13,486 matches
-
O clipă mai târziu, încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își ține fața în palmele pline de sânge. Helen privește în adâncul cerului, iar trupurile negre și lucioase șuieră în cădere și se rostogolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lucru, aranjează două tacîmuri, apoi telefonează la autogară. Sigur că vine la timp! îi răspunde cineva de la informații. La ora cinci punct. Eventual, două-trei minute întîrziere dacă prinde toate stopurile. N-a întîrziat niciodată și nici n-a avut vreo pană. Are un șofer grozav, secretarul nostru de partid. Cu-așa mașină aș face-o și eu pe grozavul spune un șofer aflat prin sala de informații. Bine întreținută că noaptea-n garaj mai mult de ea se ocupă mecanicii, motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din ele penibile, ce se spun între bărbați la o bere proastă și o farfurie cu mici abia rumeniți, mirosind a carne de oaie -; zîmbeam pentru că-mi revenea în minte imaginea cocoșului urcat pe gard să strige cucurigu, umflîndu-se în pene sub privirile tuturor găinilor. Tot în delegație? Poftim? a tresărit Paula, intuind că este întrebată. A, da... De fapt... Cumpărături... A s-a auzit reacția tînărului de pe canapeaua din față, ca un fel de dezumflare totală, ceva aducînd cu: "m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l văd în ziua în care a murit. Era îngrozitor de slab și ochii îi sticleau. M-a apucat de mână și m-a întrebat: „Îi vezi?“. „Pe cine?“ am zis. „Păunii“, a spus el. „E drept că sunt frumoși, cu penele lor în culori strălucitoare, dar nu pricep de ce îi lasă liberi prin secție. Nu poate fi prea igienic.“ A murit la o oră după aceea. Fiul meu îi seamănă, deși nu prea cred că e suficient de nebun încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era strâns în sutien sau brasieră. Peste tot în jurul ei, pe panourile pătate artistic care acopereau podeaua apartamentului său, era dispus și acel „rest“ despre care vorbea ea. Și ce mai resturi! Pantofi cu talpă ortopedică și rochii din lamé, pene de struț și poze din filme, sticle de parfum și portțigarete, insigne de pus la rever și coperte de albume, chitare și tobe din piele de capră, cercuri și plăci Ouija, CD-uri și postere din concerte, bentițe pentru cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din Berea ei Specială; șuvițele de diferite culori îi fluturau pe frunte. — N-o mai pupi tu, fetițo. Punem pariu dacă vrei. Te aranjez eu după ce câștigi ceva. N-am io mereu grijă de tine, fetițo? Leroy se umfla în pene, la fel de conștient de statutul său de pește cum este orice alt bărbat conștient de statutul său de cetățean. Ramona se plictisise de chestia asta. Se depărtă de ei și o luă pe stradă înspre Bull. — Cauți, dragă? spuse Ramona cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Doar 1.600 exemplare trăiesc în prezent în sălbăticie, în lume. Fiind un animal extrem de valoros, ursul panda a devenit simbolul campaniei mondiale de protecție a animalelor sălbatice. Cocorul cu creștetul roșu, cu înălțimea maximă de peste 1,2 m, are pene albe și creștet gol de culoare roșie, fiind considerat în Asia de Est un simbol al longevității. Delfinul cu aripioare albe este una din cele două specii de delfini de apă dulce din lume. Primul exemplar mascul capturat în 1980
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
le croiesc și cos singure. În 24 iunie, etnicii yi sacrifică porci și oi și prepară un fel de prăjituri numite baba, iar seara se taie și găini în fiecare gospodărie, într-un ritual aparte. Se smulge cea mai lungă pană din aripi, se trece prin sângele găinii, apoi cu această pană se aprinde focul în vatră. Întreaga familie aprinde torțele gata pregătite de la pana aprinsă. Pentru minoritatea Yi, focul simbolizează căutarea luminii. Cu torțele în mâini, întreaga familie face un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
porci și oi și prepară un fel de prăjituri numite baba, iar seara se taie și găini în fiecare gospodărie, într-un ritual aparte. Se smulge cea mai lungă pană din aripi, se trece prin sângele găinii, apoi cu această pană se aprinde focul în vatră. Întreaga familie aprinde torțele gata pregătite de la pana aprinsă. Pentru minoritatea Yi, focul simbolizează căutarea luminii. Cu torțele în mâini, întreaga familie face un tur în jurul cocinei de porci și a grajdului de vite, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se taie și găini în fiecare gospodărie, într-un ritual aparte. Se smulge cea mai lungă pană din aripi, se trece prin sângele găinii, apoi cu această pană se aprinde focul în vatră. Întreaga familie aprinde torțele gata pregătite de la pana aprinsă. Pentru minoritatea Yi, focul simbolizează căutarea luminii. Cu torțele în mâini, întreaga familie face un tur în jurul cocinei de porci și a grajdului de vite, pentru a atrage norocul și a avea prosperitate. Acesta este, de fapt, adevăratul moment
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
practicată inițial în comunitățile mici, sătești, cunoscând mai apoi o largă răspândire în timpul dinastiei Ming (1368-1644). În această perioadă apăruseră deja multe temple locale în care zeul Pământului avea denumiri care de care mai interesante, ca de exemplu: zeul ,,Pământului penelor de pasăre'', al ,,Pământului de jos'', al ,,Pământului în trei straturi'', al ,,Întregului pământ'' etc. Templele budiste sunt des întâlnite în China. În afară de acestea, alte locuri specifice de venerare a zeului Pământului erau improvizate în multe locuri: din câteva pietre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Buletinul Nichita Stănescu transcriind acest splendid Peisaj cu bătrâni S-au tocit sandaua, talpa, osul drumul, pământul, lava. E mai mult loc liber, ne putem întinde în fusul spațiului gol - orgoliul, slava. Chiar și aerul și-a tocit vânturile de penele, și ele tocite. E mai mult loc liber, ne putem întinde mai leneș zborurile obosite. Sufletul s-a tocit de alte suflete, Iar bătăile inimii, nemaiîntâlnind nici un spațiu care să le răsfrângă, se umflă și explodează, rând pe rând. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
palmei mici și roz, apare o pată de sânge cât un bănuț, bombată ca un clăbuc de săpun, ea țipă scurt, sar destui să mă prindă și să se-arate cocoși, umflatul de Andi se umflă și mai tare în pene, el e sanitarul clasei și are pretenția ca victima să fie proprietatea lui, cercetează rana cu aere de chirug, nu pierde ocazia s-o prindă de talie și să-i maseze spatele, fuge la cutia albă cu cruce roșie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mișcă - înțeles șefu! -, Bile, nu te mai smiorcăi că te râd și curcile, vreau disciplină, vreau să-i nimicim până la unu, după o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte s-au ițit cele două pene roșii ale unui indian cu arc, o mână sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o pisică, ca un linx) pe după stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu-l numea și despre care unchiul nostru, Didi, spunea ăla - încerca să-i amăgească pe frații Florian, să le slăbească vigilența în propria lor cazarmă, apartamentul 40. Iar noi, băieți fiind, deci un fel de curcani tineri, cu mărgelele, penele și instinctele noastre, nu-l lăsam singur cu mama cât timp eram acasă și cât nu ne copleșea somnul. Prin urmare, ne blocam toți în bucătărie, unde era frig, grozav de frig, doar eram implicați într-un război rece. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Șobolanu’, un ghiolban pus mereu în apărare, un fundaș rupestru, știa să încaseze pumni și lovea năprasnic. În doar câteva săptămâni, topul boxului arăta complet diferit de topul fotbalului; singur Giani figura în ambele, în primul ca luptător de categoria pană, cu joc bun de picioare, cu plămâni rezistenți, cu garda ținută sus și cu croșee sâcâitoare, în al doilea, auto-botezat Paolo Rossi, ca o nouă frunză așezată într-un arbore genealogic strâmb, prin care încerca să ne convingă că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se află la picioarele ei. Bravo, bătrîne amice Athos, bravo. Însă cele mai adorabile momente ale lui Norman se Întîmplau În zilele ploioase, cînd nu erau clienți În magazin, iar el se plimba pe coridoare Înarmat cu un pămătuf din pene de curcan, și ștergea praful În dreapta, ștergea praful În stînga, fredonînd sau fluierînd Încetișor. Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
locul fericit care mi se păruse odinioară că ar fi. Deasupra ei plutea un aer palpabil de Înfrîngere, transpus fizic Într-un strat deprimant de praf. Era limpede că Shine n-a mai pus de mult mîna pe pămătuful din pene de curcan. Fără pămătuf și fără fluierat, și cu pungi imense, ca niște vînătăi, sub ochi. Iar numărul clienților se rărise mult. Oamenii pur și simplu nu mai veneau În partea asta de oraș. Cred că, În mintea lor, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în Cișmigiu; - desfundase burlanul unei școli, drept care acoperișul acesteia nu se mai prăbuși, îngreunat de apă, peste cei 209 elevi aflați la ore; - înșurubase un bec de 40 de wați în beciul doamnei Vrânceanu; - împinsese o Dacie 1310 rămasă în pană în intersecția Calea Victoriei cu Bulevardul Dacia, salvând viețile celor patru persoane aflate în mașină; - turnase conținutul unei cutii de Cola peste focul care mocnea într-un coș de gunoi din stația de metrou Eroilor; - făcuse nenumărate alte fapte de vitejie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de cartofi prăjiți din Brănești. De fapt, era poet. Și în aparență era, de fapt, poet: slab, păr creț, bolnăvicios, eterne deranjamente stomacale, privire melancolică (ce-i drept, probabil că din cauza durerilor de burtă). Biroul era plin de fulgi și pene. Alin apăsă pe un buton verde. Un bec tot verde se aprinse la telefonul de pe birou. - Vino un pic, zise Alin. O ușă se deschise și își făcu apariția secretara, o tipă cam la 35 de ani, blondă (vopsită), bulane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de bord: - Ascultă, să nu-mi spui că am rămas fără benzină. Era adevărat. Cu tot ce aveam pe cap, nu-mi amintisem să fac plinul și acum riscam să ne trezim departe de orice așezare omenească, cu mașina în pană, la ora când pompele de benzină sunt închise. Din fericire, încă nu-l azvârlisem pe Jojo în foc: nu vreau să mă gândesc cum am fi rămas blocați la mică distanță de rug, și nici măcar n-am fi putut fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apartament, pești exotici, cel mult broaște țestoase. Mi se cer iguane din când în când, dar eu nu mă ocup de astea, sunt prea delicate. Tânărul, să tot fi avut optsprezece ani, stătea acolo, cu mustața și sprâncenele ca niște pene negre pe obrajii portocalii. — Iartă-mi curiozitatea, cine te-a trimis la mine? l-am întrebat, căci atunci când e vorba de cineva din sud-estul Asiei am întotdeauna îndoielile mele, serios motivate. — Mademoiselle Sibylle, face el. — Ce legătură are fiica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unei epoci sau unui autor. Asta spun dicționarele. Poate vocația mea adevărată era de autor de apocrife, în diferitele sensuri ale termenului: a scrie înseamnă întotdeauna a ascunde ceva ce va fi descoperit mai târziu. Adevărul, ce poate ieși de sub pana mea, e ca o așchie sărită dintr-o stâncă, aruncată printr-o izbire violentă și proiectată departe, căci nu există certitudine în afara falsificării. Aș vrea să-l găsesc pe Ermes Marana și să-i propun să ne unim și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene și nu frunze spinoase. Îndepărtându-se răpitoarele, reapăreau stelele cenușii și cerul verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii în direcția satului Oquedal. — Nacho - îmi spusese tatăl meu -, după ce voi muri, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene și nu frunze spinoase. Îndepărtându-se răpitoarele, reapăreau stelele cenușii și cerul verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii în direcția satului Oquedal. — Nacho - îmi spusese tatăl meu -, după ce voi muri, ia calul meu, carabina mea, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]