2,054 matches
-
atârnând, ușor încovoiată, simțind cum o pătrunde frigul de-a lungul picioarelor ca de plumb. Visa la palmierii drepți și mlădioși și la fata care fusese cândva. După ce se spălară, coborâră în sufragerie. Pe zidurile goale cineva zugrăvise cămile și palmieri, înecând totul într-un sirop roz și violet. Prin ferestrele boltite se strecura o lumină sărăcăcioasă. Marcel îl întrebă pe patronul hotelului despre negustorii de prin partea locului. Apoi, un arab bătrân, purtând o decorație militară, le aduse masa. Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o vibrație tot mai lungă, pe măsură ce înaintau, ca și cum trecerea lor, izbind în cristalul luminii, ar fi dat naștere unei unde sonore cu cercuri din ce în ce mai largi. Și în clipa când, ajunși pe terasă, privirea le zbură dintr-o dată dincolo de pădurea de palmieri, către zarea nemărginită, Janinei i se păru că cerul întreg răsună de o singură notă, puternică și scurtă, al cărei ecou umplu treptat văzduhul înalt, apoi'se stinse pe neașteptate, lăsând-o tăcută în fața întinderii fără hotar. De la răsărit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de un roșu întunecat ale ardeilor ce se uscau la soare. Nu se vedea țipenie, dar din curțile interioare urcau, o dată cu aburul aromat al boabelor de'cafea puse la prăjit, voci vesele sau tropăieli nedeslușite. Ceva mai încolo, pădurea de palmieri, împărțită, prin ziduri de argilă, în pătrate inegale, foșnea în bătaia unui vânt care nu mai ajungea până la ea. Și mai departe încă, până la marginea zării, începea, galbenă și cenușie, împărăția pietrei, în care totul părea mort. Numai la oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu mai ajungea până la ea. Și mai departe încă, până la marginea zării, începea, galbenă și cenușie, împărăția pietrei, în care totul părea mort. Numai la oarecare depărtare de oază, lângă uedul care, la apus, curgea de-a lungul pădurii de palmieri, se zăreau niște corturi mari, negre. În jurul lor o turmă de cămile nemișcate, minuscule la acea depărtare, scriau pe pământul cenușiu semnele întunecate ale unui alfabet straniu, al cărui înțeles ascuns trebuia descifrat. Deasupra deșertului tăcerea era nemărginită ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se părea că vine de undeva de foarte aproape. Dar de la hotarele nopții nu ajunse până la ea decât lătratul istovit și neîntrerupt al câinilor din oază. Se pornise un vânt slab și apele lui ușoare se auzeau curgând printre ramurile palmierilor. Venea de la miazăzi, din acele ținuturi unde deșertul și noaptea se împreunau acum sub cerul încremenit, unde viața se oprise în loc, unde nimeni nu îmbătrânea și nu mai murea. Apoi apele vântului secară, și ea nu mai știu dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să deschidă zăvorul, paznicul de noapte se ivi, cu fața obosită, în capul scării, rostind câteva cuvinte în arabă. - Mă întorc îndată, îi spuse Janine, și se afundă în noapte. Ghirlande de stele coborau din cerul negru peste case și palmieri. Alerga de-a lungul drumului scurt, pustiu la acea oră, care ducea la fort. Frigul, nemaiavând a se lupta cu soarele, pusese deplină stăpânire asupra nopții. Aerul înghețat îi ardea plămânii. Dar ea alerga, pe jumătate oarbă, prin întuneric. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ușa rămânea închisă și totuși întunericul se făcea mai străveziu, ca și cum soarele atotbiruitor ar fi izbutit să străbată prin grămezile de sare. N-aveam lampă, dar dacă mergeam pe bâjbâite de-a lungul zidurilor atingeam mănunchiurile uscate de frunze de palmier care împodobeau pereții, și, tocmai în fund, o ușiță, cioplită grosolan, cu o clanță pe care o ghiceam pipăind cu vârful degetelor. După multe zile, la multă vreme după ce mă aduseseră aici, pierdusem socoteala zilelor și a ceasurilor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
multă vreme după ce mă aduseseră aici, ușa s-a dat în lături și i-am văzut intrând. Unul s-a îndreptat către ungherul în care mă ghemuisem. Simțeam pe obraz arsura sării, trăgeam în piept mireasma de prafa frunzelor de palmier și-l priveam cum vine către mine. S-a oprit la un metru, s-a uitat la mine țintă, fără un cuvânt, a făcut un semn și eu m-am ridicat. Se uita la mine țintă cu ochii lui metalici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vedea bine cercul de lumină gălbuie care o înconjura. Nimbul acesta se lărgi treptat, apoi se micșoră din nou, în timp ce lanterna strălucea în ceață, începând să lumineze, deasupra și în jurul ei, un fel de acoperiș pătrat din ramuri uscate de palmier, sprijinit la cele patru colțuri pe niște bețe groase de bambus. Acest adăpost rudimentar, pe lângă care se agitau umbre nedeslușite, înainta domol către mal. Când ajunse pe la mijlocul fluviului, se zăriră limpede, în lumina galbenă, trei bărbați goi până la brâu, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
goală, relativ confortabilă, cu pereții tencuiți pe dinăuntru. Pe jos avea pământ, acoperișul, de stuf și trestie se sprijinea pe un stâlp central, iar zidurile erau lipsite de orice podoabă. În fund, pe un mic altar, acoperit cu ramuri de palmier și încărcat cu lumânări ce nu izbuteau să împrăștie pe de-a-ntregul întunericul încăperii, se zărea o superbă cromolitografie înfățișând un Sfânt Gheorghe nespus de chipeș care străpungea cu lancea un balaur mustăcios. Sub altar, un fel de firidă împodobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
La trecerea lui d'Arrast, se deschiseră câteva uși, prin care se iviră capete oacheșe de copii ce dispărură de îndată, cu râsete înăbușite. În camera de oaspeți, de o frumoasă arhitectură, se aflau doar câteva mobile, din crengi de palmier împletite, și niște colivii mari cu păsări ce făceau o larmă asurzitoare. Balconul pe care se așezară dădea în mica piață din fața bisericii, unde începuse să se adune o mulțime neînchipuit'de tăcută, ce rămânea nemișcată sub căldura care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
povestești frumos. Ai și tu talentele tale... Bă, eu cred că adormisem la un moment dat, adică sunt sigur că adormisem, că de-aici mi s-a tras. Și mi-a trecut prin fața ochilor o plajă. Cu nisip fin, cu palmieri, cu soare deasupra, se zbătea oceanul nervos fiindcă nu intram În el... Era hauai, Sandule! Gicule, nu știu dacă era hauai, că nu pusese nimeni pancarte pe-acolo. Putea să fie și plaja lu’ mazăre de la mamaia. Da’ cum stăteam
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-n filme. Și nu cu una. Cu toate! Fetele alea m-au utilizat În toate felurile posibile și imposibile, da’ mi-a plăcut... Pe urmă au plecat, nu știu unde, că visu’ n-a avut explicații, iar eu am rămas sub un palmier și mi-a venit ideea asta din seninul cerului, cât am degete și limbă, legea țării nu se schimbă. Cred că era dintr-un banc, mi l-a zis mie cineva mai demult, da’ o fi vreun semn? Gicu se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sion templul se sparge - nici un arc nu se mai ține, Azi grămezi mai sunt de piatră din cetatea cea de ieri. Cedrii cad din vârf de munte și Livanul pustiește, Jidovimea risipită printre secoli rătăcește - În pustiu se-nnalță-n soare desfrunziții palmieri... O, lăsați să moiu în ape oceanici a mea liră! Să-mbrac sunetele-i dalbe cu a undelor zâmbire, Cu-ale stelelor icoane, cu a cerului azur; Să înnalț munții Greciei, scânteind muiați de soare, Cu dumbrave prăvălite peste coaste
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
turbidele valuri Muma ernei desghiață aripele crivățul[ui] din stâncile de ghiață Muma florilor respiră jelița plină de miros Muma pustiei Siroco arzător A pustiei mumă arsă cu-a [ei] suflet-sterp și sec Mări arzîndul vânt Siroco suge viața din palmieri. Luna d-aramă ce fuge prin nouri de fier - Luna regină ce vizitează palatele-i de fier. Nourii, insule de fier, de aur, d-argint în albastru[l] ocean al aerului. De te-ar face Dumnezeu lună, noaptea înamorată de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te așteptai, ci peste gașca de francezi, care vorbeau toți acasă. M-am făcut că nu-i văd și nici până în ziua de azi nu știu dacă nu cumva au făcut și ei același lucru. M-am ascuns după un palmier până au dispărut, veseli nevoie mare, și am încercat să sun la birou. Norocul e că în zona aia nu exista o diferență de fus orar foarte mare. Problema era pe cine să sun. Prieteni nu prea aveam în firmă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
jucau zilnic remi sau tabinet. Am avut radio cu clape și ochi magic, și televizor rusesc "Rubin 102". Apoi un televizor alb-negru românesc, apoi unul color, în camera surorii mele era cel mai bine. Erau zugrăviți acolo, tot cu rolul, palmieri roșcați. Ne jucam ore-n șir. Ascultam la radio melodia "Nu mai fi rea, Sanda", despre un puști ce visează să devină arhitect, și construiam și noi castele și cetăți din jocul "Arco". Era o cutie de placaj în care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nici bărbăția nu stau totdeauna în vârful lăncii. Acum tabăra atlantă se așezase în marea câmpie verde, ca un triunghi, de la țărmul mării, între una din gurile lui Hapi, slăvitul aducător de mâl rodnic, și pădurea apuseană de salcâmi și palmieri, lângă care se afla și o veche cetate atlantă. Nu departe, spre miazăzi, era orașul băștinaș Behdet, cu stăpânii căruia Puarem încheiase pace. Soldații nu aveau îndeletniciri deosebite; își făcuseră datoria omorând și robind destui oameni și luând nenumărate prăzi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
văzură deslușit. După rânduiala așezării lor și după mărime nu puteau fi decât atlante. Cei doi prieteni, sclavul și soldatul, porniră spre tabără. Oamenii rome, cărora li se luase câmpia frumoasă mărginită din două părți de pădurea de salcâmi și palmieri, iar din celelalte două de marea albastră și de râul cu desișuri de papirus și lotuși, o ocoleau resemnați. Cât mai erau aici atlanții, câmpia era atlantă. Treceau departe de tabăra străină, tăcuți, privind cu ură corturile albe. Își vedeau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se auzi un zgomot slab în lemnul navei. După câteva clipe, ajutat de ceilalți, Valukaga se urcă pe corabie, ud și istovit. Căzu fără glas pe punte. I-ar fi prins bine un strop de vin sau de rachiu de palmier, dar n-avea nimeni. Când își veni în fire, Valukaga povesti: - Nu știu ce mi s-a întîmplat. Am amețit și m-am dus la fund. Cred că m-a lovit un val. Noroc că fundul era aproape. Când m-am lovit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uimit. Se uită la șirurile de oameni aproape goi care ședeau cu picioarele strânse sub ei în fața câte unei grămezi de marfa, și strigau din răsputeri: - Uite, meștere, pâine bună! - Pește bun! - Uite vin, meștere, uite vin! Vin bun de palmier. Vin de struguri! - Uite unsoare pentru netezit fața, frumoasă stăpînă! Mirosea amestecat a lemn vopsit, plăcinte, pește, uleiuri înmiresmate, oțet. Simțind mirosul plăcintelor calde, văzând grămezile de curmale dulci și ulcioarele cu vin, Auta înghiți în sec, dar tăcu. Nefert
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așezat pe o piatră zbiera și se zbătea. Străinul nu înțelese ce se petrece și se opri să privească, însă văzu cu mirare că după ce răcnetele încetară, negustorul cel rotofei își luă măseaua însîngerată, trase un gât de rachiu de palmier și suflând greu îi dădu celuilalt pentru osteneală o măsură de grâu și, pe deasupra, două plăcinte calde. În alt colț al pieței, o femeie vindea țesături înflorate. În brațele ei plângea un prunc. Femeia îi turnă ceva în gură, dintr-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
specii de arbori: platan (Platanus orientalis), salcâm (Robinia pseudacacia), arborele de lalea (Liriodendron tulipifera), magnolia (Magnolia acuminata). În sud apar specii de influență tropicală: chiparosul de mlaștină (Taxodium disthicum), unele specii de pini de nisip (Pinus rigida, P.palustris), chiar palmieri, bambuși. Fauna pădurilor de foioase nord-americane include: cerbul wapiti, cerbul de Virginia, elanul american, castorul, oposumul, vulpea cenușie, vizonul, ursul baribal, curcanul sălbatic, ierunca americană, șarpele de mlaștină, șarpele panglică, șarpele regal comun, crotalul etc. În America de Sud sunt întâlnite pădurile
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
halpensis), iar pe coastele mai însorite și pe câmpii cresc: Pinus pinea și Pinus pineaster. Formațiunile arbustive care de regulă însoțesc pădurile de stejar sunt alcătuite din specii veșnic verzi ca mirtul (Myrtus communis), leandrul (Nerium oleander), arbusierul (Arbutus unedo), palmierul pitic (Chamaerops humilis), fisticul (Pistacea lentiscus). De asemenea sunt prezente tufe de ericacee, iarba osului, levănțica (Lavandula stoechas). Alături de aceste formațiuni cu caracter xerofil cresc și specii de arbori cu frunze căzătoare (castanul dulce, platanul, stejarul macedonean). Formațiunile de tufișuri
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
ajung până la câțiva metri (3-8m). Este răspândit în Corsica și în Nordul Mării Mediterane, în regiunile deluroase cu altitudine de 400-600m, cu soluri silicioase. În componența lui intră: stejarul de stâncă (Quecus ilex), maslinul sălbatec (Olea europea), fisticul (Pistacia lentiscus), palmierul pitic (Chamaerops humilis). Dintre arbori amintim stejarul de plută, pini etc. Garriga este formată din desișuri de arbuști și de arbori nu prea înalți, alcătuiți de regulă din stejarul de Kermes. Se mai întâlnesc specii de erica (Erica arborea), rosmarin
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]