6,049 matches
-
de impact cu planeta noastră, impact care ar putea, în anumite conditii, sa aibă consecințe dezastruoase globale. Deciziile care vor fi luate acolo trebuie să aibă o largă accepțiune internațională și să nu fie părtinitoare. Raportul Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extraatmosferic, care include propuneri concrete de organizare la scară globală a activităților de informare si prevenire a impactului asteroizilor periculoși cu Terra, a fost endorsat de structurile din subordinea Adunării Generale a ONU, urmând ca în prima jumătate
Manifestare internațională la Ierusalim [Corola-blog/BlogPost/93419_a_94711]
-
spațiu de ospitalitate, bazat pe deschidere de cuvânt și inimă, „Rugul Aprins“ a exprimat dorul căutării lui Dumnezeu, dor pe care l-a trăit și Moise, însetat de a cunoaște și a trăi experiența prezenței divine, dar și un mod pașnic de rezistență spirituală în fața tăvălugului comunist. Grupul „Rugul Aprins“ s-a format pe baza afinității, și nu a similitudinii de idei. În pofida profesiunilor diferite, toți se simțeau atrași de o preocupare esențială pentru ei: viața creștină într-o lume modernă
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
și-n viață, cu ocazia despărțirii de Maria a doua, survenită halucinant Într-un moment de armonie conjugală netulburată de vreun accident, fie el și minor. Pentru ca, ulterior, la revederea mentală a Întâmplărilor care jalonaseră ultimul nostru an de conviețuire pașnică, să sesizez fără efort numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale nenorocirii ce avea să vină. Și a venit. Calmă, aproape senină, dar implacabilă și fără Îndurare. Amestecarea pistolului meu (mă rog, să spunem că era pistolul meu) În uciderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că cel ce năvălește în poveștile noastre e, de regulă, dobitoc, în timp ce la ei e, totuși, om? — Bine, frate, da’ haiducu? - zise cu îndoială Surduc. — Haiducu, frate Surduc, năvălește în codru, în natură, el face mai degrabă, așa, o cavalcadă pașnică, își încearcă murgul, nu dă iama ca sultanu sau ca ursu. Și-apoi spuneți, unde ați văzut voi urs să-mpartă prada săracilor? — Și tu, frate Cancioc, despre urși din aceștia vrei să povestești? întrebă Parnasie. — Da și nu! - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
picior de eunuc, ei, eunucii, prin specificul activității lor obștești, bucurându-se de toată încrederea sultanului Beșiktaș Mehmet Hamzà. Beșiktaș Mehmet Hamzâ s-a născut la 10 noiembrie 1582 în satul Galatasaray, de pe coastele Anatoliei, într-o familie de turci pașnici, nevoiași (anul. acesta se împlinesc 400 de ani de la nașterea luiî. De mic ia cunoștință cu vicisitudinile vieții, fiind silit, datorită firavei sale constituții, să urmeze școala primară. Este pasionat de istorie și numismatică. în 1601, în urma bătăliei de la Szeghedin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bine, mult prea bine! nălțară glas boierii. — Zi-le și de oi! - îi suflă Ruxăndrița. — Ce? - făcu Sima-Vodă, aplecând urechea. A, da! Iată, dragii mei, de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind turma să n-o ia nici prea-prea nici foarte-foarte, stau minunații noștri dulăi ciobănești, câini atenți, ce-au văzut atâtea la viața lor. Dar cine stă în mijlocul oilor, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bunii noștri călugări, rotofeiul Metodiu și rășchiratul Iovănuț, pășind cu tristețe peste hotarele Moldovei și luând-o ocolit spre Râm, prin deluroasele ținuturi polace. De ce pe-aici? O vom afla mai încolo. Era o zi cu soare. Stârnind în mod pașnic colbul drumului și ascultând cu luare-aminte apelurile impetuoase prin care sub forma unor sunete laice, stomahurile lor solicitau să fie degrab’ umplute, cei doi slujitori ai Domnului pășeau repejor, cu capetele plecate și rasele suflecate. Deodată, Metodiu, ce mergea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se subțiază, când prin vena altădată subtil ascunsă sub pielea cuvintelor unde curgea din belșug sângele roșu, clocotitor al întâmplărilor bogate, curge acum un lichid anemic, apos; când lupta cu auditoriul silit mereu să ciulească urechile se preschimbă într-o pașnică înțelegere: spune tu ce poți că eu ascult ce vreau. E vremea cuvintelor de rezervă, a epitetelor scoase din pachețele mici de plastic, a verbelor care se conjugă numai la trecut, cu precădere la mai mult ca perfectul, a propozițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un loc anume găleți cu nisip, cu mortar, bârne, cărămidă; spre pâlcurile de îngerele care coseau la gherghef sau mânuiau pașnicul război sau pliveau ceapa sau pur și simplu stăteau într-o minunată pauză; spre corurile de arhangheli care făceau vocalize; spre sfinții mai tineri care învățau să zboare sărind dintr-un turn. O, dar câte nu erau de văzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spune, naratorii sunt și ei oameni. Din apartamentul modest, dar curățel unde locuiesc, naratorii privesc pe geam și se desfată cu luminoasa priveliște. La parterul școlii de vizavi se văd într-o sală busturile sobre ale pensionarilor reuniți într-o pașnică ședință de bloc. Alături de școală, în piață, s-au adus garoafe și tineri veseli cumpără buchet după buchet. Pe alei se aud strigătele prelungi ale celor care printr-o salutară inițiativă ajută gospodinele să se debaraseze, economisind timp, de sticlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trecut. Dar nu-și puteau închipui nici că îi căutau pe ei după atâția ani, când, probabil, trista lor poveste fusese dată uitării; de aceea, la un moment dat, nu se mai gândiră la avionetă și își reluară viața lor pașnică și într-un fel monotona lor existență. Până când, într-o după-amiază liniștită, la fel ca atâtea alte după-amiezi liniștite, un nor de praf se iscă la orizont. Aisha, cea dintâi care văzu norul de praf, se duse de îndată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se apropie; acesta se opri la vreo zece metri de gura puțului, iar din el coborâră doi tineri plini de praf. — Aselam aleicum! ziseră. — Metulem, metulem! — Bună ziua! adăugară politicoși, într-o franceză perfectă. — Bună ziua! le răspunseră. Am venit cu intenții pașnice. — Cu aceleași intenții pașnice sunteți primiți. — Vă cerem ospitalitate. — Considerați-vă oaspeții noștri. Putem să luăm apă? — Desigur! Nou-sosiții se apropiară de puț, se uitară la el, părură surprinși de aspectul rustic sau de adâncimea lui, dar, fără să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
opri la vreo zece metri de gura puțului, iar din el coborâră doi tineri plini de praf. — Aselam aleicum! ziseră. — Metulem, metulem! — Bună ziua! adăugară politicoși, într-o franceză perfectă. — Bună ziua! le răspunseră. Am venit cu intenții pașnice. — Cu aceleași intenții pașnice sunteți primiți. — Vă cerem ospitalitate. — Considerați-vă oaspeții noștri. Putem să luăm apă? — Desigur! Nou-sosiții se apropiară de puț, se uitară la el, părură surprinși de aspectul rustic sau de adâncimea lui, dar, fără să facă nici un comentariu, traseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de intrare, nou-veniții apărură în ușa cortului din păr de cămilă, ridicând îndată mâinile în semn de pace. — Aselam aleikum! spuse în arabă cel mai negricios. În mod respectuos îți cerem ospitalitatea. — Sunteți oaspeții mei dacă ați venit cu gânduri pașnice. Am venit cu gânduri pașnice, îl asigură blondul într-o franceză rafinată. Mă numesc Yves Clos și acești domni sunt Amed Habaja și Nené Dupré. Singurul lucru pe care-l dorim e să rezolvăm cât mai repede acest neplăcut incident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ușa cortului din păr de cămilă, ridicând îndată mâinile în semn de pace. — Aselam aleikum! spuse în arabă cel mai negricios. În mod respectuos îți cerem ospitalitatea. — Sunteți oaspeții mei dacă ați venit cu gânduri pașnice. Am venit cu gânduri pașnice, îl asigură blondul într-o franceză rafinată. Mă numesc Yves Clos și acești domni sunt Amed Habaja și Nené Dupré. Singurul lucru pe care-l dorim e să rezolvăm cât mai repede acest neplăcut incident. — În cazul ăsta, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
oameni? — Cer să se facă dreptate. — Înțeleg și mi se pare normal, cu toate că nu mi se pare corect modul în care vreți s-o obțineți. Sechestrul este un delict foarte grav. — La fel de grav ca atunci când ameninți cu arma niște oameni pașnici în propria lor casă și otrăvești apa singurului puț din zonă? — Nu știu, dar bănuiesc că la fel de grav. — Ce s-ar fi întâmplat cu familia mea dacă n-ar fi apărut aceste mașini? Șansele noastre de a ajunge vii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
barbarie! — Asta-i legea. Și ce-o să-i faceți celuilalt? — O să primească cincizeci de bice pentru că a spurcat apa și o să i se taie mâna dreaptă pentru că i-a amenințat cu arma pe cei ce l-au primit cu gânduri pașnice. Să i se taie mâna dreaptă! - se scandaliză blondul, întorcându-se spre tovarășii săi, care păreau la fel de îngroziți. Vă dați seama ce cereți? — Cer doar să se împlinească legea. Dar este o lege de sălbatici. — Sălbatic este cel ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să se împlinească legea. Dar este o lege de sălbatici. — Sălbatic este cel ce nu respectă căminul altuia și pune o competiție sportivă stupidă mai presus de viețile a patru oameni. Acela este un sălbatic! Eu sunt doar un tuareg pașnic care n-a avut probleme cu nimeni până când ați apărut dumneavoastră pe-aici. Se așternu o lungă tăcere. Părea că o lespede grea căzuse deodată pe umerii nou-veniților, care, probabil, nu se așteptau la o asemenea cerere. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de tipul ăsta? De tuareg. Că are boașe. Te îngrijorează că te întâlnești din nou cu el? — Absolut deloc! răspunse sincer pilotul. Nici măcar nu i-am putut vedea fața, dar sunt convins că, dacă mă voi duce acolo cu intenții pașnice, n-o să-mi facă nici un rău. — Pentru orice eventualitate, trebuie să-i ceri ospitalitate și protecție. Astfel, conform legilor sale, e obligat să-și dea viața în schimbul vieții tale. Frumos obicei, nu crezi? Dacă toată lumea ar proceda la fel, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
experimentat ca el să-și fi dat seama era ceva ce nu va fi în stare să înțeleagă niciodată, dar în acele clipe nu făcu decât să-și ridice mâinile și să arate clar că este neînarmat. — Vin cu gânduri pașnice! se grăbi să spună. — Mi-am dat seama! Ce vrei? — Să negociem. Gacel Sayah se gândi o clipă, apoi făcu un gest prin care-i arătă s-o ia spre un colț de stâncă ce dădea puțină umbră, unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Bruno Serafian avea destul de mulți ani ca să fie în stare să recunoască, fără martori, că îi trecuse vremea de a mai putea fi în continuare temutul Mecanic și că era timpul să se mulțumească să fie un om liniștit și pașnic, cum, la drept vorbind, ar fi trebuit să fie, dacă în acea blestemată zi n-ar fi fost nevoit să facă față unor împrejurări foarte concrete și independente de voința lui. Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
echilibrul vital - e singura salvare cînd rațiunea abandonează lupta dîndu-și seama că a devenit inutilă. După teoriile astea ar Însemna că ghilotina și lagărele de exterminare să fie mereu reactualizate. Nu, prefer o pasivitate absolută, mi se pare oricum mai pașnică. Și apoi am impresia că uiți un lucru - indiferența nu este neutralitate. Stoicii sînt indiferenți, nu neutri, parcă așa spunea Noica. Păstrînd proporțiile, iată, sînt și eu indiferent În fața alternativei pentru că am credința că tot ce se Întîmplă În ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi-a spus ea. Iar eu am văzut bisericile, statuia eroilor, termocentralele și fabricile dintre care puteam să o aleg pe aceea unde, în mod firesc, aveam să lucrez și eu. Apoi sora m-a făcut să simt țara puternică, pașnică, se întindea dincolo de orizont. — Știi, dragă, glia țării e plină la tot pasul de cei morți. Ei sunt și sub pașii tăi. Chiar și aici, sub asfaltul neted. Toți sunt niște eroi cărora trebuie să le fim recunoscători pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
toată lumea a înțeles gră-tar-cu-car-tofi-pră-jiți, dar însemna nici-ar-pa-caș-nici-var-ză, o săptămână, porcilor. Deci înfulecam fasolea și mă uitam pe hartă. Dincolo de granițe nu era nimic pe ea. În dreptul liniei punctate, râurile secau, iar drumurile se terminau. Țara era înconjurată de hârtie albă, pașnică. La ce bun vecinii, când e loc destul și aici, m-am consolat de unul singur. Am căutat locul cel mai ascuns din munți și, când Guvernatorul a revenit, i-am arătat imediat punctul acesta cât un vârf de ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de partea care trebuie. Dacă ar fi venit vreun polițist i s-ar fi spus că e o petrecere privată. Ceea ce nu ar fi fost o minciună. Tom era de partea cealaltă a mesei, pierdut pe moment într-o amețeală pașnică. Ajunsesem și eu la un stadiu de claritate, un fel de nirvana a nopților de băută. Privirile nedumerite ale lui Tom s-au agățat de mine. L-am văzut cum mă recunoaște și apoi cum își aduce aminte de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]