8,062 matches
-
pesemne dezgustată de tonul general al cărții : „Pescărușul este cea mai mare dintre piesele moderne cu excepția, poate, a Mutter Courage”(p.78); „dă drumul animalului ăstuia să se-ntoarcă În pădure, pentru că acolo aparține”(p.320); „nu mai pot Îmbrăca pantofii”(ibidem); „unul dintre cele mai preferate de mine teatre”(p.357)...Mă rog, cartea are și doi redactori trecuți pe coperta interioară, care ar fi putut Îndrepta stîngăciile de limbă. Și totuși, cu greu, desprinzi din noianul gîndurilor diaristului, cîteva
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
femeie independentă financiar, ea nefiind condiționată de sprijinul soțului pentru satisfacerea necesităților curente: „... nu a stat la mila tatălui meu, a avut tot timpul banii ei puși deoparte; dacă și-a dorit să-și cumpere o bluză, o pereche de pantofi, Își cumpăra, niciodată nu a fost constrânsă, sau banii ei să Îi țină tata...”. De asemenea, Karina nutrește un respect deosebit față de bunica ei, o femeie integră, sufletistă, care i-a fost alături În momentele dificile, fata afirmând că: „...o
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
licență de institutor. Ce apreciez foarte mult la ea este faputul că niciodată nu a stat la mila tatălui meu, a avut tot timpul banii ei puși deoparte; dacă și-a dorit să-și cumpere o bluză, o pereche de pantofi, Își cumpăra, niciodată nu a fost constrânsă, sau banii ei să Îi țină tata. Ăsta e lucrul care mi-a plăcut cel mai mult și pe care l-am luat drept exemplu. Tata s-a născut Într-o familie de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
pe unde cuvintele tale să poată fi șoptite pe îndelete unde să poți să te ascunzi și să zburzi când vrei să te poți legăna în balansoarul sculptat al îmbrățișărilor mele. eu am îmbrăcat rochia de petunii mov am încălțat pantofii împletiți din trifoi cu patru foi și aștept să fiu luată de mână. șase în primul loc: mergi pe un îngheț teribil, auzi gheața crăpând sub tălpile tale ușoare, fulgi albi ți se topesc pe față, cerul e de pâclă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de mai multe ori în vis, unde ești tot departe, despărțit, ca atunci când fumezi în vis după ce te-ai lăsat de fumat, ca atunci când vezi un film experimental la muzeul de artă contemporană, stai în sală toată ziua, el scoate pantoful stâng la fel a patruzeci și una oară, ca atunci când te uiți din când în când la un ceas care a stat, pentru furnici mersul tău pe podeaua de lemn este o serie de cutremure, furnica uriașă din coșmarul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
te uni pentru totdeauna cu iubitul tău nu poate fi afectată, statornicia ta fantastică te-a adus până aici și te poți bucura pe deplin, conducătorul vremelnic spune o mică predică, parcă și aceea e de bine, el poartă niște pantofi vechi și rupți, are pantaloni de sac, o pălărie neagră roasă și o cravată roșie, foarte scurtă la gât, se vede burdihanul mare și păros înaintea lui, nu te gândi prea mult la predica acestui conducător vremelnic, oricum ai noroc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
frumusețea și tăria, cel care te-a iubit pentru că nu te-ai întors în șesul moabiților, cel care te va trece poarta de aur în brațe. vederea dublă a dragostei mele azi văd dalinian, cum viața își ia zborul și pantofii din strada pe care ai pășit tu, luo na. rinocerii îți împung palma dreaptă să îți atragă atenția de vată de zahăr că nu am fi ajuns aici fără discursul meu de cristal, luo na, și fără capacitatea ta de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în al treilea loc: pe parcursul excursiei tale cu săniuța trasă cu cinste de vulpile zburătoare-cucap-cenușiu e foarte important să folosești eficient timpul și să începi să calculezi, trebuie să calculezi de câtă piele de căpriță amaltea ai nevoie ca să faci pantofii de nuntă ai prințesei tale dragi, i-ai promis că tu ai să îi faci pantofii de nuntă, care vor fi cei mai frumoși și cei mai rezistenți pantofi de nuntă care au existat vreodată, cu care ea va dansa
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
foarte important să folosești eficient timpul și să începi să calculezi, trebuie să calculezi de câtă piele de căpriță amaltea ai nevoie ca să faci pantofii de nuntă ai prințesei tale dragi, i-ai promis că tu ai să îi faci pantofii de nuntă, care vor fi cei mai frumoși și cei mai rezistenți pantofi de nuntă care au existat vreodată, cu care ea va dansa pentru tine în fiecare seară, toată viața, acum e vremea să calculezi știind că piciorușele prințesei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
calculezi de câtă piele de căpriță amaltea ai nevoie ca să faci pantofii de nuntă ai prințesei tale dragi, i-ai promis că tu ai să îi faci pantofii de nuntă, care vor fi cei mai frumoși și cei mai rezistenți pantofi de nuntă care au existat vreodată, cu care ea va dansa pentru tine în fiecare seară, toată viața, acum e vremea să calculezi știind că piciorușele prințesei tale sunt cele mai fine din lume, măsoară numai trei becuteci și jumătate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dacă vreau, io pot să te omor? Nu știam, puteam cel mult să mor de râs când îi vedeam mutra scâlciată și cufurită. Iete, colea, a făcut și a început să se screamă atroce, să se strâmbe de parcă îl strângeau pantofii. Își smiorcăia nasul și se holba spre stomacul meu cu ochii ca ai șarpelui Kaa din Cărțile junglei. Se concentra, cum ar veni. După ce a terminat, m-a întrebat fericit: Ei, este că ai simțit o căldură în dreptul ficatului? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de bun-simț. Tanti Magdalena poate cîștiga până la un milion pe zi. Vara trecută și-a luat mașină. Afacerile îi merg, dovadă elocventă fiind cele 3-4 ghiuluri care-i împovărează imparțial amândouă mâinile. E greu. Doar costurile colaterale dacă le socotim. Pantofii tociți până la gară și înapoi, spor de stres, certurile cu concurența, spor de periculozitate în caz de încăierări cu celelalte plasatoare. E o profesie, preponderent feminină, bărbații sunt destul de rari în branșă. Nici condițiile meteo neprielnice nu trebuie ignorate. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
căminul părintesc. Iarna însă când viscolul și gerul împovărau drumul, venea mai rar. Suplinea totuși lipsa ei prin scrisori calde pe care tatăl și mama ei le citeau de câteva ori, apoi le puneau la păstrare într-o cutie de pantofi unde adunau comorile familiei: un ceas de buzunar, dăruit de colegii lui de serviciu la ieșirea lui la pensie, doi cercei de aur purtați la nuntă de Maria ca dar din partea mirelui, niște brățări și scrisorile Simonei. Și timpul trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ce depășea cu mulți decibeli calitatea manifestărilor de gen. Viața locuitorilor obișnuiți era întreținută de zvonurile care circulau periodic. Pentru moment, în atenția multora erau două evenimente periferice: unul în care se vorbea despre o așa zisă doamnă care, purtând pantofi cu tocuri prea înalte, călcase strâmb pe străzile încă neasfaltate, iar celălalt despre o amprentă a două buze intens rujate rămase pe gulerul cămășii unui funcționar de la starea civilă. Aceste preocupări cotidiene, minore, fără substanță, și altele asemenea, colorau viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
apa, mai circulă vorbe șchioape, urmele acestora fiind acoperite cu o peliculă abil țesută pentru a nu fi dezvăluită adevărata fațetă a lucrurilor. După scurgerea unui timp, când cele două prietene nu-și auzeau decât zgomotul surd lăsat de tocurile pantofilor pe asfaltul a toate răbdător, Simona întrebă: Vali, ai început o discuție, dar nu ți-ai dus gândul până la capăt!... Aaaa, nimic, mă gândeam în sinea mea că dacă ai fi mai prudentă, nu ți-ar strica. Simona găsi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
saltea, sub pernă; nu voia să uite nimic. Era hotărâtă să ia cu dânsa tot ce considera că îi aparține din această rezervă, în primul rând noaptea trecută cu toate ale ei. Ieși pe porțile spitalului, neștiind dacă sub tălpile pantofilor e un asfalt obișnuit sau covoare de lumină. Era fericită. În fine, era fericită! Putea să se îmbete cu minunile dăruite de luna mai. Spera să fi primit în această primăvară cel mai generos cadou din viața ei... Speranțele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vinovăție nemărturisită și plecă. Doina auzi doar mașina demarând, dar renunță de a o urmări. Se pregăti să plece la coafor. Își luă poșeta, controlă dacă are cheile de la intrare și porni. Călca pe trotuar având strania impresie că sub pantofii ei se auzea un geamăt surd. Întâlnirea cu o colegă, ce urma același drum, o scoase din gândurile negre care erau pe cale să se instaleze. Și zi Doina, astăzi ne facem frumoase!? Cele mai frumoase farmaciste din urbe, ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
multă vreme să-ți mărturisesc acest mare păcat al meu. Recunoști, deci! Recunosc. S-a întâmplat, a fost o clipă de rătăcire... Rătăcire, zici? Voi bărbații vă rătăciți cam repede și de multe ori, chiar pe drumurile cunoscute; vă scuturați pantofii la intrare și bietele voastre soții vă cred buni de pus la icoană. Uite că ulciorul n-a mai ținut... Nici nu știi cât te va costa aventura, ce aventură, nebunia asta a ta. Ți-ai pus în plug cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine. Maică-sa trebăluia la cuptoraș. - Oare când s-o fi trezit mama? se întrebă Alexandra. Vecina de peste gard scotea apă din fântână și, văzând-o pe Alexandra în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine.” (Sărbătoarea cea mare). Era de așteptat ca locul central al amintirilor să fie ocupat de casa părintească - izvor de sensibile aduceri aminte, purtând poleiala fericiților ani ai copilăriei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) Omul de lângă mine spunea o poveste pe care nu o mai auzeam, îi vedeam profilul frumos, aproape nobil, silueta înaltă, pașii săltați pe nisip, în pantofi impecabili, aduși desigur din străinătate, îl vedeam călătorind, cumva trist, cu un aer absent, aici vorbea deja imaginația mea, ca toate poveștile mele cu feți frumoși și triști, nu-l puteam urmări mai departe, imaginația nu mai avea suflu sau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Vișinel trebuie să deprindă unele lucruri de care fusese străin. Atât modul său de a se purta, cât și limbajul, cereau o răbdătoare șlefuire, ce avea să se înfăptuiască cu timpul. Îl întrebă totuși pe Mihăiță: - Bunăoară!? - Intră încălțat cu pantofii plini de noroi, mănâncă repezit, ca să nu mai spun că nu-i înțeleg multe cuvinte, pentru că le pronunță în limba rromă. - Și ce ai dori tu să fac? - Să hotărăști, spuse el, pe fața sa apărând întunecimi, care din noi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în această săptămână sfântă se reînnoia garderoba fiecăruia după posibilitățile financiare ale familiei, căci nu se mergea în noaptea de Înviere fără a purta ceva nou de îmbrăcat sau de încălțat. Tanti Jeni, în fiecare an de Paște, îmi cumpăra pantofi, pantaloni și o pălărie verde de brigadier silvic, căreia îi agățam o pană de păun. În vinerea mare, când se dau foc grămezilor adunate de gunoaie și flăcările se ridică la patru-cinci metri, e un obicei la noi să sari
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un moment dat, privindu-l cum stătea În fața mea, cu mâinile ridicate deasupra capului și cu ochii Înălțați spre În sus, că el Însuși va lua forma literei pe care o pronunța. Și, pentru câteva clipe, am avut impresia că pantofii săi albi, din pânză de iută, s-au desprins de pe piatra cubică, levitând În mod miraculos deasupra aleii, abia sesizabil. Am rămas mut de uimire, fără a schița niciun gest ori altceva, cu privirea agățată de rondurile multicolore de petunii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așteptare. De așteptarea unei posibile Îmbrățișări. Vulgaritatea gândului ce mă inundă e copleșitoare. Mă lăfăiesc În magma lui cu o dureroasă plăcere. Porii se deschid, nervii cad pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei un pantof lăcuit, o gleznă albă, de fildeș. Un nas mic, ușor arcuit spre În sus. Pulpe lucioase, plinuțe, intuite vag În obscuritatea unei rochițe atârnând, În limita decenței, deasupra genunchilor. Rotunzi, mici, ca două pleoape Închise. Mă inundă o tristețe solemnă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]