1,499 matches
-
de trei ori pe an primăvara, toamna și iarna, obicei care constituie prilej de mare sărbătoare, eveniment însoțit de o serie de ritualuri. În China sunt puțini cei care nu știu că Buddha are o gardă personală, adică patru zei păzitori, ceea ce conferă un plus de solemnitate prezenței acestuia. În taoism, religie chineză, există patru zei protectori militari care supreveghează intrarea în lăcașurile de cult, Ma Tianjun, cunoscut și ca împăratul Huaguang, Zhao Gongming, Guan numit și împăratul Guangong și Wenqiong
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trista ceremonie și aflarăm [de] răpirea documen telor Academiei Române. Viața nu ne era monotonă, treceam de la o emoție la alta, fericiți când se sfârșeau spre ciuda germanilor sau a tovarășilor lor. Iată ce mi-a povestit chiar d. Bianu, singurul păzitor al averii lăsate la Academie, la care mă dusei peste puține zile. Pe la orele 4½, în ziua de 10/23 ianuarie, un subofițer din poliția secretă germană cu un ofițer bulgar au cerut să vadă documentele slavone. Bianu le-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și eram hotărâtă să-l refuz de nu era în uniformă. Domnul însă exagerase, nu-i era fecior, ci ordonanță și de meserie arhitect, după cum îmi spuse când voi să circule pe stradă alături de mine; îl trimisei la spate, ca păzitor de prizonieră, nu ca tovarăș de plimbare. Pe Lia o găsii cu căldură și suferind de un abces în sinusul nasului. După mai multe zile veni Generalarzt(Medic-general (germ.).) să o examineze cu d-rul Elias, medicul ei, și, constatând că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ce hal, săracii! Mai mult goi decât îmbrăcați, înșirați la gard și cerând trecătorilor de mâncare. Erau din ajun acolo și nu le adusese proprietarul nici măcar mămăligă. Am alergat acasă și am trimis pe Gefreiter-ul Lan dowski să obțină de la păzitorii lor - etapa ar fi refuzat-o - permisia de a i ajuta. Probabil a promis o mâncare bună și sol daților. Toată mănăstirea și amândouă satele, Burdușani și Piteasca, erau într-o fierbere. Ca prin minune, s-a găsit carne, bucă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
M. Ștefănescu, maior Popescu, Ralet etc., procurori, plutonieri, jan darmi. Alți legionari, șefi de cuib, dezgropau osemintele lui Codreanu și ale celor 13 omorâți în Jilava în primăvara 1939 sub Armand Călinescu. De acolo au trecut la pușcărie și, împreună cu păzitorii, intrară în fiecare celulă cu revolvere, lopeți, topoare, și măcelăriră pe cei 52 închiși. În ultima celulă, sătui de sânge, traseră mai multe fo curi într-un plutonier, îl lăsară drept mort și, nemaiavând ce păzi, plecară cu toții în oraș
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
când camera mea începu să prindă contur. Eram în genunchi, pe pat, cu mâinile împreunate. Privirea îmi era ațintită pe icoană. Într-adevăr, acel zâmbet era acolo. Cuvintele surorii mele creau un ecou în mintea mea. Acum era îngerul meu păzitor. Poate că nu am reușit să schimb ceea ce s -a întâmplat atunci, dar acum știu că ea încă e lângă mine. Până la urmă, am învățat ceva. Am pierdut o persoană importantă, dar am recâștigat -o sub o altă înfățișare. Așa
ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
știu că ea încă e lângă mine. Până la urmă, am învățat ceva. Am pierdut o persoană importantă, dar am recâștigat -o sub o altă înfățișare. Așa ajung toate persoanele dragi nouă care trec în Împărăția lui Dumnezeu, ajung îngerii noștri păzitori, susținându-ne de această dată, de acolo, de sus.
ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
și când ieși afară închise ușa după sine și începu a merge încet, încet în lumina lunei pe stradele largi ale orașului, cu ferestrele și porțile închise, cu ziduri albe și gălbinite de lună, cu perdelele lăsate, cu câte un păzitor de noapte cu musteți înfundate în gulerul și gluga mantalei și c-o prăjină subsuori; în fine, o liniște somnoroasă, un aer cald de vară, luna strălucită, stele de aur ce-și închideau pleoapele spre a le deschide iar, un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
insulei. Altfel cine nu pătrunde prin acea peșteră crede că această insulă este o gramadă de stânci sterpe înălțate în mare, fără vegetație și fără viață. Dar cum este inima? De jur împrejur stau stâncile urieșești de granit, ca niște păzitori negri, pe când valea insulei, adâncă și de sigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori, de vițe sălbatice, de ierburi nalte și mirositoare în care coasa n-a intrat niciodată. Și deasupra păturei afânate de lume vegetală se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
si, când [ieșii ] afară, închisei ușa după mine și începui a merge încet, încet în lumina lunei, pe stradele largi ale orașului cu ferestre și porți închise, cu ziduri albe și gălbenite de lună, cu perdelele lăsate, cu câte un păzitor de noapte cu mustața 8-nfundată în gulerul și gluga mantalei și c-o prăjină subsuori, în fine, o liniște somnoroasă, un aer cald de vară, o lună strălucită, stele de aur ce-și închideau pleoapele spre a le deschide
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care duce pîn-înlăuntrul insulei. Altfel, cine nu pătrunde prin acea peșteră crede că această insulă este o grămadă de stânci sterpe înălțate în mare, fără vegetație. Dar cum este inima? De jur împrejur stau stâncile urieșești de granit ca niște păzitori negri, pe când valea insulei, adâncă și desigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori, de vițe sălbatice, de ierburi nalte și mirositoare în care coasa n-a intrat niciodată. Și deasupra păturei de lume vegetală se mișcă o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
insulei. Altfel, cine nu pătrunde prin acea peșteră crede că această insulă este o grămadă de stânci sterpe înălțate în mare, fără vegetație și fără viață. Dar cum este inima? De jur împrejur stau stâncile urieșești de granit ca niște păzitori negri, pe când valea insulei, adâncă și desigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori, de vițe sălbatice, de ierburi nalte și mirositoare în care coasa n-a intrat niciodată. Și deasupra păturei afânate de lume vegetală se mișcă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în cari {EminescuOpVII 309} el credea cu evlavie - visele copiilor. În naiva sa religiozitate el credea că, pe când visele oamenilor vrâstnici erau născute din dorințele lor egoistice, visele copiilor care nu cunosc asemenea dorințe, nu puteau fi decât insuflarea îngerului păzitor. În aceste el încifra un fel de înțelepciune care-n faptă nu era în ele și care era adaosul minții lui. De aceea ades ținea pe Anica pe genunchii lui - el o numea "frumuseța neamului meu" - și o ruga să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În stare să‑și folosească mâinile. Totuși, a izbutit să ne comunice că dorește să fumeze. - Nu cât timp ești sub masca de oxigen! O să sară În aer toată șandramaua. Nu știu cum, dar mereu mă găsesc În rolul de supraveghetor și păzitor, pledând pentru cel mai precaut mod de precauție În fața unor oameni care se mândresc să arunce peste bord orice prudență. Oare ceilalți mă obligă să adopt asemenea poziție sau așa sunt eu În străfundurile mele? În momentele mele hiperautocritice, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
simțeam extrem de umilit când eram frecat cu săpun și clătit de infirmierele binevoitoare, care văzuseră la viața lor tot ce poate fi văzut, așa Încât priveliștea trupului meu nu le mai șoca. Presupuneam că experimentatul meu neurolog și, totodată, Îngerul meu păzitor, era familiarizat cu cazuri similare și știa foarte bine „la ce mă puteam aștepta”. Mâinile și picioarele aveau să mi se usuce și, dacă mușchii or să mi se atrofieze, o să‑mi pierd simțul echilibrului. Dacă asta era ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ordonă el. Cântecul privighetorii se auzea adesea, atât pe câmpiile din jurul Muntelui Bodai, cât și În copacii din incinta castelului. — Sunt la dispoziția dumneavoastră, stăpâne. Cu ușile glisante de hârtie În spate, un samurai voinic se Înclină adânc. Ito era păzitorul lui Shojumaru. — Hanemon? Intră. Ești singurul cu care am discutat vreodată În amănunt problema asta, dar a sosit, În sfârșit, ziua când Shojumaru trebuie să meargă la Azuchi. Vom pleca astăzi. Știu că e foarte neașteptat, dar te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
camera lui Shojumaru. Apropiindu-se, auzi sunetul vesel al vocii copilului, care bătea Într-o tamburină. Shojumaru era tratat atât de bine de către clanul Takenaka, Încât greu ai fi crezut că-i fusese dat În grijă ca ostatic. Astfel, când păzitorii săi, care cunoșteau foarte puțin adevărata situație a copilului, auziră că trebuia să se pregătească de drum, se temură pentru viața lui Shojumaru. Hanemon se strădui să-i Încurajeze: — Nu aveți de ce vă teme. Dacă Domnișorul Shojumaru pleacă la Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nici o formă un copil timid. Ce-a spus Hanemon? Întrebă Shojumaru, lăsând toba jos. Când văzu chipul paznicului, copilul păru să-și dea seama că se Întâmplase ceva și deveni Îngrijorat. Nu e nici un motiv de spaimă, răspunse unul dintre păzitori. Dar trebuie să ne pregătim degrabă pentru o călătorie până la Azuchi. Cine pleacă? — Dumneavoastră, Domnișorule Shojumaru. — Mă duc și eu? La Azuchi? Paznicii Întoarseră capetele, pentru ca băiatul să nu le vadă lacrimile. De Îndată ce le auzi cuvintele, Shojumaru sări În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Kanbei, vasalul lui Goto ieși, ezitant, din spatele stăpânului său, desfăcu legăturile care-l ținuseră pe copil În cârca lui și Îl lăsă jos. — Câți ani are? — Doar șapte. Probabil că vasalul Îl Îngrijea pe copil, de câtva timp, ca păzitor; Îi răspunse lui Kanbei, ștergându-și ochii de lacrimi, făcu o plecăciune și se retrase iarăși. — Numele lui? Întrebă Kanbei, iar de astă dată răspunse tatăl băiatului: — Se numește Iwanosuke. Mama lui a decedat deja, iar tatăl va muri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
al lui Nobutada când acesta din urmă era pe punctul să moară, În lupta de la Castelul Nijo. După câte se părea, nu găsea nici o onoare În faptul de a fi singurul supraviețuitor prezent. Samboshi avea doar doi ani și, pe când păzitorul său Îl ținea În poală, drept În fața tuturor seniorilor adunați, nu avea deloc astâmpăr. Întindea mâna, Îl apuca pe Tamba de bărbie, iar, la un moment dat, se ridică În picioare pe genunchii lui. Pentru a-l ajuta pe Tamba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
timp, Katsuie deschise gura și rosti: — Senior Hideyoshi. Hideyoshi Îl privi drept În față. Katsuie zâmbi forțat. — Ce facem? Întrebă el, exact ca și cum ar fi deschis negocierile. Seniorul Samboshi este un copil nevinovat. Faptul de a sta imobilizat pe genunchii păzitorului său trebuie să fie foarte obositor pentru el. — Se prea poate, răspunse Hideyoshi, pe un ton indiferent. Katsuie credea, probabil, că Hideyoshi devenea Împăciuitor și-și luă rapid o atitudine bătăioasă. Toată făptura Îi Înțepeni Într-un amestec de demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și sfătuitor de taină care te poate ajuta să iei o decizie, fie să te oprești pentru a nu te stăpâni patima, fie să Înaintezi, pentru a deveni mai bun. În ipostaza sa duală de slujitor al altarului și de păzitor al sufletelor, duhovnicul a fost Înzestrat de Dumnezeu cu puterea de a Împărtăși oamenilor toate tainele bisericii: el te botează, te miruiește, te spovedește, te Împărtășește, te cunună sau săvârșește Sfântul Maslu. El este corabia care te poartă În larg
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Veronica Ionela Catană () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92292]
-
Buddha sau Zamolxis. Dar rolul lor este același: îndrumarea oamenilor; ele sunt deci o modalitate de acțiune a zeului pentru coordonarea oamenilor.</footnote> întru îndeplinirea rolului lor universal (unii percep sau explică faptul îndrumării omenirii de către acest regn prin “îngerii păzitori ”), iar alții − recunoscând apariția zeilor în sânul popoarelor pentru a le îndruma − îi dau ca scop ascensiunea spre ideal , care de fapt e o consecință. Că, reflectată la specificul poporului căruia i se adresează, îndrumarea poate fi pe calea devoțiunii
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
1984, 3; Adriana Babeți, Fragmente de lectură, O, 1984, 40; Mircea Mihăieș, Vocația modernității, O, 1985, 43; Tașcu, Poezia, 184-188; Cistelecan, Poezie, 53-59; Piru, Critici, 276-279; Nicolae Manolescu, Avangardismul în perspectivă retorică, RL, 1990, 36; Eugen Simion, Îngerul abstract sau Păzitorul de litere, RL, 1990, 41; Ioan Moldovan, De la dicționar la realitate, F, 1990, 11; Ioan Holban, S-ar părea..., CRC, 1990, 49; Vasile Spiridon, Între euristică și evaluare, ATN, 1990, 11-12; Monica Spiridon, Avangardismul bine temperat, R, 1990, 12 ; Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
în depozit și să fie sacrificat cenzurii și dat la topit, preamărirea Eminescului rezervându-și-o mai degrabă sieși. Poza lui Eminescu nu trebuia s-o uzurpe pe a conducătorului iubit, în prima pagină a ziarelor și revistelor. Numai că păzitorii de taină ai comorii eminesciene au recurs la o ilegalitate: n-au ascultat porunca și, mai mult de atât, au salvat comoara cu ajutor basarabean. În august 1989, au ajuns, dincolo de Prut, câteva exemplare și unul dintre ele "a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]