936 matches
-
O saltea tatami este compusă din trei părți: materialul pentru suprafață ("tatami-omote"), interiorul saltelei ("tatami-doko") și marginile ("tatami-beri"). Materialul pentru suprafață este țesut dintr-un fel de papură ("Juncus effusus"), pe care japonezii o foloseau deja acum 2000 de ani pentru țesutul îmbrăcăminții. Interiorul saltelei este de ca. 5,5-6 cm, și este confecționat în mod tradițional din paie de orez. Marginea este confecționată din bumbac, in sau
Tatami () [Corola-website/Science/320030_a_321359]
-
mutat ca paroh la Biserica de lemn din Frătăuții Noi, unde a slujit între anii 1884-1896. La Frătăuții Noi, preotul Iraclie a fost și învățător; el a organizat la școala din sat cursuri de industrie casnică, de împletituri (din nuiele, papură, paie ori pănuși) și de apicultură. El a criticat politica antiromânească a episcopului Eugenie Hacman care îi învinuia pe unii preoți de iredentism românesc pentru a-i discredita în ochii guvernului austriac. În 1893 a fost numit exarh arhiepiscopal, iar
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
mare ("Phalacrocorax carbo"). Mamiferele sunt reprezentate de mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), nurcă europeană ("Mustela lutreola"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), vidră ("Lutra lutra") sau enot ("Nyctereutes procyonoides"). Flora este constituită din specii arboricole (salcie, răchită, plop tremurător) și elemente (stuf, papură) ierboase specifice zonelor umede: nufăr galben ("Nuphar lutea"), nufăr alb ("Nymphaea alba"), obligeană ("Acorus calamus"), ferigă de baltă ("Thelypteris palustris") sau piciorul cocoșului ("Ranunculus repens").
Roșca - Buhaiova () [Corola-website/Science/328946_a_330275]
-
sub formă de straturi. Datorită așezării geografice, localitatea Smârdan se caracterizează prin tipul climatic temperat continental. Vegetația este caracteristică stepei și luncilor joase inundabile. Se întâlnește atât vegetație lemnoasă (plop, salcie, frasin, arțar și stejar), cât și plante ierboase (stuf, papură, pipirig, nufăr, stânjenel de baltă). Datorită așezării în Lunca Dunării, fauna este formată în special din animale legate de apă prin modul lor de viață: mamifere (vidră, nurcă), păsări (stârc, rață, gâscă, privighetoare de stuf, cristei, barză, rândunică) și pești
Smârdan, Tulcea () [Corola-website/Science/324446_a_325775]
-
protejate la nivel europeanastfel: ferigă de apă ("Nephrodiun thelypestris"), iarba broaștelor ("Hydrocharis morsus-ranae"), buzdugan de apă ("Sparganium simplex"), mirgău ("Scutellaria galericulata"), boglari ("Ranunculus sceleratus"), sânzâiene (din specia "Galium uliginosum"), mană de apă ("Glyceria maxima"), otrățel ("Utricularia vulgaris"), trestie ("Phragmites australis"), papură ("Typha") sau mușchi natant ("Riccia fluitans"). Lumea animalelor este reprezentată de câteva specii faunistice rare (unele aflate le lista roșie a IUCN; printre care: stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), lăcar mare ("Acrocephalus arundinaceus"), găinușa de baltă ("Gallinula Chloropus"), barză albă ("Ciconia
Balta Cehei () [Corola-website/Science/323775_a_325104]
-
de arie naturală protejată pentru noi zone) iar din 2006 zonă umedă de importanță internațională Aria naturală se suprapune sitului "Natura 2000 - „Dumbrăvița - Rotbav - Măgura Codlei”" și reprezintă o zonă umedă (luciu de apă, fânețe și vegetație din stuf și papură) în bazinul mijlociu al văii Hamaradia (afluent de de stânga al râului Homorod) cu o importantă și diversificată faună de păsări acvatice. Aria protejată asigură condiții de cuibărit, hrană și viețuire pentru specii de păsări migratoare și de pasaj care
Complexul piscicol Dumbrăvița () [Corola-website/Science/324078_a_325407]
-
dactylon), mohor (Stelaria glaucă), trifoi (Trifolium repens, Trifolium pratense). În lunci și zăvoie vegetația cuprinde: salcii (Salix albă, Salix fragilis, Salix cinerea , Salix trianduanini), (Alnus glutinosa) și plopi (Populus albă, Populus nigra, Populus canescens). Vegetația hidrofila cuprinde: rogozul (Carex acutiformix), papura (Tipha augustifolia, Tipha latifolia), trestia (Pragmites communis), nufăr (Nuphar luteum Nuphar albă), broscarița (Potamogeton natans), brădiș și sârmulița. Aceasta vegetație hidrofila formează plauri plutitori cu grosimea de 80-100 cm. Plaurul se întâlnește pe râul Șabăr, Cioragârla și Argeș. Vegetația ierboasa
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
și roșie, sângerul ( cornus sangvineea), lemnul câinesc ( Ligustrum vulgare) etc. În văile pârâurilor ce traversează dealurile cresc spontan plante foarte căutate pentru fructele lor aromate cum ar fi murul și fragul. În locurile mlăștinoase cresc plante specifice acestor terenuri ca papura și țipirigul. Dintre plantele cultivate din cele mai vechi timpuri putem aminti grâul, porumbul, orzul și secara iar ca plante tehnice cartoful, floarea soarelui, fasolea, mazărea de grădină și altele. Se mai cultivă și furaje reprezentate prin trifoi , ghizdei și
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
țigăncii, căpșunul, ciuperca, ceapa ciorii, buretele, sorbul, fust păsăricii sau volbura, iarba mare, hreanul, scaietele, mușețelul, talpa-gâștii, coada vacii, etc. Flori: micșuneaua, mărgăritarul, vioreaua, turcaletele, brebenelul, drăgaica, aglicea, garoafa, busuiocul, călțunașul, sălcioara, stânjenelul, crinul, bujorul, macul sălbatic. Plante de apă: papura, țipirigul, trestia, barba caprii, lumânărica, laurul, cucuta, susaiul, izma, Ca plante furajere cresc: trifoiul, lucerna, dughia, măturile, borceagul, etc. Inul, cânepa și bumbacul care au fost cultivate cam până în 1955, au dispărut. Tutunul s-a cultivat până prin anul 1960, după
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
și, cele forestiere. Mai puțin sunt reprezentate terenurile arabile și pășunile. Floră este constituită din vegetație palustra (de baltă) asociată cu cea acvatică, precum și comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile, cu specii de: rogoz (Carex reparia), pipirig (Scirpus sylvatjcus), papura (Țypha latifolia), stuf (Phragmites communis) sau vegetație ierbacee precum coadă calului (Equisetuni arvense), izma broaștei (Mentua aquatica), săgeată apei (Sagitaria sagitifolia), iarbă mlaștinii (Juncus effusus), piciorul cocosului (Ranunculus lingua), rogozul (Carex sp.), țipirigul (Heleocharis palustris), cucuta de apă (Cicuta virosa
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
construcție se obțin predominant din lunca (nisipuri și pietrișuri) sau din carierele de interes local (luturi, nisipuri, pietrișuri). Prin dimensiuni atrage atenția carieră de la Oancea. În domeniul meșteșugarilor tradițiile sunt legate mai ales de confecționarea de obiecte din rachița sau papura, dar și din lână, în sau lemn. Sunt 4 fonduri locale de vânătoare (Zatun, Frumușița, Vlădești, Suceveni). Personalul medical calificat înregistrează o valoare redusă (1 - 4 medici pe comună). Principalele activități sunt cele legate de pescuitul recreativ și cel sportiv
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
o biserică de lemn mai veche de anul 1810, care a fost vândută în anul 1850 satului Purcăreni. Tradiția locală din Purcăreni reține ridicarea bisericii de un anume Purcaru. Tot tradiția reține faptul că biserica a fost inițial acoperită cu papură, dar în urma unui incendiu, cauzat de un raid turcesc, lăcașul a fost reînvelit cu șindrilă. Biserica a fost ulterior extinsă cu un pronaos lung, tăvănit, un pridvor deschis și un turn de lemn. Această semnificativă remodelare a avut loc în
Biserica de lemn din Purcăreni, Argeș () [Corola-website/Science/322825_a_324154]
-
turbării, cu tufărișuri, păpurișuri și stufărișuri) cu floră și faună specifice zonelor umede. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: ape stătătoare oligotrofe, lacuri eutrofe cu un conținut important de substanțe minerale dizolvate în apă, suprafețe acoperite cu papură și stuf și ape cu vegetație abundentă dezvoltată pe fundul lacurilor. Aria naturală asigură condiții de hrană și viețuire pentru mai multe specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), mamifere, amfibieni, reptile și pești. Flora rezervației naturale este constituită
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
plop alb ("Populus alba"), răchită albă ("Salix alba"), răchită roșie ("Salix purpurea"). Ierburile sunt reprezentate de specii de peștișoară ("Salvinia natans"), trifoi cu patru foi ("Marsilea quadrifolia"), stânjenel galben de baltă ("Iris pseudacorus"), crin de baltă ("Butomus umbellatus"), precum și stuf, papură sau rogozuri. Păsări: erete de stuf ("Circus aeruginosus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), cormoran mic ("Phalocrocorax pygmeus"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), egretă mare ("Egretta alba"), striga ("Tyto alba", specie care vânează rozătoare) sau pescăruș albastru ("Alcedo
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
naturii din literatura română. Frumusețea naturii este zugrăvită de prozator în toate scrierile sale; fundamentul psihologic al apariției poeziei naturii este descris de autor în acest volum: "„cât stau în baltă, lângă tovarășii mei, sunt fericit ca salcia ori ca papura, și pare că nu mă gândesc la nimic, dar știu că intră în mine, nesimțit, tot ce sună și tot ce se vede - ca soarele care lucrează în mâzga pământului și în ape”". "Împărăția apelor" este, în opinia lui Alexandru
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
Acest strigat este scos în zbor sau dintr-un loc înalt. Stârcii de noapte trăiesc în Europa, Africa, Asia și America în zonele mlăștinoase sau inundate, lângă râuri largi, zone cu stufăriș sau la malul lacurilor cu trestie sau cu papura. Subspecia "Nycticorax nycticorax hoactli "trăiește doar în insulele Hawaii, în afară de insula Lănaʻi. Subspecia "Nycticorax nycticorax falklandicus "se gaseste doar pe insulele Falkland, trăind în condiții climatice extreme. Ea este mai mică și cu un penaj mai întunecat decât al celorlalte
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
o suprafață de 1.627 hectare. Situl include rezervațiile naturale: Lacul Știucilor (lac populat cu știucă, un pește ce aparține subspeciei teleosteanilor), Stufărișurile de la Sic (zonă umedă alcătuită din mlaștini, iazuri și luciu de apă, cu vegetație de stuf și papură) și Valea Legiilor. Aria protejată aflată în bazinul râului Fizeș (afluent de dreapta al Someșului Mic) și încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Transilvaniei (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
este o sintagma din două cuvinte, înseamnă „cordon albastru”, iar când este cuvânt compus idiomatic - „bucătar bun”. Îmbinările de cuvinte care sunt sinonime cu un singur cuvânt sunt considerate de unii lingviști locuțiuni, chiar dacă sunt metaforice, de exemplu "nod în papura" = "cusur". După unii lingviști, expresia idiomatica nu este neapărat metaforica, ci este suficient că sensul ei să nu poată fi dedus prin analiza morfemelor sale, să nu poată intra într-o construcție mai mare și să nu poată fi tradusă
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
grad relativ mare de fixitate semantică, lexicală și morfosintactică. În plus, din acest ultim punct de vedere, constituie o singură parte de vorbire, deseori sinonimă cu un cuvânt. Ea poate fi nefigurată, de exemplu "cine știe cine" = "cineva" sau metaforică "nod în papură" = "cusur". Printre unitățile frazeologice sunt și unele propoziții folosite aproape automat și în mod recurent de către vorbitorii nativi ai unei limbi. Acestea sunt declanșate de diversele situații de comunicare în care se află, și prin ele vorbitorul realizează diverse intenții
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
a celor lânoși. Culoarea generală a blănii este cafeniu-închisă sau spicată cu negru pe spinare și flancuri și cenușiu-cafeniu-deschisă pe abdomen. Membrele și coada sunt cafenii spre negru. Animal semiacvatic, bizamul caută locuri în jurul apelor cu vegetație bogată, invadate de papură, făcându-și galerii în maluri și diguri, așa încât orificiul de intrare în galerie să fie sub nivelul obișnuit al apei, la un nivel la care nu îngheață iarna. Dacă apele scad, își sapă altă galerie, în așa fel ca intrarea
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
obișnuit al apei, la un nivel la care nu îngheață iarna. Dacă apele scad, își sapă altă galerie, în așa fel ca intrarea să fie tot sub nivelul apei. În Deltă Dunării își construiește sălașuri plutitoare alcătuite din stuf și papură, cu aspect de movile, cu diametrul de 0,5-2,0 m și înălțimea de 1,5-1,8 m, în interiorul cărora își croiește galerii și cuibul propriu-zis. În acest fel rezolvă problema menținerii intrării subacvatice în galerii, deoarece movilele plutesc în
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
teritoriu propriu. Bizamul este un mare consumator de plante acvatice, dar ocazional mănâncă și hrană de origine animală. Hrana o constituie părțile verzi aeriene ale tuturor plantelor acvatice, în special mugurii (suliga de stuf), tulpinile proaspete și rizomii de stuf, papură, pipirig, rogoz, nufăr, apoi puținele fructe, ca cele de nufăr și mai ales fructele cu miez bogat și cu gust de castane ale cornacilor ("Trapa natans"). Consumă și plante din culturile agricole (boabe de porumb și de alte cereale) și
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
boabe de porumb și de alte cereale) și cele de legume din apropierea apei, dar și ierburi de pe maluri, lujeri din apropierea apei etc. Vara se hrănește cu părțile verzi ale plantelor acvatice, iar iarnă cu tulpinile proaspete și rizomii de stuf, papură, pipirig, rogoz. Cu toate că hrana de iarnă este redusă cantitativ, ea este mai consistentă. Ocazional consumă și hrană de origine animală: larve și adulți de insecte acvatice, melci, scoici, crabi și raci, pești mici, amfibieni (broaște) și mici rozătoare. Un individ
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
otrățel de baltă ("Utricularia vulgaris"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), margaretă ("Leucanthemum vulgare"), orhidee (din speciile: "Platanthera chlorantha", ), brâncuță ("Rorippa islandica"), ștevie de baltă ("Rumex aquaticus"), peștișoară ("Salvinia natans"), viorele ("Scilla autumnalis"), forfecuța bălții ("Stratiotes aloides"), cornaci ("Trapa natans"), trifoi ("Trifolium angulatum"), papură ("Typha laxmannii"), floarea călugărului ("Vaccaria hispanica"), "Waldsteinia geoides" (o specie din familia Rosaceae) sau "Wolffia arrhiza" (o plantă perenă din familia Araceae). Turismul necontrolat; evoluția urbanizării și industrializarea unor zone din sit; tăierea unor specii de arbori; împădurirea cu specii
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
Pravului, Tecșeștilor, Plaiului, Siloșului, Râmețului, Runcului, Pociovaliștei, Găldiței, Turcului"), defilee ("Hășdatelor, Turenilor, Pietroasei, Răchitișului"), doline, lapiezuri, uvale, platouri ("Ciumerna, Piatra Cetii"), depresiuni ("Poiana Galdei, Poiana Aiudului, Trascău"); Fenomene endocarstice: peșteri ("Gaura lui Stroe, Liliecilor, Poiana Ascunsă, La Tău, Huda lui Papură, Scărița-Belioara, Vânătările Ponorului, Gaura Calului") și avene ("Avenul din Piatra Cetii, Avenul de sub Pietruța"). Aceste forme de relief sunt dezvoltate în cea mai mare parte pe masive calcaroase mezozoice în alternanță cu conglomerate și gresii, roci eruptive (ofiolite întâlnite în
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]