104,745 matches
-
extaziat dracul. Încep să-mi recapăt tonusul. - Sunteți inuman! |... previzibil, o mai dresei eu și continuai fără să mai stăruiesc. Așadar, tot ce Alice știe despre lume a fost mediat de cărțile unui secol revolut: oamenii nu se află pe pământ pentru a afla răspunsuri, viața e o iluzie, un fel de sejur terestru, moartea e supremă și destinul implacabil, infernul există - vă rog să nu mă mai întrerupeți cu ovații puerile! -, bibliotecile sunt otrăvitoare, mama-mumie este Pedeapsa Divină și ea
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
Lovinescu s-a simțit pururi obligat interior a interveni în favoarea celor într-un fel sau altul ultragiați din rîndul breslei sale: "Să-și vadă amicii literari rămînînd cu brațele încrucișate, privind cu filosofie stelele de pe cer în momentele cînd pe pămînt se petrecea brutala agresiune, făcîndu-se că nu văd nimic, a fost una din marile uluiri (repetate) ale lui E. Lovinescu". N-ar fi aceasta și una din "uluirile" noastre, ale celor de azi? Să fim sinceri: cîți dintre "amicii" noștri
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
străbătut de o înfiorare ciudată, acolo pe malul Iezerului, în noaptea care mă împresura, sub ploaia care șuroia de-abia auzit în juru-mi, în singurătatea aceea mare în fața unei fete deodată - a unei fete care-mi izvorâse înainte ca din pământ, c-o lumină în mână, cu doi ochi sprâncenați așa de frumoși. Ceva cald îmi umplu coșul pieptului, apoi căldura mi se sui în obraz și în ochi. Pe buze îmi năvăli un roi de cuvinte îndrăznețe. Toată tinereța înflăcărată
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
aducându-ne torente de noutăți; unii crainici, conectați cu fiecare fibră la "moment", ne spuneau de două ori același cuvânt lăsându-l până la urmă naibii; reportajele ne arătau cum pe cerul patriei se zbenguiau fermecător focurile de artificii, în vreme ce, pe pământul străbun, petardele și bombele artizanale își făceau datoria tradițională trimițând la urgență cam câte un rănit la mia de locuitori; noii locatari de la Cotroceni și Palatul Victoria făceau declarații conform cărora singura perspectivă a românilor era aceea de a da
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă facultatea de medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini publice, așa s-a dus și statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii și tot așa era s-o pățească și bietul Dobrogeanu Gherea, asimilat și el, prin lectură înfierbîntată, grupului de întemeietori. Moartea (sau
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
ceva cu totul special cu mine și de care nu era scăpare. Nu căzusem în cuibul cu vipere, nu mă aflam la teza de matematică, nu mă găseam, ditamai adultul, în banca de liceu, între adolescenți - și cu lecțiile nefăcute. Pământul nu se cutremura, nu cădeau bombe, nu eram scos la tablă. Nu, de astă dată mă aflam în marele București, într-un cvartal foarte bine configurat, cu falnice edificii din mai multe epoci și vaste bulevarde - ținteam să găsesc o
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
drum spre sol mai aruncai o privire în sus: un șir sinuos de autobuze se pierdea în văzduhuri la altitudini imposibil de apreciat. Inima-mi bătea cu putere sub plicul care, încălzit, foșnea ușor. După mirosul reavăn al bulgărilor de pământ pe care-mi puneam tălpile goale, înțelesei că mă aflam în patrie, undeva prin Oltenia. Aburii telurici mă învăluiau, învigorându-mă, servindu-mi de încălțări. Și năpristan un gând mă scutură, ca un atac de malarie; era ziua alegerilor, pierdeam ocazia
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
se uită chiorîș la fostul partid de guvernămînt și îi dau pe întrecute bobîrnace lui Năstase. Iar Băsescu și Alianța DA nu fac destule declarații, la cît "spațiu" li se rezervă în emisiuni. Ziarele care pînă mai ieri dădeau de pămînt cu Băsescu își manifestă plenar, ca să zic așa, libertatea de a-l lua în brațe pe noul ales al patriei. Și cu cîtă artă fac asta. Nu pot trece, de pe o zi pe alta, de la atacul la beregată, cu dezvăluiri
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
intuitivă pe care ți-o dă vizualizarea unor procese precum altoirea și aruncarea la coș ține loc de o puzderie de precizări teoretice pe marginea acestor forme de modernizare. Cu ale cuvinte, H.-R. Patapievici știe să coboare abstractul pe pămînt, știe așadar că o repezentare intuitivă face cît un întreg vraf de abstracțiuni și, tocmai pentru că știe prea bine această regulă, o aplică cu măiestrie. Sau un alt exemplu: raportul dintre cultura generală și culturile de specialitate este ilustrat de
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
o frîntură de sol mort, selenar. Indiscutabil se atentează în felul acesta la viziunea lui Brâncuși a unei înscrieri în natură a plăsmuirii sale, a unei intimități a artei cu entitățile vegetale înconjurătoare și cu respirația înțeleaptă a țărînii. Cultul pămîntului ancestral, al arhetipurilor ce s-au ivit din exercițiul imemorial al unei spiritualități folclorice, naturist impregnate, care a caracterizat concepția lui Brâncuși, e flagrant nesocotit. "Cumințenia pămîntului" e dată la o parte. îmi aduc aminte că la începutul deceniului cinci
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
a artei cu entitățile vegetale înconjurătoare și cu respirația înțeleaptă a țărînii. Cultul pămîntului ancestral, al arhetipurilor ce s-au ivit din exercițiul imemorial al unei spiritualități folclorice, naturist impregnate, care a caracterizat concepția lui Brâncuși, e flagrant nesocotit. "Cumințenia pămîntului" e dată la o parte. îmi aduc aminte că la începutul deceniului cinci al veacului de curînd încheiat Parcul Amarului Tîrg n-avea nici o alee asfaltată, pășeam pe pămînt, pe nisip și puțin pietriș, iar băncile așezate pe dig și
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
impregnate, care a caracterizat concepția lui Brâncuși, e flagrant nesocotit. "Cumințenia pămîntului" e dată la o parte. îmi aduc aminte că la începutul deceniului cinci al veacului de curînd încheiat Parcul Amarului Tîrg n-avea nici o alee asfaltată, pășeam pe pămînt, pe nisip și puțin pietriș, iar băncile așezate pe dig și pe sumar trasatele alei erau cioplite din trunchiuri groase de copac. Asemenea imagini înregistrate în memoria subsemnatului începînd cu anul 1940 erau, după toate probabilitățile, identice cu priveliștea din
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
cultura americană își pune pecetea pe fețele culturii mondiale. Dar sunt acestea cu adevărat produsele tipice ale culturii americane, singura emblemă a spiritualității americane în ochii lumii? Andrei Brezianu remarcă la capătul unei experiențe de douăzeci de ani petrecuți pe pămînt american că, inclusiv în Statele Unite, există mulți adversari ai culturii descinse din ideile corectitudinii politice. De fapt, observă cu justețe autorul român, specificitatea culturii americane a fost pusă în evidență încă de Tocqueville care scria, în 1830, că ea este
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
pastișă a romanului picaresc. Eroul cărții și totodată naratorul este castilianul Joaquin Arana, un fel de menestrel care intră în toate încurcăturile posibile în timp ce este purtat de un destin capricios dar cu imaginație prin mai toată lumea, prin porturi și pe pământuri necunoscute. Și dacă vorbim de aventuri și de peripeții, pericolele vin de se adaugă de la sine. Cei familiarizați cu literatura picarescă mă vor înțelege când spun că mi-e absolut imposibil să rezum subiectul romanului. Metaforic vorbind, subiectul romanului este
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
o lovitură de baston am dat naibii cât acolo mormanul de umerașe și am scos tabloul din dulap. Este foarte mare. Recunosc în nodurile sforii precizia maniacală a tatălui meu. Am tăiat sfoara cu cuțitul și pânza a căzut la pământ. Înfiptă în ramă e o mică agățătoare de metal, exact ce trebuie ca s-o prind în cuiul meu. Kusok a venit. I-am arătat scaunul, tabloul, peretele. A dat din cap cu un mic mârâit. Picioarele lui sunt de
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Constantin Țoiu Cred că ideea deșteptării - ca imperativ - să se deștepte, românul, adică, din somnul lui cel de moarte - în care-l adânciră nu mai zic ce fel de tirani - nu o are, în imnurile lor naționale, nici un neam de pe pământ. Numai noi, românii, convinși că dormim somn greu de secole, punem pe primul plan necesar existenței noastre naționale zilnice acest verb de bază al vieții, poruncitor... în paranteză, nu știu cum ar fi sunat un imn rezultat din inspirația poetului de curte
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
în unghere ferite...". Le refuză pâinea nu din orgoliu... ci din necesitate. Daniele, prietenul căruia nemții îi uciseseră nevasta, fratele, părinții, nu i-a refuzat. "...a scos o pâine, le-a arătat-o acelor larve și a pus-o pe pământ". Dorința de a-i vedea târându-se, înfrânți, e mai puternică decât hrana. Scena, care putea să cadă în patetic, inspiră, din toți porii, oboseală. Memorabilă este șederea la Starîe Doroghi, locul în care traiul nomad e întrerupt pentru o
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
abia perceptibilă, sub formă de umbră, silueta unui corp uman care poate fi a pictorului însuși ori a privitorului care, prin exercițiul contemplației, se implică direct în structurile compoziției. Pînă și elementele naturilor statice, în special cele legate de vitalitatea pămîntului - cartoful sau sfecla - sînt surprinse într-un moment echivoc de care se leagă deopotrivă extincția și regenerarea. Prin izolare și prin supradimensionare, prin tratarea hiperrealistă a formei și prin așezarea lor pe fonduri neutre, obiectele lui Dumitriu sînt surprinse în
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
placă de patefon cu arcul slăbit, care repeta la intervale egale: -Și totuși, domnule Nica, vă veți alia cu liberalii după alegeri ? În timp ce întrebatul executa conștiincios ordinul-comandă al președintelui PSD, adică: Dane, În numele sfântului, Taci, s-auzi cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. ...În zi de duminică și de alegeri, hărmălaia de la Realitatea Tv a fost singura emisiune de divertisment cu adevărat reușită, din care n-am înțeles mai nimic. Au încercat câte o intervenție mai de Doamne-ajută Cristian
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
secole. Chiar dacă nu intuiseră posibilitatea nemuririi omului întreg, teoria lor fusese confirmată. Nimeni nu mai putea să dispară pentru totdeauna, dar nemuritorii au fost avertizați că, începând din Ziua Judecății fiecare va trăi pe vecie după cum a binemeritat pe acest pământ efemer." Dar adevărata, tragica problemă pe care o ridică acest scenariu - dar și evoluția experimentală a clonării din zilele noastre - apare într-o discuție pe care Robert Martin o are cu Val, discipolul său, care susține că "adevărul în știință
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
scriitorul atunci cînd își exercită oficiul (posedăm în acest sens nenumărate și lacrimogene mărturii), ci de modul în care literatura contemporană și-a făcut din suferință materie predilectă. Cum s-a ajuns aici? Că scriitorii s-au considerat dintotdeauna sarea pămîntului - nu-i nici un secret. Au avut acest bizar sentiment încă din Antichitatea europeană, atunci cînd depindeau în mod direct de bunăvoința publică sau de vreun Mecena: umilința lor în fața protectorului a fost mereu o falsă umilință. Indiferent cît aur ar
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
să evadez din realitatea deloc roza pe care o traversez, am ales să merg la un spectacol cu o poveste tulburătoare: Roșe de Martin Sherman, cu Rodica Negrea, la Teatrul Act. O poveste, una din sutele de mii de pe acest pămînt. O poveste mai tare, însă, decît a mea, de exemplu. Am pus prezentul fierbinte în paranteză și am plecat spre un destin cu adevarat încercat, umilit, pus să meargă pe ață dintre viață și moarte. Fără drept de apel, fără
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
Inoue, si găzduită tot de Teatrul Act. Un rol că o bijuterie, mica și delicată, lucrata atent, în filigran, care a atras din nou privirea asupra acestei personalități, aș spune, rară, din teatrul românesc. Cu Roșe, asadar. Cu Roșe sub pămîntul trepidant al realității, în pîntecele ei, sub Calea Victoriei (victoria cui?), am parcurs povestea unei femei, destinul ei contorsionat, cumplit, incredibil, povestea unei evreice care traversează un secol complicat, plin de violență, de pătimi și spirit revanșard, de războaie, atentate, crime
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
R: Am înțeles că pe această proprietate a dumneavoastră, au fost găsite cîteva sute de cartușe neexplodate. Michel Tournier: François Mitterand ar fi putut să calce foarte bine peste ele fără să afle nici el, nici eu ce zăcea sub pămînt. Mi-ar plăcea să știu din care lupte dintre francezi și nemți or fi provenind, din iunie '40 sau din august '44? Dar vă întrebați probabil ce caută Mitterand în această sihăstrie... Ei bine, aveam un prieten comun, pe fotograful
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
pe teren, mă lovesc de mit. Un exemplu: Am vrut să studiez mai îndeaproape pulsul subteranelor metroului parizian. L-am însoțit pentru asta pe un conducător de metro de la un capăt la altul al traseului, întrebîndu-l care sînt, acolo, sub pămînt, anxietățile sale. Omul se temea cel mai tare de sinucigași, de cei care se aruncă sub roțile trenului fără a mai putea fi evitați. Îmi spunea că este oribil, uneori fiind nevoie de macarale pentru a desprinde garnitura de rămășițele
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]