948 matches
-
eu leacul acela băbesc de care îmi vorbise Mama? Nu aveam nimic de pierdut, ci totul de câștigat: sănătatea, vacanța, uitarea... și atunci m-am hotărât: în fiecare dimineață, când mă duceam la toaletă, luam cu mine și un mic păhărel de țuică și o bucățică de rahat. Iar acolo, în singurătate, înainte de a trece la altele, dădeam pe gât câte un păhăruț de pipi proaspăt, primul de după noapte, și, ca să-i dreg gustul grețos, înghițeam imediat și bucățica de rahat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
câte ceva despre tine. Dar n-am aflat ceea ce e mai important, și anume cum stai cu sănătatea, cum te simți? Eu cred, băiatule, că te poți mărgini acum doar la fiertura de ierburi, de trei ori pe zi, câte un păhărel de lichior. Nu cumva te distrezi prea mult și te odihnești prea puțin? Anul ce vine se prevede greu, după toate aparențele. Vei avea nevoie și de multă putere, și de mulți nervi. Îți vor ajunge oare banii, ținând seama
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Toamna îmi făceam provizii de mere, nuci și gutui. Madame Cuendet era vizitată periodic de o armată de nepoți și strănepoți care-i aduceau fructe și flori. Mânca cu multă plăcere fromage fribourgeois și bea la ora cinci după-amiază un păhărel de vin alb elvețian, din regiunea de unde era originară familia ei. Și tot ea îmi spunea uneori că s-a săturat să mai trăiască, a văzut prea multe, viața ei s-a terminat. A murit în timpul verii caniculare din 2003
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de frate-meu și el făcea pe Zâna cea Binevoitoare și se mâțâia: „Vaaai, dragă Rozalia, da’ chiar n-ai și tu o rochie mai de Doamne-ajută? Na, ține de la naș-ta, da’ fă-te și tu încoa’ c-un păhărel de oarece, c-am zburat azi de m-am împrăștiat!“ și alte tâmpenii din astea. Am râs de-au venit și mama, și tata în cameră să ne facă scandal, că mâine avem școală, iar Dragoș cică el nu merge
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
situații critice, dar lucrurile trebuie explicate clar și la obiect). Din cauza sărăciei, am stat doi ani fără frigider și din cauza mâncării alterate, sănătatea mi-a fost afectată, mai ales că după ce mâncam, mă durea stomacul și mai luam două trei păhărele de ,,tărie” ca să mai ,,omor microbii”. La un moment dat mi s-a făcut rău (nu din cauza băuturii - în ziua respectivă băusem doar o bere), am căzut pe stradă și am fost luat cu ambulanța. În ziua când americanii începeau
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mult de acasă să stau departe de ,,raze” și atunci mă duceam la crâșmă la o bere. Cumpăram și pentru acasă o sticlă de tărie, dar aceasta o țineam numai în bucătărie, acolo unde mai veneam și-mi turnam un păhărel. Era o măsură de siguranță clară pe care mi-o impusesem, să nu amestec sticlele, tot ce era aliment era numai în bucătărie, iar ce erau alte substanțe le țineam în atelier. În nici un caz nu lăsam sticlele de băutură
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de smântână, în care se introduc urechiușele bine fierte. Se servesc direct din vasul cu mujdei cu mămăligă rece sau cu pită caldă scoasă recent din cuptor. Nu e deloc greșit dacă mai înainte se dau peste cap numai două păhărele mici cât degetarul cu o țuică de prune de patruzeci de grade, făcută aziiarnă la cazanul din luncă. Pentru ciupercile necomestibile, domnu’ le-a făcut copiilor o minuțioasă descriere, pe unele pe care le au găsit în excursia lor le-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ducea la cîrciumă, că spunea : „Ce ? Să mă duc eu să beau cu toți nespă lații și dup-aia să zică : ăă ! Domnu’ învățător e ca noi ?...“. Cum ar mai fi stat el în fața țăranilor ? Dacă voia să bea vreun păhărel (și bunica își ducea degetul mare la gură, iar Daniel îi urmărea traiectoria), îl bea acasă, că era bun și-acasă... și nu sta locului deloc. Una- două lua calu’ și o pornea peste deal la taică-său, chiar dacă se-nsera
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acum „Luțoaia” după numele proprietarei de atunci, doamna Profira Luță (Dumnezeu S-o odihnească-n Pace!). Avea o mapă sub braț, un zâmbet șugubăț pe față și un oarecare disponibil financiar În buzunar, numai bun de-o invitație la un păhărel de vin alb, sec. Pe părintele Îl cunoscusem cu mult timp În urmă, mai ales prin scrierile sale umoristice (fabule și epigrame) pe care le publicase În ziarul „Vremea nouă” sau chiar În „Urzica” sub pseudonimul Gh. Văleanu deoarece nu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de numire” care nu putea fi altcineva decât protopopul de la acea vreme sau chiar vreun emisar al episcopiei cu toate că este greu de crezut că această Înaltă față bisericească s-ar fi coborât Într-atât Încât să accepte un păhărel de „tărie” În altar sau În altă parte. Cine era protopopul? Oricine poate afla consultând „Anuarul Episcopiei Romanului și Hușiului” pe 1971, la rubrica „personal”. Mai trebuie adăugat faptul că, foarte sigur, preotul Sofianu fusese reconfirmat În funcție ceea ce Însemnase
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Ne-a preluat de la aeroport un tânăr coleg, atașat de presă, cu care în noua noastră locuință am închinat de bun sosit un păhărel de tărie, din unica sticlă salvată. Ne-a comunicat din partea ambasadorului că pentru "acomodare" după-amiaza respectivă suntem liberi, urmând ca a doua zi să fim preluați de o mașină și "prezentați" la ambasadă. Cum era cam vremea prânzului și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și din când în când cate un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am acționat cu tact, dar și cu multă perseverență a fost relațiile cu românii stabiliți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au făcut avere, majoritatea ducând un trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Am cunoscut în Chile (dar și prin alte părți) și alt fel de emigrație: mai înstărită, mai unită, mai responsabilă față de membrii ei și față de țara unde se născuseră ei sau părinții lor. La Santiago exista un "Club
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tocmai înflorise și ne-a bucurat cu parfumul ei suav.) Am primit felicitări de la oficialități, de la corpul consular, de la românii-brazilieni, pentru primirea de înaltă ținută. După plecarea ultimilor invitați (aceștia sunt de obicei persoane din emigrație, pe care la un păhărel de țuică îi prind amintirile și nostalgiile), am rămas să ne sărbătorim noi între noi. Am mulțumit tuturor pentru excelentele prestații și apoi am ciocnit pentru România și pentru cei de acasă. Ne-am retras mulțumiți cam după două ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ovăz, l, neputincios și prostănac, precum și oglinjoara de mână cu dos de fildeș a lui o, fac parte din grupul alb. Mă derutează franțuzescul on, pe care-l văd ca suprafața tensionată, care dă pe afară, a alcoolului dintr-un păhărel. Trecând la grupul albastru, găsim x-ul ca de oțel, z ca un nor de furtună și k semănând cu merișorul. Întrucât există o interacțiune subtilă Între sunet și formă, eu Îl văd pe q mai maro decât k, În timp ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ei iubit a murit pe 12decembrie, la prânz, că ar fi împlinit 94 de ani pe 14aprilie. Așa scrie Irina despre moartea prietenului meu drag: „După ce s-a sculat de dimineață, ca de obicei, se bărbierise, își făcuse cafeaua și păhărelul de votcă, glumind cu strănepoții. Stingerea lui bruscă ne-a șocat pe toți. Nu credeam să învețe a muri vreodată... Era puternic, tonic, generos, echilibrat. El continua să fie mai optimist decât noi, cei mai tineri. Pentru mine, mai ales
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și din când în când câte un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am acționat cu tact, dar și cu multă perseverență a fost relațiile cu românii stabiliți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
au făcut avere, majoritatea ducând un trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Am cunoscut în Chile (dar și prin alte părți) și alt fel de emigrație, de alte naționalități: mai înstărită, mai unită, mai responsabilă față de membrii ei și față de țara unde se născuseră ei sau părinții lor. La Santiago
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dacă nu ar accepta și de nu s-ar teme de legile nevăzute ale universului. Aceste gânduri, meditații bizare, mi le sugerează o neînsemnată întâmplare cu un clopoțel. Nu știu dacă era, de fapt, un clopoțel de argint sau un păhărel de argint, fiindcă, deși acest obiect a apărut lângă mine de când mă știu, pe o măsuță, pe o noptieră sau într-un raft de bibliotecă, îmi era tot atât de familiar cum îți este un picior sau o mână, de care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ființa ta. Clopoțelul (sau păhărelul) de argint făcea parte, tot astfel, din ființa mea, existând prin preajmă încă înainte de a mă fi născut eu. În primii ani de viață am învățat să-l respect, fiind un obiect "sacru". În acest păhărel se ținea agheazma la diferite ceremonii familiale, vreo două sute de ani la rând. Era cât un păhărel de țuică, un obiect simplu, cu încrustații împletite în structura lui de argint. Nu dădeam voie copiilor să se joace cu el, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
încă înainte de a mă fi născut eu. În primii ani de viață am învățat să-l respect, fiind un obiect "sacru". În acest păhărel se ținea agheazma la diferite ceremonii familiale, vreo două sute de ani la rând. Era cât un păhărel de țuică, un obiect simplu, cu încrustații împletite în structura lui de argint. Nu dădeam voie copiilor să se joace cu el, dar, câteodată, ca să mă laud, îl loveam ușor de tot cu un bețișor de lemn sau cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
obiect suna atât de cristalin, încât mi se părea că luminează. Se dă un semn sfânt când răsună astfel", ni s-a spus nouă, copiilor, înfiorați de taina care ni se dezvăluia ca un miracol. Cu trecerea anilor, clopoțelul sau păhărelul ne devenise tot mai scump; supraviețuise războaielor, revoluției bolșevice (pe atunci stăpânii clopoțelului erau în Basarabia), deportării în Siberia (unde îl luase cu dânsul un străbunic al familiei); de câteva decenii, micul clopoțel (sau poate păhărel) trăia la Iași, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trecerea anilor, clopoțelul sau păhărelul ne devenise tot mai scump; supraviețuise războaielor, revoluției bolșevice (pe atunci stăpânii clopoțelului erau în Basarabia), deportării în Siberia (unde îl luase cu dânsul un străbunic al familiei); de câteva decenii, micul clopoțel (sau poate păhărel) trăia la Iași, cu familia din care făcea parte, de care soarta nu îl despărțise niciodată. Așa a ajuns, prin evoluția firească a trecerii anilor, al meu. Stătea pe birou, neobservat, ca o prezență care nu mai mira pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că i-am dat banii necesari, s-a prosternat la picioarele mele, rugându-mă "să-l iert". Aproape în convulsii, lovindu-și fruntea de podea, țipând la mine: "De ce îmi dați, ca să mă insultați, asta-i, că v-am furat păhărelul, clopoțelul, și faceți pe mărinimosul!..." L-am liniștit, dându-i suplimentar niște votcă. Mi-a mărturisit, cinstit, când s-a liniștit, cum mi-a furat clopoțelul, păhărelul, din ochii mei, pe când scriam nu știu ce. Se mai liniștise, dar iarăși a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mine: "De ce îmi dați, ca să mă insultați, asta-i, că v-am furat păhărelul, clopoțelul, și faceți pe mărinimosul!..." L-am liniștit, dându-i suplimentar niște votcă. Mi-a mărturisit, cinstit, când s-a liniștit, cum mi-a furat clopoțelul, păhărelul, din ochii mei, pe când scriam nu știu ce. Se mai liniștise, dar iarăși a luat-o repede de la capăt cu fabulația... Că nu știu cine i l-a confiscat, i-a luat obiectul, era un extraterestru... "Dar o să-l găsiți, m-a asigurat, plângând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]