13,778 matches
-
încrezător că nici marea majoritatea a musulmanilor nu se va lăsa subjugată unui drept penal medieval și nici majoritatea copleșitoare a catolicilor, convinsă de o revenire la liturghia în latină, la o morală sexuală medievală, la scaunul confesional și infailibilitatea papei. Are un viitor doar o religie care își arată chipul uman și binevoitor, un chip plăcut, nu o înfațișare cu trăsăturile modificate care inspiră dezgust. Doar dacă creștinătatea și în special Biserica Catolică se vor reînnoi, o pierdere ca cea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
formă de isterie pseudoreligioasă de masă sau chiar la nivel global, precum cea care se dezlănțuie de exemplu în jurul tragicului accident al unei frumoase prințese sau al morții neașteptate a unui popstar cuprins de scandaluri sau cea publică a unui papă transmisă de mass-media. Nu sunt mai puțin critic decât oricine critică religia. Raționaliștii ar trebui să fie mai apropiați de stilul meu de a gândi, iar dogmaticienii ar trebui să fie mult mai critici. Chiar și raționalitatea absolutizată și raționalismul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dincolo de toate am vrut totdeauna să iau în serios independența și autonomia științelor naturale matematico-experimentale; mereu am combătut să nu fie puse la îndoială de nici un teolog sau religios care să facă referire la o autoritate superioară (Dumnezeu, Biblia, Biserica, Papa). În aceeași măsură am considerat important că dacă problemele științelor naturale trebuia să fie tratate conform metodei și stilului științelor naturale, atunci de cealaltă parte ar fi fost necesară tratarea problemelor privitoare la psyché-ul uman și social, la fel ca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și religioși. Dialogul nu ar trebui extins doar religiilor monoteiste precum ebraismul, creștinismul și islamul, ar trebui să cuprindă și religiile mistico-sapiențiale ale Asiei. O spiritualitate mistică? "Ce este misticismul?" Odată unul dintre celebrii mei profesori de la Roma, consilier al papei pe probleme sociale, fusese abordat pe stradă la Berlin (cunoscându-se că este preot) de către un necunoscut care îi adresase această întrebare. Îi dăduse răspunsul care se dă îmi mărturisise când suntem în încurcătură: "Mistica... poate avea multe semnificații...". Și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lupta sa, suferința sa și cum îl reprezintă astăzi ierarhii Bisericii. Această discrepanță este amplificată adesea în mod insuportabil. Isus care celebrează o liturghie pontificală în Basilica San Pietro? Sau care se roagă cu președintele George W. Bush și cu Papa la Casa Albă? De neconceput. Cineva precum Marele Inchizitor al lui Dostoievski l-ar întreba: de ce te-ai întors ca să ne deranjezi? În consecință, lucrul cel mai urgent și eliberator pentru spiritualitatea noastră creștină constă nu atât în a ne
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
încă de la început cu păcatul moștenit și destinat condamnării dacă nu este botezat la timp. În consecință, din punctul său de vedere, orice activitate sexuală este permisă doar în scopul procreării (generatio), și nu pentru plăcerea sexuală (delectatio). Chiar și Papa Ioan Paul al II-lea era de părere că până și în cadrul căsătoriei un bărbat putea să-și privească soția într-un mod "desfrânat". Nu trebuie să ne uimească faptul că o astfel de ostilitate față de eros și sexualitate a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Maria ar fi fost salvată de păcatul originar. Astfel era inventată idea de immacolata conceptio, ce avea să fie răspândită prin toate mijloacele, nu în ultimul rând prin liturghie. În cele din urmă, în 1854, era definită ca dogmă de către Papa Pius al IX-lea care, după ce pierduse Statul Pontifical al Bisericii, hotărâse proclamarea dogmelor primatului papal și a infailibilității în cadrul Conciliului Vatican I (1870). După definiția din 1854, teologia morală catolică a abandonat încetul cu încetul teza tradițională conform căreia
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de mulți, va supraviețui scurtei mele existențe. Mi-am petrecut întreaga viață de teolog luptând pentru reînnoirea Bisericii catolice și a teologiei, ca și pentru o înțelegere ecumenică între Bisericile creștine. Am putut constata anumite succese, mai ales sub pontificatul Papei Ioan al XXIII-lea și pe durata Conciliului Vatican II. A trebuit însă să accept și pașii înapoi, mai ales sub pontificatele papilor post-conciliari. Aceștia, împreună cu aparatul curial al puterii, au trădat conciliul și au desconsiderat reformele, propuse de acesta
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și pentru o înțelegere ecumenică între Bisericile creștine. Am putut constata anumite succese, mai ales sub pontificatul Papei Ioan al XXIII-lea și pe durata Conciliului Vatican II. A trebuit însă să accept și pașii înapoi, mai ales sub pontificatele papilor post-conciliari. Aceștia, împreună cu aparatul curial al puterii, au trădat conciliul și au desconsiderat reformele, propuse de acesta cu scopul de a bloca toate inițiativele, și, au refăcut sistemul roman contrareformist, antimodern, de origini medievale, cu un episcopat complet domesticit. Este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
secolelor și-au atribuit tot mai multă putere, vor fi readuse la dimensiuni umane; vor fi depășite, într-o bună zi, toate privilegiile și pretențiile, medievale și premoderne, ale Bisericii catolice față de alte Biserici creștine, funcțiile și serviciile religioase. Infailibilitatea papei și idolatria pseudocreștină a persoanei pontifului vor face loc unei funcții petrine, aflată în slujirea întregii creștinătăți și în cadrul structurilor sinodale și conciliare; fundamentalismul biblicist, tendințele separatiste și provincialismul regional de natură protestantă vor fi respinse în favoarea unei Bisericii responsabile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
istorie nu există nici o lege asemănătoare legilor naturii. Cursul istoriei nu este determinat de reguli în care se pot deduce principii pentru a acționa în viitor. În anii '50, la Roma, din perspectiva stagnării reformelor, rezultată în urma regimului absolutist al papei Pacelli, Pius al XII-lea, și al epurărilor sale ideologice, se putea cădea chiar în defetism. Alegerea unui Pius al XIII-lea ar fi înrăutățit situația și ar fi expus Biserica Catolică la răsturnări precum cele din '68 în fața cărora
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
chiar în defetism. Alegerea unui Pius al XIII-lea ar fi înrăutățit situația și ar fi expus Biserica Catolică la răsturnări precum cele din '68 în fața cărora era complet nepregătită. Dar în anul 1958 avea să fie ales Angelo Roncalli, Papa Ioan al XXIII-lea, care prin Conciliul Vatican II (1962-1965) produsese o reînnoire cel puțin în parte reușită a instituțiilor ecleziastice și dăduse Bisericii o deschidere ecumenică. În anii '70, în timp ce eram în concediu la Dresda, după un scurt tur
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
deschisă sinoadelor locale și arbitrajului naționalist din fiecare țară ortodoxă. Romano-catolicii, în urma separării lor de biserica ortodoxă la anul 1054, au înțeles din timp, acest neajuns care ar fi putut duce la sfărmarea unității spirituale bisericești și au hotărât ca Papa, cu autoritatea lui de șef suprem al bisericii catolice și cu investirea lui de infailibil "ex cathedra", poate convoca oricând aceste sinoade ecumenice (universale), pentru rezolvarea chestiunilor de dogmă și canoane, primind în același timp și hotărârile celor 7 soboare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
hotărâri a diverselor sinoade locale, căci au despuiat dogmele de caracterul lor etern, nestrămutat și neschimbabil, putând oricând modifica dogmele formulate de sinoadele ecumenice din trecut și cuprinse în "Simbolul Credinței", ori să introducă alele noi cum a fost "infailibilitatea Papei" "Conceptiv immaculata" etc. Atât greșeala ortodocșilor anchilozați în conservatorism, cât și a romano-catolicilor în liberalism, a dus fatalmente la destrămarea credincioșilor, care pe fiecare zi se constituiesc în secte religioase, cu concepții bizare și totul străine de spiritul evanghelic al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cugetarea. Material Romanesc. Oameni și înfăptuiri. Ediție Anastatica, Saeculum IO, Vestala, București, 1999, p. 686. Năstasă și Varga au preluat această informație de la Predescu. 4 Preotului francez, doctor în teologie, Michel Riguet i se atribuie o scrisoare din 1953 adresată Papei Pius al XII-lea, redactată în numele Federației Cremaționiste din Franța, unde a cerut modificarea prevederilor asupra cremațiunii. Această scrisoare, ale cărei origini au fost revendicate și de către Jean Simond a fost decisivă 10 ani mai târziu în schimbarea prevederilor asupra
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
În acest fel, orice societate este prin natura sa un domeniu de cultură. Să precizăm mai întâi că statutul Universității ține de originea sa istorică. Într-o epocă dată, în secolele al XIII-lea și al XIV-lea în Occident, papa, împăratul, regele au fondat sau instituit, printr-o decizie de fiecare dată solemnă și conștientă de consecințele sale, o universitate, o instituție a cărei menire era de a fixa, cu scopul de a face posibilă săvârșirea anumitor îndatoriri și activitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
plină ascensiune spre cea mai Înaltă poziție la Curtea de la Saint James, favoritul regelui Angliei Își privea cu o atenție neplăcută agresorul; iar Alatriste Îi suportă imperturbabil cercetarea. Marchiz, arhiepiscop sau țopârlan, favorit al regelui Iacob ori văr primar cu papa, tipul acela elegant cu trăsături regulate Îi era total indiferent. Nu de grija lui, ci a lui fray Emilio Bocanegra și a celor doi mascați n-avea să doarmă el În noaptea aceea, și tare se temea că și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de luni Întregi moțăia prin cancelarii. Nunta prințului anglican cu prințesa catolică devenise, dată fiind importanța ei cu totul ieșită din comun, o extrem de complicată dantelărie În care mediau și interveneau ambasadori, diplomați, miniștri, guverne străine și până și Sanctitatea Sa papa de la Roma, care trebuia să autorizeze unirea celor doi și care, de bună seamă, Înțelegea să tragă din ea un consistent folos pentru Biserică. Astfel că, sătul de toate tărăgănelile acelea, prințul de Wales, secondat de Buckingham, hotărâse să scurteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
supără cel mai mult această căsătorie? Guadalmedina Îl privi Între două Îmbucături. — Uf! Pe mulți. Lăsă plăcinta pe farfurie și Începu să enumere pe degetele lucioase de grăsime. În Spania, Biserica și Inchiziția sunt categoric contra. Să mai adăugăm că papa, Franța, Savoia și Veneția ar face orice ca să Împiedice alianța dintre Anglia și Spania... Spune-mi, Îți poți imagina ce s-ar fi Întâmplat dacă azi-noapte i-ați fi ucis pe prinț și pe Buckingham? — Război cu Anglia, Îmi Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
noastră... Îi aruncă o privire căpitanului pe deasupra cănii de argint duse la gură. Spadele noastre... — Sau sufletele noastre, conchise Alatriste. Guadalmedina bău puțin neslăbindu-l din ochi. — Așa-i, zise. Mascații tăi pot fi la fel de bine În slujba bunului nostru papă Grigore al XV-lea. Sfântul Părinte Îi detestă pe spanioli. Marele șemineu din piatră și marmură era stins și soarele intrat pe fereastră nu avea putere; Însă simpla menționare a Bisericii Îl făcu pe Diego Alatriste să simtă o fierbințeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Palatinatului, și toți se avântară Într-o Însuflețită discuție asupra politicii spaniole În Europa Centrală, prilej cu care ciubotarul Tabarca Își dădu În petec cu cea mai mare dezinvoltură, emițând păreri despre ducele Maximilian al Bavariei, despre Electorul Palatin și Papa de la Roma, care, știa el bine, se Înțelegeau tustrei pe sub mână. Interveni și un miles gloriosus din cei doi de care am pomenit, jurându-se că are cele mai proaspete știri În chestiunea aceea, transmise lui de un cumnat servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cel necredincios. Eu una nu sunt foarte convinsă că există, după viața asta, raiul sau iadul pour toujours. Nu cred și nu accept, înțelegi? Ba bine că da, zise Bart cu vioiciune. Nu că aș fi eu mai catolic decât papa, dar mi se pare că ce susții tu se cam bate cap în cap cu preceptele din Biblie sau poate că mi se pare mie? Ei, ca să vezi ce interesant!... Ce ți se pare, mă rog, așa de interesant? ripostă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Această noțiune de subsidiaritate a fost reluată în 1931 într-un document pontifical (enciclica Quadragesimo anno), ce încerca, într-o epocă a totalitarismului brun sau roșu, să atragă atenția asupra exceselor puterii statale. Vorbind despre organizarea socială a unei comunități, Papa Pius al XI-lea se referea la funcția "supletivă" a oricărei comunități (subsidiarii officii principium), care va fi popularizată ulterior sub numele de principiu al subsidiarității. Ceea ce primează în această abordare este individul și nu grupul, dar acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ce s-a întâmplat. Tot mai lipsiți de haruri, viitorul părea pecetluit. Dacă mai exista vreunul. Numai că tatăl nostru - un extraordinar speculant de situații, fie și nefavorabile - nu s-a dat bătut. Observând că ne place muzica - eram ahtiați -, papa (fader, babacu’, padre, barosanu’, îl tachinam în fel și chip) s-a gândit să ne cumpere trei piane! Așa că ne-am trezit în casă cu trei dinozauri și cu trei dresori. Profesori. Nu prea ne-a convenit, tocmai se întrezărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
care povestesc nașterea Domnului, numite de italieni presepio, Ultimul presepio are loc în Vatican și include bucăți imense de brânză și baloturi de paie. Acesta este însoțit de un brad de Crăciun de peste 30 de metri, o tradiție începută de Papa Ioan Paul al - II-lea la începutul pontificatului său, când a adăugat un brad în festivitățile ce au loc în piața Sf. Petru. Ideea bradului de Crăciun provine din Germania unde cu sute de ani în urmă brazii erau împodobiți
Cele mai frumoase tradiţii de Crăciun din Europa () [Corola-journal/Journalistic/80521_a_81846]