1,478 matches
-
e precum lumina pe care o vezi, ci mai degrabă, o simt și o înțeleg. La ceas de vecernii m-a atins, iar înt regul meu corp a fost umplut cu lumina ei. Aș fi vrut să fiu îngerul ei păzitor...ca să pot să îi fiu alături, să o pot proteja cu aripile mele de tot răul. Teodora a fost un model de bunătate,luptă și optimism. Ea știa să viseze cu ochii deschiși,ea m a învățat să privesc lumea
Pentru un înger desprins prematur dintr o ploaie tăcută. In: În amintirea Teodorei Mareș by Iulia Bostan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/489_a_850]
-
o viteză demnă de Grand National. În biroul lui, Jack stătea ghemuit la calculator, uitându-se la modelele de format pentru noul ziar. Ben trase câinele înapoi, înghițindu-și dezamăgirea. Tatăl lui își adusese de lucru pentru acasă. Vreun înger păzitor al adolescenților îl bătu pe Jack pe umăr și îl făcu să se întoarcă în grabă. Expresia de pe chipul fiului său, deopotrivă tristă și resemnată, îl făcu să se ridice imediat de la calculator. Jack știa prea bine că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a pacifiștilor (...) măsuri contra panicei, contra adevărului și minciunei toate înlesnirile pe cari le face pufuirea separată a individului... Porți înlăuntrul tău leul, șacalul, hydra, — stăpînește-i. În vremea războiului, toate fiarele sgîlțăie zăbrelele și lacătele seculare, și le înving. Sîntem păzitorii lași ai menajeriei noastre”. Metafora ironică din final este prezentă - în cu totul alt context - și într-un poem din epocă al lui Tzara: „Îmi plac animalele domestice/ În menajeria sufletului tău” („Duminecă“), indicînd, desigur, fantasmele subconștientului reprimat... Contestarea mentalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de o clipă de neatenție din partea ticăloșilor, Ōkuma, ținut sub supraveghere de individul cu jachetă, a reușit să le scape, scoțând un strigăt ascuțit cu vocea lui de soprană, care-ți zgâria auzul precum răzuitul pe metal. — Ticălosul naibii! strigă păzitorul lui Ōkuma, dar când s-a repezit să-l oprească, Ōkuma era deja departe. Ciocnindu-se de oameni, intrând în fetele care-i stăteau în cale, drept ca săgeata, fără să-i fie rușine sau să se gândească măcar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ocupat să se joace cu Emily. — Slavă Domnului că ați găsit pe cineva. Eu nu știu ce m-aș face fără Rachel. Mă așez lîngă Trish, iar Dan ia loc lîngă Gregory, și cei doi Încep o conversație. Rachel este Îngerul meu păzitor și, În prezent, a doua mea ființă favorită, după Tom. E o australiancă puternică, Încrezătoare În forțele proprii și amuzantă, care e În Anglia de opt luni, locuiește, din cîte Îmi dau seama, Într-o casă În Acton cu Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
corect În uniformă. Cearcăne mari și o paloare bolnăvicioasă. Mâinile Îi tremurau. Ce fel de griji putea să aibă un polițist de rând? Din moment ce viața lui era teribil de complicată și de stresantă, Elio invidia viața simplă a Îngerului său păzitor - doar casă și muncă, cea mai convingătoare Întrupare a treimii Dumnezeu-Stat-Familie, pentru reprezentarea căreia ceruse el să fie numit În Parlament. O slujbă sigură În care putea să servească demn statul, o soție frumoasă, doi copii: ce-și putea dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cartea lui de vizită, adăugând pe ea cu pixul numărul celularului personal. Sunați-mă, dacă aveți nevoie de ceva, indiferent de ce, Îi spusese. Blonda soție a lui Buonocore Îi zâmbise malițios - iar el știu că Înțelesese. Acum, privindu-și Îngerul păzitor, se rușină de acea carte de vizită și de acea propunere. Se liniști doar la gândul - chiar și acesta deprimant - că soția nu-l sunase niciodată. Buonocore Își aranja auricularul În pavilionul urechii, Își rupea cu dinții pielițele de la unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și Îi făcuse un tampon uretral. Dacă se gândea puțin, era persoana care Îl cunoștea cel mai bine - Îi știa deplasările, Întâlnirile, obligațiile, secretele, minciunile. Și nu profitase niciodată. Întotdeauna tăcut, Întotdeauna corect, de o discreție exemplară. Un adevărat Înger păzitor. Iar el nu știa nimic despre Buonocore. Nimic despre viața lui particulară. Nimic despre pasiunile lui - nimic despre necazurile lui. — Ai o față În dimineața asta... Ți-ai făcut de cap azi-noapte? spuse el amical. Antonio răspunse că ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
merge? Mai are Încă problema aceea? — Da, e din ce În ce mai bine. Fața absentă a lui Antonio - Întunecată și bronzată cu ajutorul unei creme formidabile - nu lăsa să se Întrevadă nici o emoție. Niciodată Elio nu și-ar fi putut imagina că Îngerul său păzitor nu mai vorbise cu fiul lui de aproape doi ani, și că nici nu știa despre problema pe care o avea la ochi. Dacă ar fi fost după el, Kevin putea să fie și orb. Bunăvoința arătată de onorabil Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
făcut după-amiază. Parcă trebuia să străbată comunele din Casilina. Teritoriu ostil. Era foarte mare riscul unor ambuscade și contestații din partea grupurilor verzi-roșii. Nu, agenții din mașina de escortă nu-i erau suficienți. Nu putea să se lipsească de Îngerul său păzitor. — Altă dată, Buonocore, astăzi chiar am nevoie de dumneata. Antonio primi refuzul - scurt și la obiect -, dar nu se lăsă bătut. — E ultima favoare pe care v-o cer. — Ultima favoare! râse Elio, punându-i familiar o mână pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
capătul lumii cu dumneavoastră, v-a Însoțit chiar și În avion, iar lui Îi face rău doar să se gândească la asta. Nu v-a spus nimic? Nu știți ce trebuia să facă? Elio spuse că Buonocore era Îngerul său păzitor, și nu invers. Pentru o clipă Îi reveni În minte zâmbetul plin de demnitate și de bărbăție care luminase fața polițistului atunci când, În cele din urmă, Îi acordase acea permisiune nu prea ortodoxă de a-și Întrerupe serviciul - deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
concediez un polițist doar pentru că l-a luat pe Kevin de la petrecerea ta. — De ce? — E un polițist foarte bun. A fost foarte bun cu mine. — Un om poate să fie și bun, și rău? — Tatăl lui Kevin este Îngerul nostru păzitor. Atât timp cât este el, nouă nu ni se poate Întâmpla nimic. De asta nu pot să-l dau afară. — Și cine e Îngerul păzitor al Îngerului păzitor? — Nu m-am gândit niciodată. — Nu e Dumnezeu? Ba da, poate că așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu mine. — Un om poate să fie și bun, și rău? — Tatăl lui Kevin este Îngerul nostru păzitor. Atât timp cât este el, nouă nu ni se poate Întâmpla nimic. De asta nu pot să-l dau afară. — Și cine e Îngerul păzitor al Îngerului păzitor? — Nu m-am gândit niciodată. — Nu e Dumnezeu? Ba da, poate că așa e. Nu știu, comoară. Se lăsă tăcerea. Preț de câteva minute rămaseră amândoi nemișcați, Întinși unul lângă altul, În pătuțul Îngust, privind cavalcada stelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
om poate să fie și bun, și rău? — Tatăl lui Kevin este Îngerul nostru păzitor. Atât timp cât este el, nouă nu ni se poate Întâmpla nimic. De asta nu pot să-l dau afară. — Și cine e Îngerul păzitor al Îngerului păzitor? — Nu m-am gândit niciodată. — Nu e Dumnezeu? Ba da, poate că așa e. Nu știu, comoară. Se lăsă tăcerea. Preț de câteva minute rămaseră amândoi nemișcați, Întinși unul lângă altul, În pătuțul Îngust, privind cavalcada stelelor de pe tavan. În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unduios în cristal, Vino, albastră, violetă și verde la mal, Vino tulburată ori însorită, zâmbind, Către mine, dantelă în luciu de-argint. Șoroștinean Florin, clasa a VII-a Școala Gimnazială Păuca, structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Tili Dana Mama înger păzitor Mama - i înger păzitor, Pentru noi și-ar da și viața, Ca să fim noi sănătoși, De seara până dimineața. Orice vârstă ai avea, Mama e tot mama ta, Te ia în brațe și-ți șoptește, Cât de mult ea, te
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
albastră, violetă și verde la mal, Vino tulburată ori însorită, zâmbind, Către mine, dantelă în luciu de-argint. Șoroștinean Florin, clasa a VII-a Școala Gimnazială Păuca, structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Tili Dana Mama înger păzitor Mama - i înger păzitor, Pentru noi și-ar da și viața, Ca să fim noi sănătoși, De seara până dimineața. Orice vârstă ai avea, Mama e tot mama ta, Te ia în brațe și-ți șoptește, Cât de mult ea, te iubește. Ești bolnav - ea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se risipeau. Era doar vântul. Dezamăgită, plângea până adormea. De o săptămână își visa mama în fiecare seară. Se bucura ca de un semn bun. Potecuța din marginea pădurii devenea mai puțin greu de străbătut. Parcă plutea încrezătoare că îngerul păzitor o ajuta să meargă mai iute. Halta îi apăru de după un colț, mică și mohorâtă. Dar în ochii fetei părea frumoasă, deoarece aici își va întâmpina mama. Va uita că acum patru ani, în prima zi de școală, a fost
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atelierul de zile și nopți, iar eu simțeam că am aripi din raze de suflet schimbător și vedeam cum același înger presăra ustensile care serveau la aducerea zorilor. Ești la ultima călătorie, acum vei întâlni ultimul fel de îngeri, cei păzitori. Ajunsă acasă, simțeam că am aripi moi de catifea și vedeam cum mama doarme iepurește, iar îngerii păzitori preluau povara mamei când avea libertate, când scăpa de realitate. M-au îndemnat să dorm, să visez la povestea fugarnicelor aripi. Comăniciu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cum același înger presăra ustensile care serveau la aducerea zorilor. Ești la ultima călătorie, acum vei întâlni ultimul fel de îngeri, cei păzitori. Ajunsă acasă, simțeam că am aripi moi de catifea și vedeam cum mama doarme iepurește, iar îngerii păzitori preluau povara mamei când avea libertate, când scăpa de realitate. M-au îndemnat să dorm, să visez la povestea fugarnicelor aripi. Comăniciu Alexandru, clasa a VI-a Școala Gimnazială Păuca structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Dana Tili Pe urmele copilăriei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vezi căprioara și-n momentul următor ești prins în vârtejul de apă, copaci, sticlă spartă și groază. Am reușit să ies la suprafață, am reușit să alunec din mașină pe salteaua de mușchi a pădurii. Am fost norocoasă, îngerul meu păzitor a reușit să mă ocrotească dar ceilalți... ceilalți mă strigau să-i ajut, mă strigau să fac ceva, să nu-i las a cădea în ochiul muntelui ce-i privea direct, fără ocolișuri. Atunci am vrut să mă mișc, să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bosumflat, apoi iar s-a năpustit peste mine înarmat de frunze roșiatice. Eram amândoi obosiți în urma „războiului” și îi auzeam răsuflarea alertă. Era lângă mine, pe jos, întins, printre frunze de diferite mărimi. El a spart tăcerea: Angela, îngerul meu păzitor! M-am ridicat în șezut, pe urmă m-am sprijinit în cot și îl priveam în ochi șoptindu-i la ureche: De ce-ai făcut asta? Se uită la mine uimit, așa că am vrut să continui, dar se ridică și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aș fi simțit-o. Iubirea ei neprețuită este ca un tablou ce merită să fie pus în ramă și expus publicului,cu siguranță toata lumea ar fi fermecată de frumusețea acesteia. Mama este o floare sfântă care îmi este înger păzitor, dar mai presus de toate îmi este și prietenă. Este o carte de povești ce îmi dezvăluia ce este bine și ce este rău, ce este drept și nedrept, frumos sau urât, ce lucruri sunt cinstite și care nu sunt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
într-o clipă în camera unde Hatnuf zăcea tânguindu-se pe jos, înconjurată de servitorii casei, și ei aproape la fel de epuizați ca mama în travaliu. Moartea se simțea în cameră. I-am văzut fața în umbra de sub statuia lui Bes, păzitorul prietenos-grotesc al copiilor, care părea să se strâmbe de propria neputință. Ruddedit mi-a făcut cunoștință cu fiica ei, care s-a uita la mine cu ochi goi, dar a făcut ce i-am spus. S-a mișcat pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vor sta lucrurile? Of, of, știu că vrei să-mi răspunzi, dar cum să ajungă vorbele tale Înapoi la Krog, trimisul lui Moru și toiag al Tatălui? - Cine te-a Învățat să vorbești așa, de parcă ai fi Tatăl? - mă Întrebă păzitorul deodată. Pfuuh. Câteodată credeam că Tatăl a pus la cale vorbele din cauză că voia ca oamenii pe care Îi iubea să le Întindă capcane celorlalți. Precum păianjenii care - - Așa m-am născut, am zis, Începând să țes Împrejurul lui plasa vorbelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aș putea s-o știu și eu? - i-am Întins eu, În sfârșit, capcana din vorbe. Crezi că Vindecătorul tău are mai multă putere decât Krog? Și dacă are, de ce nu poate să vorbească precum Tatăl, așa cum fac eu? Bietul păzitor Își tot dregea glasul. La un moment dat, dădu un fel de guițat, așa de tare se căznea să găsească răspunsul potrivit. Norocul lui a fost că i-a luat locul un alt vânător, astfel Încât a putut s-o șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]