănină friptă, ceapă, și-mi ungeam pâine în untura scursă pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
În aceeași măsură ca și În numele lui Gerald. După Întoarcerea la Londra, ceru imediat să Îl vadă pe Daly. Directorul Îi spuse deschis că teatrul Încă nu se pusese pe picioare și nu Își făcuse un public. Începuseră repetițiile la Pădurarii, de Tennyson, dat fiind că premiera era programată pentru octombrie, iar Daly era vizibil Îngrijorat că s-ar putea să fie un eșec. Nu văd nici un interes, nici un progres demn de luat În seamă, spuse el. Pentru public, Tennyson e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dat mâna entuziasmați și tare greu mai puteai înțelege despre ce se discuta. Vorbeau toți odată și nu asculta niciunul ce spun ceilalți. După ce sau liniștit cât de cât, Cornel le-a povestit că a stat de vorbă cu un pădurar. Cum adică, pădurar? întrebă Maria, curioasă. Ce este el? Ce face? Nu știți? se miră Cornel. Pădurarul este omul care are grijă de pădure, preciză el, plin de importanță. Are grijă și de animalele pădurii, dacă vreți să știți. Pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și tare greu mai puteai înțelege despre ce se discuta. Vorbeau toți odată și nu asculta niciunul ce spun ceilalți. După ce sau liniștit cât de cât, Cornel le-a povestit că a stat de vorbă cu un pădurar. Cum adică, pădurar? întrebă Maria, curioasă. Ce este el? Ce face? Nu știți? se miră Cornel. Pădurarul este omul care are grijă de pădure, preciză el, plin de importanță. Are grijă și de animalele pădurii, dacă vreți să știți. Pe timp rău, iarna
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nu asculta niciunul ce spun ceilalți. După ce sau liniștit cât de cât, Cornel le-a povestit că a stat de vorbă cu un pădurar. Cum adică, pădurar? întrebă Maria, curioasă. Ce este el? Ce face? Nu știți? se miră Cornel. Pădurarul este omul care are grijă de pădure, preciză el, plin de importanță. Are grijă și de animalele pădurii, dacă vreți să știți. Pe timp rău, iarna, le dă mâncare și apă... Și nu dă voie oamenilor să taie copaci ori
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]