1,786 matches
-
studiile budiste ale lui Nuharoo. E o cunoscătoare în privința a ceea ce ni se va întâmpla după moarte. Ea spune că după ce va ajunge pe tărâmul de dincolo, fiecare persoană va fi interogată și judecată. Cei ale căror vieți au fost pătate de păcat vor fi trimiși în iad, unde vor fi fierți, prăjiți, tăiați sau ciopârțiți. Cei considerați fără de păcat vor putea să înceapă o nouă viață pe pământ. Totuși, nu toată lumea se întoarce să trăiască viața pe care o dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că An-te-hai nu va fi în stare să îndure suferința. Din fericire, eunucul era sortit să trăiască - avea într-adevăr prieteni peste tot. Mai târziu, când a fost adus înapoi de gărzile lui Su Shun, roba lui era sfâșiată și pătată cu sânge. Eram conștientă că Su Shun mă observă, așa că nu numai că am făcut în așa fel încât să par netulburată, dar am și spus pe un ton rece: — Eunucul și-o merita. Pe fața lui An-te-hai s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sufletul lui îl vezi parcă zbătîndu-se să iasă la lumină prin această platoșă de fier a ideilor. Abia deschide buzele, se uită drept înainte necruțător, iar imaginea lui e obsedantă, desculț cum stă pe prispa casei, pământiu la față și pătat de o bătrânețe care începe să-i ia din violența gândirii, dar fără să-i aducă împăcarea. Are o fată care e chiar el, dar cuminte, cu greu spune un cuvânt. A terminat cu bine liceul. Secretul vieții acestui om
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de păianjen. Roasă, dușumeaua fusese acoperită cu un petecar. Deasupra plitei, o coală de hîrtie cu imprimeu decolorat era țintuită pe perete în cuie, bătute printr-un bilet de tren tăiat în patru. Pătată de muște, hîrtia constituia fundalul cîtorva farfurii desperecheate, stăpînite cu elastic. Din cutioare verzi de Zeppelin, de sub plafon, atîrnau benzi cleioase, pline cu muște. Patricia se cocoță în patul cu tăblii de lemn și, cuprinzîndu-și genunchii în brațe, se sprijini
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care se termina cu „sentința a fost executată”. Urma data. Soldații tăceau cu un fel de Îndârjire. Știau foarte bine că acea notă le fusese citită ca nu cumva să irosească și ei vreun bob de grâu, de porumb. Salopetele pătate de ulei și Îmbâcsite de praf le fluturau pe ciolane. Mulți nu aveau centuri și aproape toți pierduseră stemele de la bonetă. Furia Împotriva Comandantului se ascuțise. Ei erau, dintre toți camarazii lor, cei mai oropsiși, adică veneau din familii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Împrumute de vreun ciur de mălai ce urma să fie plătit În servicii (lecții private la mai toate materiile pentru odraslele familiilor creditoare) de către mâncăciosul fiu, care În seara aia era vizitat de muză și făcea poezii la lumina becului pătat de muște Într-o odaie de Însuși el numită „birou de lucru și bibliotecă”. Pe vremea aia bea și cu siguranță era beat când năvălise peste el balaurul de foc și de oțel topit, cum avea să scrie peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să privească, mai mult fascinat decât Înspăimântat, incendiul care Își repezea flăcările până la cer. După ce soldatul Cătănuță fusese Încătușat, cu tot brațul care Îi atârna, și zgomotele se potoliseră În curtea Îmburuienată, poetul și pictorul Marin Foiște găsise acea pânză pătată de sânge și plină de țărână. O ridicase, o scuturase, o clătise În apa verzuie a primului canal de irigații de lângă sat, apă tulburată de pompele cu care fusese potolit incendiul. Peste câțiva ani, țoala cu Însemnele căilor ferate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aceia, din mândrie, nu-i ceruseră socoteală. Baronu venea În casa părintească În fiecare joi seara și mamă-sa Îi fierbea coleașă și mămăligă. Căprioarele de pe pereți se adăpau din același pârâu albastru și pe Baronu Îl Înduioșau Întotdeauna picturile pătate de muște, căci Îi aminteau de copilărie. În acea seară de joi intrase În curte șovăitor. Mersese Încet și cam nehotărât pe poteca pietruită. De sub șopronul din spate se auzea zgomot de vase și venea miros de fum de la plită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a devenit o parte din mine însumi. Deși ai citi zece mii de cărți, din toate se va alege praful dacă pierzi acum din vedere acel cuvânt. Stăpâne, mă asculți? Sângele nostru se trage dintr-o linie de războinici străvechi. Ai păta cinstea obrazului strămoșilor noștri? Și cum rămâne cu copiii noștri și cu urmașii lor? Gândește-te la rușinea pe care ai abate-o asupra unui șir veșnic de generații. — Ai putea enumera, la nesfârșit, lucruri de soiul ăsta, replică Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
calmă. Conținutul, însă, indica limpede că se prea putea ca acea scrisoare să fie ultima redactată de ea: Dacă se întâmplă tot ce poate fi mai rău, te asigur, stăpâne, că soția ta nu va face nimic care să-ți păteze numele. Singura grijă a mamei tale și a mea este să-ți învingi propriile greutăți, în aceste timpuri atât de importante. Primul semnal de corn răsună prin castel și oraș. Hideyoshi le dădu ultimele instrucțiuni vasalilor săi din Castelul Himeji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de rușine! Încurajându-i, Genba mergea printre ofițeri și soldați. Cum era de așteptat, ostașii care-l urmaseră, până în acel punct, credeau în sentimentul onoarei. Transpirația și sângele uscat de soarele care strălucea fierbinte, încă din primele ore ale dimineții, pătau armurile și lăncile multora. Prin toată murdăria erau amestecate fire de iarbă și cocoloașe de țărână. Pe chipurile tuturor oamenilor se citea setea după o ceașcă sau măcar o gură. Dar nu aveau timp pentru așa ceva. Norii mari de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Taximetriștilor din New York nu le pasă ce faci atâta timp cât le plătești cursa și le lași bacșiș. Poți să și omori pe cineva pe bancheta din spate a unui taxi, fiindcă pe șofer îl doare în cot. Doar să nu-i pătezi bancheta cu sânge! Aproape că nu-mi amintesc cum am ajuns în apartamentul lui Luke. Tot ce știu e că, ținându-ne de mână, am urcat în goană, pe scări, până la etajul patru fiindcă nu mai aveam răbdare să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pereche de blugi? —BLUGI! a izbucnit ea în râs. Sfântă Fecioară! Bineînțeles că n-am! Durm’t ar muri dacă m-ar vedea în blugi! mi-a explicat ea așezându-se în genunchi ca să se privească în oglinda îminusculă și pătată de vreme), trecându-și apoi mâna prin părul perfect coafat. Iisuse Hristoase, Marie cea Făcătoare de Minuni și Sfinte Iosif, a strigat ea dându-și ochii peste cap. Arăt ca o epavă! Evident, nu arăta deloc așa. Arăta imaculată. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai dormit ultima dată? — Nu te lăsa indusă în eroare, mi-a răspuns el, frecându-se puțin la ochi. De fapt, sunt foarte odihnit. Dar fac totul ca, atunci când vizitez editori, să ascund asta. Trebuie să arăt ca un amărât pătat cu cerneală, palid, înfometat, care fumează țigările în lanț și e în pragul morții, asta ca să fiu luat în serios, ca scriitor, în acest oraș. — Sigur. Sau te îmbraci ca un bebeluș matur? N-am fost în stare să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în acest caz o să uităm pur și simplu tot ce s-a petrecut, spuse domnul Morris. Dar ține totuși minte că dacă mă străduiesc să-ți obțin o catedră de lector, nu-mi pot permite să te las să-ți pătezi bunul renume trosnindu-ți elevii. — Eu nu am trosnit pe nimeni, preciză Wilt. El m-a trosnit pe mine. — în orice caz, să sperăm că n-o să se ducă la poliție ca să te acuze de agresiune. E ultimul gen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
părțile și un miros oribil, acru, învăluindu-i trupul. Tom îl recunoștea ca fiind mirosul omului veșnic nespălat, mirosul omului nebun. — Vreau să-l văd pe tata, a spus ea, încrucișându-și brațele și apucându-și coatele cu degete tremurătoare, pătate de nicotină. Pentru că nu știa nimic despre fosta soție a lui Harry, Tom nu a priceput despre ce vorbește. Cred că vă înșelați, i-a spus el. — Nu, i-a întors-o ea, brusc agitată, înfoindu-se de furie. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Pe urmă îi dai banii, o urci în autobuz și o săruți de la revedere. Asta o să faci tu pentru mine. Ce-am să fac eu pentru tine e așa: în clipa în care autobuzul pleacă din stație, îți dau bluza pătată cu zoaiele eroului tău pe ea și poți să distrugi probele ca să-i salvezi pielea. De asemenea, promit să rămân cu tine, cu o singură condiție: să nu mai intru niciodată în biserica aia. Dacă mă obligi să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicându-se și scoțând repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cârpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă când și când de sunetul băuturii de afine prelingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum, În timpul mersului, cămașa de mătase mi s-a desfăcut singură la trei nasturi și e larg căscată În față. Mi se vede sutienul. Sutienul roz de dantelă. Cel care mi s-a pătat puțin la spălat. De asta zâmbeau oamenii ăia la mine. Nu fiindcă lumea ar fi un loc drăguț, ci fiindcă pentru ei eu eram Femeia-Cu-Sutien-Roz-Pătat. — Mersi, Îngaim și-mi Închid repede nasturii cu degete grăbite, roșie ca sfecla de umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spun. Nu, nu Înțeleg. Eu ți-am spus absolut totul despre mine. Cred că da, spun, ridicând vag din umeri. Ploaia răpăie din ce În ce mai tare pe acoperiș și-mi intră În sandalele argintii ale Jemimei. Dumnezeule, sper să nu i se păteze. — Îmi pare rău că seara asta te-a dezamăgit atât de tare, spune Jack, ridicând glasul pentru a acoperi zgomotul. — Nu m-a dezamăgit, spun, simțindu-mă brusc destul de prost. Doar că... Îmi făcusem atâtea speranțe ! Voiam să o aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
viață. O să fie transformată într-un animal foarte nefericit, o vacă, să poarte poveri grele când e vie și să fie mâncată când moare, iar pielea să-i fie făcută jachete și coarnele leacuri. De fiecare dată când văd chipul pătat de lacrimi al mamei, îmbătrânesc. Simt cum îmi ies fire de păr alb. M-am săturat să o văd pe mama chinuită. Îmi doresc adesea să moară, ca să fie eliberată astfel de obligația de a avea grijă de mine. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bine să se scrie despre ele. Însă date fiind împrejurările, refuz să dezvălui mai mult decât ceea ce se cunoaște. Sunt oameni care intenționează să nege măreața contribuție a lui Mao și faptele lui eroice. Nu numai că vor să-i păteze numele, dar vor să-l eticheteze drept demon, iar eu nu voi permite asta. Indiferent cât de nedrept a fost tratamentul pe care am fost silită să-l îndur în trecut, nu-mi voi folosi condeiul ca să scriu vreun cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din sărite: — Sper că Daniel va moșteni succesul tatălui său la doamne și domnișoare! Și, fără să Întorc capul, Îi zăream ochii veseli În obrazul pământiu și trupul cocârjat de durere În hainele care s-au mototolit și s-au pătat imediat ce le-a pus pe el, anihilând pe loc după-amiaza când mama i le-a periat, lustruit, cusut, curățat, strecurându-i În același timp necontenite bombăneli și sfaturi. Și, tot stând mai departe cu spatele la ei, Îl puteam vedea cum scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să creadă că amândoi zâmbeau și se priveau ca doi însurăței peste buza ceștilor, prin aburii fierbinți ai cafelei cu lapte. În mometul următor, consulul scăpă ceașca din mâini, conținutul se vărsă peste fața de masă și câțiva stropi cafenii pătară fondul roz al covorului la care stăpâna casei, doamna consul Ledoulx, ținea cel mai mult. ― Au, au, aaau! se văită Ledoulx cu palma dusă la falcă, cu toate trăsăturile frânte de durere. ― Au, au, nuuu! strigă și Toinette, sărind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ajuns acolo, scăpat, în sfârșit, de orice griji. Respiră adânc și cu plăcere... Capul lui zbură departe și înalt, într-o superbă jerbă de maci care se risipi, mai apoi, în stropi mărunți peste restul trupului rămas încă în picioare, pătând, iremediabil, proaspătul caftan. Pentru mulți nu era prea clar și chiar se întrebau de ce se făcuse atâta risipă de ceremonial, când totul se putea rezolva ceva mai simplu și mai ieftin. Un colț de stradă, un ucigaș de rând... Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]