2,039 matches
-
scenă asupra principalilor actori, până când și aceasta din urmă dispăru sub voalul greu și negru. Lumea era cufundată în penumbră, căci nu mai era nici o urmă de lumină la orizont, iar steaua noastră nu putea fi văzută nici de ochii pătrunzători ai lui Vladimir, nici de ai mei. Soarele nu mai exista! În întunericul podului, se auzea doar zarva făcută de Soliteraj. În drum spre el, în acel întuneric, mi-am amintit de un altul. De ce unii își pun lumânări la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de marginea cavernei și lumina ei nu mai orbi pe nimeni din dom, puturăm vedea vagoanele albastre, ușor scorojite de timp. Ușa unuia se deschise și pe treptele sale apăru un bărbat bine făcut, puțin încărunțit, dar cu ochii albaștri pătrunzători. Venim din Leverif și ne ducem tot acolo! Urcați rapid! zise el cu mult entuziasm făcându-ne semn cu o mână să ne grăbim. Capitolul 25 Aliați și trădători Corvium stătea în fața intrării profesorilor și se uita cum Cronicarul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și fără clipe în viitor, care prin alchimia prezentului să fie trecute în paginile îngălbenite ale timpului. Cine trebuie să mai vină? Se uită în jur și văzu chipul puțin aerian al lui Velail, fața ascuțită a lui Soliteraj, ochii pătrunzători ai lui Helur. Descifra la capătul coridorului pe Sergheiov, iar în spatele său, ochii reci ai lui Mihail. De pe celelalte holuri veneau Gavriil, Maghir și Cozmin, care avea un păr zburlit și ochi umflați de somn. Erau îmbrăcați cu toții în mantiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unui bloc de locuințe. Li se confirmă gândul când văzură lista de întreținere și datoriile locatarilor. Găsiră fără greutate ușa de ieșire și părăsiră incinta mai încălzită a clădirii pentru a păși în întunericul dominat de cerul portocaliu și gerul pătrunzător de afară. Se uitară în jur, dar nu recunoscură mare lucru. S-au dus în strada principală și se uitară de jur împrejur. Vedeau la un capăt al bulevardului luminile inconfundabile ale hypermarket-ului și, la celălalt, sigla imensă a sediului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se distingea o singură persoană. Era înaltă și zveltă, doar puțin atinsă de anii care au trecut peste ea. Părul lung și negru i se revărsa în cascadă peste o mantie cenușie, special căptușită împotriva gerului, și ochii verzi, încă pătrunzători, examinau fiecare față. Se uita debusolată în jur. Căuta pe cineva. Ani, împărăteasa, când dădu cu ochii de mine, se apropie, mă luă de umeri, îngrijorată, și îmi reproșă de parcă aș fi pierdut ceva: Vladimir, unde e Corvium? Unde îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se răzbune. Însă nu știe pe cine. Oftează din nou. Magia e totuși altceva. Nu-l interesează discuțiile filozofice, anti teza dintre ce-i legal și practicile religioase decăzute. Problema e mult mai gravă, iar Livia, cu inteligența ei pătrunzătoare, a sesizat-o. În esență, cel puțin, dacă nu și în detaliu. Magia nu poate fi stârpită. Este înrădăcinată în adâncul sufletului, în dorința fiecăruia de a fi sănătos, în curiozitatea de a cunoaște ce-ți re zervă viitorul. Surâde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reușit să se oprească la timp. Nu însă îndeajuns de repede pentru Vipsania. În urechi i-a răsunat cuvântul nerostit: Cornelius. Cornelius!? se alarmează instantaneu. Fratele mai mic al lui Gallus? Își îndreaptă ochii, cercetător, către Claudius. În fața privirii ei pătrunzătoare, acesta întoarce capul, stânjenit. Gestul lui o convinge că a intuit corect. Cornelius deci. Incredibil! Nu chiar atât de neașteptat, totuși. De mult a simțit că Pollio ascunde un secret. Chiar și față de băieții lui. Ceva ce Gallus a reușit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fantastice, în scopul unei contopiri pentru a crea o armonie desăvârșită între componentele naturale. Narațiunea nu se axează pe punerea în evidență a unui singur aspect tematic, ci pe fuziunea lor, obținându-se o tentă de factură dramatică, prin tonalități pătrunzătoare și prin manifestarea unui spirit independent de cotidianul conformist. În concordanță cu uniunea celor două megateme, este subliniată în operele de factură imaginară o uniune a conceptelor de comic și urât, cel din urmă fiind schițat prin intermediul stilului hiperbolizant, având
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ducă la Kamigata și se luă după un negustor de cai... Încăperea numită „Sala șoimului” era întunecată și friguroasă. Singurul lucru care sărea în ochi erau ușile glisante alcătuite din patru panouri pe care erau pictați niște șoimi cu ochi pătrunzători. La castelul Edo sau la conacele altor oficiali, misionarul fusese poftit de mai multe ori în încăperi la fel de sumbre și răcoroase ca și aceasta și de fiecare dată avea sentimentul că în întunericul acestor încăperi uneltirile japonezilor stăteau la pândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui Matsuki i se cuibăriseră trist în suflet. Când coborî în cală, vuietul acela înspăimântător și ecoul furtunos de valuri năvalnice se stinseră dintr-o dată. Samuraiul nu voia să se întoarcă în cabina solilor. Mirosul de lac era nespus de pătrunzător în cală, unde grinzile erau dezgolite. Aruncă o privire în cabina cea mare în care dormeau negustorii. Știa că într-un colț al acelei încăperi se găseau însoțitorii săi, Yozō, Seihachi, Ichisuke și Daisuke. În cabina cea mare mirosul rogojinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cere să-l iubim cu patimă. Omul nu poate trăi de două ori. O viață pur și simplu călduță, nici fierbinte, nici rece... o astfel de viață vă doriți dumneavoastră, senior Matsuki? Pentru prima oară, Matsuki șovăi la privirea mea pătrunzătoare și la vocea mea ridicată. Se bâlbâi, rușinat parcă de propria sa uimire vădită pe chip: — Ce pot oare să fac? Eu sunt crescut în Japonia, iar în Japonia... nu ne plac lucrurile aprige. Mie oamenii ca dumneavoastră, senior Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Japonia. Cu toate acestea, samuraiul înțelegea la fel de bine și părerea lui Tanaka: însărcinarea avea o însemnătate mai mare decât orice altceva. Vă rog, lăsați-mă să plec, se ridică Nishi în liniște. Samuraiul îl invidia pe Nishi pentru curiozitatea lui pătrunzătoare și pentru spiritul său tânăr și îndrăzneț. Lui Tanaka și lui însuși, care nu sperau decât să nu aibă necazuri în timpul însărcinării lor, le lipseau toate aceste însușiri. Vrei să te duci cu orice preț? Da. Așteaptă. Samuraiul se sculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
umerii aduși ca și când viața l-ar fi secătuit de vlagă, care stătea alături. Înfățișarea lui, în loc să-l liniștească pe Velasco, îi rănea orgoliul. Socotea de neiertat faptul că se tot frământase din pricina unui bătrân nevolnic. Ca și cum ar fi simțit privirea pătrunzătoare a lui Velasco ațintită asupra lui, părintele Valente deschise ochii și se uită la el. Apoi înclină ușor din cap cu un zâmbet plin de bunătate. Bărbatul în uniformă sună dintr-un clopoțel. Era semn că începea dezbaterea. Așezați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i cheme. Cei doi urmau să răspundă la întrebări. Când intrară în încăperea unde senior Tsumura stătea așezat pe locul de onoare, înaltul oficial își aținti privirile asupra lor. Călită în numeroase bătălii, strălucirea din ochii lui era tăioasă și pătrunzătoare. Lângă el stăteau trei însoțitori. Printre aceștia, samuraiul descoperi chipul uscățiv al lui Matsuki Chūsaku de care se despărțiseră în Mexico. Din cine știe ce pricină, Matsuki însă ocolea privirea plină de uimire a samuraiului și stătea cu fața înspre cerdac. — Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu, cred că-i destul de ușor. Depinde. Stăteau În barcă, Nick la pupă și tatăl vâslea. Soarele se ridica din spatele dealurilor. Un biban sări, făcând cercuri În apă. Nick Își trecu mâna prin apă. I se păru caldă, În răcoarea pătrunzătoare a dimineții. Și În acea dimineață, pe lac, stând la pupa bărcii, cu tatăl său vâslind, fu foarte sigur că el n-o să moară niciodată. Capitolul 2 Minaretele de la Adrianopole se-nălțau În ploaie, dincolo de bălțile de nămol. Căruțele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
miresmele îmbătătoare ale celorlalți arbori. Jos, precum un covor fermecat, sunt tufe de căpșuni și fragi, de zmeură și de mure... Dacă vii pentru prima oară la poarta bunicilor, nu poți să spui precis care miros este mai puternic, mai pătrunzător. Și nici dacă parfumul gutuilor se îngemănează cu aroma murelor, sau cu cea a strugurilor de tot soiul. Însă, dacă mă gândesc eu mai bine, livada bunicilor se deosebește, totuși, de alte surate de-ale sale. În primul rând, pentru că
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Pată Neagră stătea În spate, cu o mână pe cârmă, Încruntat, gândindu-se la copila bolnavă pe care-o lăsase acasă. Avea numai trei ani și deja știa să vadă bunătatea din oameni. Își imagină ochii ei negri, strălucitori și pătrunzători cum fuseseră Înainte de groaznica schimbare. Tot trupul Îi tremurase parcă Încercând să scape de spiritul intrus. Apoi rămăsese cu privirea fixă Îndreptată În sus, ca morții. Iar din gura ei ieșiseră bolboroselile unui spirit torturat. Fusese nevoit să plece, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi plac foarte mult mașinile și voia să devină mecanic. Se distra când se „juca“ cu ele. Totuși, după zece ani de făcut reparații, a fost mutat la departamentul de vânzări. Asta e politica firmei. E bronzat. Are o privire pătrunzătoare și aerul unui capabil veteran în vânzarea de mașini. Se pricepe foarte bine să mânuiscă vorbele, nu este impulsiv. Face ceea ce ar trebui să facă fără nici o ezitare. Datorită acestui lucru, rezultatele cresc. Dacă iei o mașină de la o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Premiul Nobel pentru Fizică. După ce a trecut de vârsta de cincizeci de ani, dintr-odată, a devenit un fel de medium. A lăsat o mulțime de notițe despre viața de după moarte. Am citit cartea și am fost impresionat de logica pătrunzătoare a acestuia. Total diferită de cărțile la care aveam acces. Era vorba de un raționament de netăgăduit. Mi-a fost foarte ușor să înțeleg legătura dintre motivație și concluzie. De aceea am avut un sentiment de încredere. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
E foarte inteligentă și drăguță!" Niki, odinioară, mărturisise că mă invidiază. Ce concluzie să trag? Părerea vecinilor este grăbită și fragmentară. Uneori e interesată, după cum sunt răutăcioși sau indulgenți. Trebuiesc studiați acești vecini, întrucît au cunoscut pe Irina, cât de pătrunzătoare e priceperea lor de a judeca oamenii, cât sunt de dezinteresați în judecata lor. Deci complicații cumplite și fără rezultat! Sunt în romane anumite ființe insesizabile din pricina unui mister voit, aruncat asupra lor de autor, a unor detalii neexplicate, a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mira că nu ne dăm seama că ne agităm inutil pentru motive puerile, uitând complect cea ce este grav între noi și aruncând astfel chiar bănuieli asupra posibilității noastre de a fi gravi. Poate însă că, dacă ar fi mai pătrunzător, observatorul ar sesiza că vorbele simple ascund adevăruri profunde, fatalități ale temperamentelor noastre. Odată am hotărât să facem o excursie în munți și, ca să nu atragem atenția camarazilor clevetitori, am plecat eu mai întîi la Brașov, rămânând ca Ioana să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
eram mai nenorocit ca de obicei, și tocmai atunci a venit în vizită celălalt. M-a găsit, înainte de a-mi fi putut lua un aspect mai calm, pe care el l-ar fi acceptat imediat, căci nu era un om pătrunzător în sufletul vecinului, sau instinctul de conservare îl îmbia să escamoteze realitatea pe cât posibil și să nu-și turbure sănătatea sufletească. M-a întrebat îngrijat: "Dar ce-i cu tine?" și am răspuns cu toata disperarea: "Sunt un temperament așa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ocolea mereu subiectul. Dar asta numai până termină de ronțăit ultima pulpă de purcel și o azvârli câinelui, care, în seara aceea, contrar obiceiurilor sale, se ținea la o distanță prudentă de masă. Străpungându-l, cu ochii săi înguști și pătrunzători, pe stăpânul casei, hunul se lăsă pe masă, încrucișând brațele. — Zi-i să mai aducă niște bere, spuse, arătând către nevastă. Avem de vorbit. — Am hidromel, dacă vrei. Nu, porcăria aia o lăsăm pentru voi, ăștilalți. Bere, am spus! Chemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de slabă, iar tunica lungă din lână cenușie, singura îmbrăcăminte pe care o avea, o arăta din plin. Chipul femeii, înconjurat de o chică sură, deasă și răvășită, era alungit și viguros; mari și neliniștitori îi erau ochii, cu privirea pătrunzătoare, accentuată de albastrul foarte deschis, în nuanța cerului. Avea nasul lung, ascuțit și obraznic, iar gura, cu buze subțiri, și-o ținea închisă strâns și întinsă într-un început de zâmbet. Tovarășii lui Balamber îl ajunseră, vociferând, în pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poporul și să-l înarmăm; dacă e nevoie, chiar și pe slujitori și pe romanii dispuși să se lupte. — Deci, pentru tine, Waldomar, războiul e inevitabil! Cel care trăsese concluzia era un bărbat înalt, spre șaizeci de ani, cu ochi pătrunzători și cu profilul ascuțit, care urmărise discuția atent, cu brațele încrucișate, rezemat cu spatele de perete — Da, Reinwalt, sunt convins că în război o să fim oricum târâți și că e mai bine să-i înfruntăm pe huni împreună cu romanii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]