5,724 matches
-
cu o cîrpă pe gît și pe brațe, apoi stătea zile și nopți În șir lîngă patul ei cu o carte În mînă și uita că se află la căpătîiul unei muribunde. CÎnd a vrut să-i aranjeze mai bine pătura a văzut că nu mai respiră. Moarta asta de patruzeci și patru de ani și treizeci de kilograme fusese mama lui. N-a mai suportat s-o privească și a plecat la meci. M-am temut multă vreme pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dinți japoneză și diversele moduri - pe verticală, pe orizontală, pe diagonală, În cerc sau În spirală - de a te spăla pe dinți. Doamna Dupe, Îmi place s-o numesc așa pentru că pronunță cu un aer prețios „ne vedem dupe masă“, „pătura dupe pat“, „a treia zi dupe scripturi“, sfidîndu-i pe toți cei care spun cum e firesc țpentru ea vulgar) „după“ sau „de pe“, iese din salon Într-un roi de volane, Îndreptîndu-se spre cabinetul de „toiletă“. Bolnavele șoptesc În urma ei pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o scurtă frumoasă. El: Merg În costum. Eu: Toți scriitorii vin la colocviu În scurte de piele, dar cred că merge și una din pînză de cort. Mă roagă să-l las să se Întindă pe canapea. Îl acoper cu pătura. Doarme pe o parte cu mîinile Împreunate sub obrazul drept. Ca un Îngeraș, ar fi spus mama mare. Îmi iau cartea cu voluptate amînată, iar senzația aceea excitantă că Îl trădez, că Îmi fur partea de plăcere În absența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu borș, o tavă de aragaz și o pîlnie. Pe peretele lateral un cuier plin cu jachete vechi și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n casă c-acuș pui de cafea. Două canapele acoperite cu pături cazone, pe una se vede urma maronie a fierului de călcat. țce caut aici iată-mă și prizoniera doamnei Oprișan mult trebuie să fi așteptat ocazia) — Hai, că-i gata. Nici nu mai văz p-unde calc că ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochii lui era întinsă o pieliță verzuie. Acuma ochii lui privesc prin pielița aceasta de-a lungul camerei, pe fereastră, printre cei doi platani de afară, la acoperișurile de peste drum și vede altceva, gândeam eu. Noaptea se ridica, își desfășura pătura în carouri de pe el și umbla prin cameră până în zori. Căuta. Lua câte un obiect de pe raftul de sub scară sau din vreun sertar, o cutiuță, un carnețel, orice și îl privea cu degetele. Apoi se așeza undeva și adormea. Așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
atelier în atelier, dar toți croitorii vor clătina din cap. Cu toate că atunci nici nu vei mai avea nevoie de ele. Numai că omul renunță greu la tinerețea lui. Tu poate că le vei păstra ca amintire sau vei croi o pătură din materialul acela moale. Eu le-am schimbat în albul și negrul de pe mine. — Sunt ultimele haine pe care le mai croiesc - a spus Benjamin în timp ce eu mă dezbrăcam ca să-mi ia măsura în dosul paravanului înfățișând Decăderea Domniei Lebedelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
n-aș putea s-o fac?! Uită-te în ochii mei! am țipat eu. Află că nu vreau să devin un orfan etern! Vâsla se înmuia în apă. N-o mișca nimeni. Apoi s-a apropiat de mine, a desfăcut pătura pe care șezuse și m-a acoperit cu ea. — Acum arăți ca fratele meu orb. Care nu vedea nimic, dar credea că simte totul. De fapt n-a fost destul de atent, pentru că-i era teamă. — Ce caraghios. Vrei să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mi pare rău că nu mai e lumină aici, lângă locul meu, fiindcă în beznă încep să mă gândesc prea mult la ce se întâmplă acasă. Cred că au oprit și căldura. E frig. Îmi doresc să fi avut o pătură pe care să mi-o arunc peste genunchi și ceva de pus pe scaunul ăsta ca să nu mă mai roadă plușul la ceafă. Dacă ar fi fost zi, aș fi putut vedea unde mă aflu. N-am mai fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-i curgă de pe rochie și din gură. Părul îi atârna și era tot alb înspre rădăcini, dar roșu unde intrase în băltoacă și mai curgea sânge și pe la vârfurile lui. Am așezat-o pe pat și i-am pus o pătură veche pe gură ca să se usuce sângele. După asta, m-am așezat pe marginea patului și am privit-o. Mâna ei era aproape de mine, așa că mi-am plimbat-o pe a mea de-a lungul ei și i-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
oprit și ea a rămas inertă în brațele mele. Noaptea aceea mi-am petrecut-o în camera cu trenul. Vântul a urlat și a șuierat și a zguduit casa și mie îmi era frică. Mama era moartă dincolo cu o pătură pe ea. Era frig în casă, și în camera în care stăteam și în cealaltă, dar cred că era și mai frig în camera ei. Părea că lumina n-o să mai apară niciodată și că vântul n-o să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la el. Dar era frig și întuneric în casă și am vrut să ies afară, la căldură și soare. Mai înainte, însă, trebuia să fac altceva. Mă gândeam că e mai frig și mai întuneric la mama în cameră. Sub pătură, îi puteam distinge forma, dar nu foarte clar. Singurele părți care îi ieșeau în evidență, erau picioarele și capul. Restul era scufundat și părea să facă parte din saltea, dar eu știam că e acolo, ceea ce mă înfricoșa. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
evidență, erau picioarele și capul. Restul era scufundat și părea să facă parte din saltea, dar eu știam că e acolo, ceea ce mă înfricoșa. Mi-am pus mâinile sub ea și am ridicat-o, fără să dau la o parte pătura cea veche. Era mai grea decât mi-am imaginat și era atât de rigidă și rece încât îmi venea să o las jos, să mă spăl pe mâini și să ies afară din casă. Trecând cu ea în brațe pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
grea decât mi-am imaginat și era atât de rigidă și rece încât îmi venea să o las jos, să mă spăl pe mâini și să ies afară din casă. Trecând cu ea în brațe pe lângă locul unde era predicatorul, pătura s-a înmuiat în sânge și a lăsat o dâră până jos la ușa bucătăriei, unde s-a oprit, umezind doar podeaua, fără să o mai înroșească. A trebuit să o las jos pe mama ca să deschid ușa din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
înmuiat în sânge și a lăsat o dâră până jos la ușa bucătăriei, unde s-a oprit, umezind doar podeaua, fără să o mai înroșească. A trebuit să o las jos pe mama ca să deschid ușa din spate, astfel că pătura i-a căzut de pe picioare și i le-am văzut reci, țepene și maronii. Înainte să o ridic iar, am aruncat pătura pe ea la loc ca să nu o mai văd. Pielea maronie și rece îmi întorcea stomacul pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o mai înroșească. A trebuit să o las jos pe mama ca să deschid ușa din spate, astfel că pătura i-a căzut de pe picioare și i le-am văzut reci, țepene și maronii. Înainte să o ridic iar, am aruncat pătura pe ea la loc ca să nu o mai văd. Pielea maronie și rece îmi întorcea stomacul pe dos. După ce am umplut groapa, am împrăștiat frunze și ace de pin și am împrăștiat tot felul de lucruri pe deasupra ei ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
explic asta lui Tom, însă am renunțat pe la jumătate. Chiar eram obosită. —OK. M-am târât pe saltea înspre capătul în care dorm. Părea o cale lungă. —Dar fără glumițe. Sau ieși afară. Vorbesc serios. Afară, afară, afară... Am tras pătura în jurul meu. Câteva lacrimi din milă pentru mine au început să mi se scurgă pe obraji. Tom spunea ceva, dar eram prea ocupată să mă smiorcăi în pernă ca să îl ascult. Nu pot să spun că am plâns până am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fac în seara aia. M-am dus la restaurantul indian din cartier unde am băut trei sticle de bere și am dat gata o cantitate enormă de mâncare, aducându-mă într-o stare de somnolență. Ajunsă acasă am aruncat câteva pături pe canapea ca și cum aș fi vrut să aprind un foc, și m-am îngropat dedesubt, cu stomacul consolant de plin. Și de data asta mă bucuram că nu e nimeni cu mine sub pătură. * * * Luni, nici urmă de Față-de-Ou, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
somnolență. Ajunsă acasă am aruncat câteva pături pe canapea ca și cum aș fi vrut să aprind un foc, și m-am îngropat dedesubt, cu stomacul consolant de plin. Și de data asta mă bucuram că nu e nimeni cu mine sub pătură. * * * Luni, nici urmă de Față-de-Ou, cel puțin până spre seară. Probabil avea o slujbă pe timpul zilei. Și-a făcut apariția pe la șase într-un Golf GTI bleumarin, care ieșea în evidență de la o poștă și pe care l-a parcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-i zăresc capul ivindu-se pe scări deja mai băusem un pahar și mă simțeam mult mai bine. —E excelent aici, a spus pe un ton admirativ. Deși al naibii de frig. S-a aplecat deasupra canapelei și a răscolit mormanul de pături care erau acolo. Pun pariu că ai nevoie de toate pe timp de iarnă. Și mai mult, i-am răspuns, vrând să spun doar că oricâte aș avea nu par destule; dar exact când am pronunțat cuvintele parcă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pălăvrăgind în franceză. Ce e iubirea? Poate un fluture, ca în ariile lui Mozart. M-am culcat, hotărâtă să nu mai privesc pe fereastră. Când mi-am întins picioarele, am văzut lângă patul meu buchetul de crini albi și sub pătură o carte groasă, Jurnalul lui Delacroix într-o vestită ediție, Les Mémorables. Titlul era imprimat în roșu și sub el era o gravură cu imagini din atelierul pictorului. Îi povestisem lui Simon despre pasiunea mea abandonată, desenul. Și el îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
chiar în micul oraș Schwarzenberg, în apropiere de Lucerna, se puteau întâlni oameni înghețați în poziții ciudate. Păreau cu toții puși pe fugă de frica unui urmăritor nevăzut. În casele care nu fuseseră suficient încălzite zăceau corpuri lipite cu gheață de păturile de lână ale patului. Totul părea supranatural pentru cei - mulți la număr - care reușiseră să supraviețuiască. Cu tot marele îngheț, oamenii nu-și pierduseră voioșia și capacitatea de invenție când era vorba să supraviețuiască, pregătindu-se cu încăpățânare pentru zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vorbindu-se în dialect despre un accident în care pieriseră mai ales cei care se aflaseră în apropierea marelui vârtej. Și concluzia că apa nu va reda corpurile niciodată. Nu știu cum am ajuns la hotel, cine mă pusese în pat între pături călduroase. Eram obosită de moarte și îndurerată de dispariția prietenilor și cunoscuților mei. Ziua următoare a suflat foehnul curățind, aerul încât am văzut vârfurile Alpilor clar, cu zăpadă strălucitoare ca apele unui diamant. Soarele ardea nepăsător, topind încet gheața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tânărul Moș Crăciun arab observă cum fata la care râvnise până nu demult îl sărută pe albul cel bălos și mătăhălos direct pe mustața acestuia, o bucată atât de uriașă de păr creț, încât Abdulah avu senzația că e o pătură. Discriminare! se gândi acesta din urmă văzând sărutul mustății. Discriminare!, iar în clipa următoare smuci detonatorul ascuns sub haina de Moș Crăciun. Tot în clipa următoare se produseră explozia și o mare de lumină, cutremurând întreg orașul. Era ora 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o cheamă și încotro merge. Se numea Zinocika și nu mergea „undeva“ anume, „pur și simplu mergea“. La colțul străzii stătea un birjar într-o sanie înaltă, ca o cupă, la care era înhămat un cal uriaș acoperit cu o pătură albă. I-am propus să facem o plimbare cu sania, și Zinocika a încuviințat ca un copil, cu ochii strălucitori și țuguindu-și gurița. Birjarul era așezat în profil, sprijinit de partea din față a saniei, curbată ca un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
transferam asupra Zinocikăi mă părăsește. Reieșea că nu eu sunt vinovat de situație și că aș fi gata să dau oricât. După ce am străbătut vreo douăzeci de pași, Zinocika privi precaută peste umărul meu și, văzând că birjarul scoate grăbit pătura de pe cal, mai că strigă de bucurie. Punându-mi-se în față și ridicându-se pe vârfuri, îmi șopti plină de entuziasm: - E de acord, e de acord (aplaudă chiar fără zgomot), vine imediat. Vedeți ce isteață sunt? (îmi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]