2,791 matches
-
mare cei mai norocoși primesc câte un copac ori o iubire sau două bat un cui în ochi și le agață acolo ca un tablou de familie cu spinarea cât o bătaie de aripă le pipăie când le șterg de păianjeni până le țin de sete apoi oamenii văd cu vârful de cui până când marea se dezlipește din cauza câmpiei de valuri câmpia se dezlipește din cauza copacului de iarbă copacul se dezlipește din cauza iubirii de frunze iubirea nu se mai vede dansând
DEZLIPIREA de VASILE PIN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343487_a_344816]
-
cu aștrii; Sunt gene plânse, sunt gene seci, Și ochii par a fi nebuni și intrinseci, Sunt oameni blânzi , și oameni buni, Încep de -aici , pe rând să ți le spun... Dar ochii văd cu sufletul tot adevărul, Ca un păianjen, să te faci a nu vedea, Ce -n jur se -nfăptuiește în prezența ta, E cea mai mare pierdere și nu uita!.. Încerci pe dinăuntru , ca să te privești, Și ca să vezi,ce -n suflet e acum, instant, Crezi, că va
ÎN CARTEA SUFLETULUI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344041_a_345370]
-
piept - și vezi vezi cu ochii tăi năboind (prin monstruoasa - cosmica ei rană deschisă) - florile în grădini *** PLÂNS DE MÂL nu mai aveam casă stăteam între tufe de iriși ...urăsc cumplit - dezlănțuit irișii - îi măcelăream cu infimele mele degete - microscopici păianjeni dezmorțiți fojgăiți - de lacome promisiuni... ...fiori se târau în sus - spre bărbie și gură și frunte - tenii monstruoase tentacular rămuroase - ieșite din abisuri - precum coșmarul krakenilor - umilite de urduroasa suveranitate a mâlului oceanic ...plângeam - deci - lacrimi călduțe de mâl - în mijlocul
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PĂIANJENUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 138 din 18 mai 2011 Toate Articolele Autorului 6/17 Mai 2011. Prietene, lasă-mi un loc lângă tine, te rog, acolo, în peștera oarbă și surdă, să-mi țes din liniște
PĂIANJENUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343177_a_344506]
-
Horia Publicat în: Ediția nr. 138 din 18 mai 2011 Toate Articolele Autorului 6/17 Mai 2011. Prietene, lasă-mi un loc lângă tine, te rog, acolo, în peștera oarbă și surdă, să-mi țes din liniște Singurătatea... Referință Bibliografică: Păianjenul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 138, Anul I, 18 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PĂIANJENUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343177_a_344506]
-
sunt fericiți fiindcă treabă bună au făcut ai lor vecini la clacă împreună. Au muncit și s-au distrat și plăcinte au mâncat, vinul i-a înveselit au cântat și-au dănțuit... FANY Și-a cusut zestrea pe pânza de păianjen, ca-n povești, Îngânând cântece tandre, și punând flori la ferești. Dar i-a fost furată toată, tot ce poți s-agonisești Tata însă a consolat-o, c-o iubea cum nu gândești. Și-au făcut rostul împreună, au făcut
ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343191_a_344520]
-
dragă pădurea în toate anotimpurile, dar în toamnă devine magică, semănând cu un tablou pictat în nuanțe de galben, maro, verde gălbui și ruginiu. Vântul, ce adie plăcut, aduce de pe dealuri miresme de struguri copți, și de gutui, pânze de păianjen ce se agăță de crengi, sunet de tălăngi, și încă ceva ... ce seamănă cu o chemare-un dor intens. Și, cum mă plimbam eu, vrăjită de peisaj și cu gândurile aiurea, descopăr o potecă ce se prelinge printre trunchiurile arborilor
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
care căzuse parcă într-o stare de prostrație, nevrând să accepte că, totuși, ei i s-au întâmplat. Sufletu-i plângea cu lacrimi amare. Nu se putea desprinde de trecut, o urmărea parcă dinadins, o înconjura ca o pânză de păianjen, obligând-o să aleagă în a o rupe sau a rămâne acolo, înfășurată în ea. Mereu a fost o bună samariteană, cum ar putea să nu fie și acum, chiar dacă situația în care se afla nu-i permitea prea multe
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340139_a_341468]
-
același timp pe diferite triluri, coborând apoi spre sol cu pauze de plutire în aer. Cuibul este construit direct pe sol într-o adâncitură căptușită cu frunze și paie, parte interioară având și material mai fin, precum păr, pânze de păianjen etc. Ambii parteneri au grijă de pui, hrănindu-i cu insecte și semințe. Toamna devine tăcută și se adună în stoluri mici, mai ales pe miriști. Păsările devin active din punct de vedere sexual din al doilea an de viață
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
fă o dramă, nu te-ai săturat de larmă? Cum mă tulbură ades, nici că mai apuc sa tes! Mie urechile-mi sună, însă tu le cânți în strună. Cum nu stau pe loc o clipă toate pânzele îmi strică. Păianjenul liniștit războiul și l-a pornit, până-n toamnă o să țeasă fericit pânza-i prăfoasă. Îi strigă o rândunea tupăind pe-o rămurea -Hai păianjenule-afară la soare, fiindcă-i vară. Nu vorbea așa hai-hui, hrană-l voia pentru pui. Cu o
GRĂDINIȚA-I SUPĂRATĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/377342_a_378671]
-
mușca pe tine cel ce dansezi cu fragilitatea mea /licurici pe șaua nopților/ greieri amorțiți îmi cântă în piept într-un vibrato perfect dau drumul toamnei cal conabiu ce paște iarbă lunatic toamna dragostea doarme pe o frunză ca un păianjen în umbra poeziei /lună neagră în râu/ Referință Bibliografică: Vibrato / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1708, Anul V, 04 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VIBRATO de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377439_a_378768]
-
mai fă o dramă,nu te-ai săturat de larma?Cum ma tulbură ades,nici că mai apuc să țes!Mie urechile-mi sună,insă tu le cânți în strună.Cum nu stau pe loc o clipătoate pânzele îmi strică.Păianjenul liniștit războiul și l-a pornit,până-n toamnă o sa țeasăfericit pânza-i prăfoasă.Îi strigă o rânduneatupăind pe-o rămurea-Hai păianjenule-afarăla soare, fiindcă-i vară.Nu vorbea așa hai-hui,... XIV. LA REVEDERE, GRĂDINIȚĂ!, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
se adună-n în obosite oase, ca niște zale grele ale unui cavaler medieval, care o viață întreagă a alergat după himere, acum prea obosit să se ascundă-n ele. Și de ce plâng cuvintele-n iubiri pierdute, țesute de un păianjen care nu ne minte, când construiește din cuvintele elipse, o lume fără moarte atârnată-n vise, cu prea multă iubire adormită-n cruci, care te învață senin să urci acolo peste lacrimi, chiar și atunci când trebuie să te urci, pe
CRUCEA VIEȚII de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378373_a_379702]
-
văzusem în realitate și era la fel ca bordeiul. Așternutul era ponosit, rupt, paiele ieșeau prin el, odată cu acele oribile vietăți, iar eu mă trezeam în acel loc,vedeam mișunând din pereți și tavan din așternut, peste tot, șoareci, șerpi, păianjeni.Eram atât de înfricoșată și doream să fug. Nu reușeam însă, ceva mă împiedica să o fac. Atunci,țipând în vis,mă trezeam înfricoșată și nu mai reușeam să închid ochii de teamă că acel vis oribil, revine, cum mi
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PRIVESC UN COD Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului sursă imagine: https://calinsuteu.wordpress.com/2015/08/06/1330/ stă timpul căutării într-o cheie păianjenul demult s-a dus și țese alte pânze sau parcă-l văd țesând acolo-n prag de vremi privesc un cod deschid în mine altul vecini de gând adună chei în lotus apoi o candelă se-aprinde-n ochii orbi mai știe
PRIVESC UN COD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378450_a_379779]
-
și țese alte pânze sau parcă-l văd țesând acolo-n prag de vremi privesc un cod deschid în mine altul vecini de gând adună chei în lotus apoi o candelă se-aprinde-n ochii orbi mai știe cineva din câte fire păianjenul țesut-a-n capul cheii cuib și colb de ce s-a adunat în crăpătura din poarta-nchisă sau deschisă între lumi pe cine-așteaptă sfoara să o schimbe sau să o împletească iar și iar în mâna-mbătrânită printre ierburi sau printre
PRIVESC UN COD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378450_a_379779]
-
iar și iar în mâna-mbătrânită printre ierburi sau printre spice sărutând în ani și ani soarele cerul luna-n nopți deschise și eu ce caut să privesc acea poveste în care-o cheie a rămas cătând alene prezentul în trecut păianjenul ce țese pânza acelui dor nestins din noi Anne Marie Bejliu, 15 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: privesc un cod / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne
PRIVESC UN COD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378450_a_379779]
-
în ritmurile muzicii ritualice, mărșăluitul inimilor tinere pe bubuitul tamburilor și-al chitarelor, dezlănțuitele energii ale ritmului învolburează pletele lungi ale soliștilor precum lanțurile de ancore ale corăbiilor wikinge. Libertatea e asediată de demonice energii ce învăluiesc în pânze de păianjeni vampiri și veninul văduvelor negre zâmbetele copiilor și orașul. Moartea se prinde de mâini în sarabanda execuțiilor se dezlănțuie ploaia de flăcări și plumb escortată de spiritele negre-n alaiuri cu ochi de nebuni și ciocuri de hidre, hrănind iluziile
SUB ASEDIUL TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378842_a_380171]
-
zeu păgân, cu jertfe de sânge, de carne și scrum. Păsări negre de pradă, împânzesc nopțile senine cu vaier prelung, ochii șerpilor dorind să-nlănțuie hipnotic, sufletul lumii în temnițele tenebrelor. Cad laolaltă copiii pământului și păsările morții în plasa păianjenului în inimi curge prin venele timpului venin de văduve negre și năvălesc torenți de teroare. Referință Bibliografică: SUB ASEDIUL TERORII / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1952, Anul VI, 05 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria
SUB ASEDIUL TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378842_a_380171]
-
publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Sub cerul trist și zdrențuit de brațul iernii cam nervoase, visez că sunt săgeată-n zbor ce sfarmă umbra neputinței din pătimirea-temnicer, dar în tăcerea sfâșiată în mii de fire de păianjen se-aude un sunet vechi de clopot, e biata inimă ce bate printre dorințe efemere când mintea rece o clipă adoarme la capătul ideii fixe, atunci tânjește către pace nu vrea, iar biciul vorbei grele și dorul vieții își șoptește
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
mereu un vis în care cuvintele tale se contopesc cu el. Dincolo de fulgerele ploii ai revenit, îți amintești cum mi-ai prins mâna în ploaie? Zâmbetele nu se pierd stinse în noapte, visele sparte suspină agățate, încă, de firele de păianjen din oaza deșertului de nisip al patului tău. O oră ți-ar fi inversat polii definitiv, nu te-ai mai fi întors pe același drum. Deschide ușa cu piciorul și caută acolo cheia strigătului tău, aștept tulburarea apelor spre vindecarea
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
Erau de altă părere, au venit nucul, lumânarea, Nuca și zidul, erau neutri, maimuța a adăugat ceva inexprimabil aici, Salcia și dovleacul roșiră, ce vă mirați? Orice este posibil într-o lume mai bună. Nevăstuica, pisica erau consemnate la domiciliu, Păianjenul, strugurele scriau anonime, Enervat, omul cu pălărie și-a scos accesoriul de pe cap, Iar întreaga lume a văzut cum ieșea un abur verzui, ciudat, Cineva a strigat, e clor, e clor, ba nu, iperită, Au fugit toți, nu-i mai
PURTĂTORUL DE PĂLĂRIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379887_a_381216]
-
Acasa > Poeme > Antologie > AUTISM Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Iubire în fotoliu și ură din orgoliu, parfum de cimitire, ding-dong la mănăstire, o minge sub meninge, păianjen, cange, chinge, obraz precum o carte, tantrăm pe jumătate, extaz de orhidee, doar sânge și idee, cu drogul stai mai bine, o, fericiri depline, te recunosc, petală, acum ești blond-ovală. BMM Referință Bibliografică: Autism / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AUTISM de BORIS MEHR în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379891_a_381220]
-
Raiului! Totul îmi părea familiar și captivant! Am descuiat lacătele mari și ruginite ale mansardei în care trebuia să se afle lunetele. Intrând și rotindu-mi privirile, am putut observa că de grinzile ei atârnau o mulțime de pânze de păianjen. Am început să ating toate lucrurile de pe acolo, să mă conving că existau aievea. Apoi am început să șterg de praf cu mult sârg, am scuturat toate husele și am curățat toate rigletele și toate lunetele din mansardă. Până seara
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
se adună-n în obosite oase, ca niște zale grele ale unui cavaler medieval, care o viață întreagă a alergat după himere, acum prea obosit să se ascundă-n ele. Și de ce plâng cuvintele-n iubiri pierdute, țesute de un păianjen care nu ne minte, când construiește din cuvintele elipse, o lume fără moarte atârnată-n vise, cu prea multă iubire adormită-n ... Citește mai mult Prea multe lacrimi vai, vor curgedin noi, de la o cruce -n altă cruce,așa vor
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]