3,599 matches
-
vedere Îi dă zile și putere - Apoi ieste cu putință De-a mai trăi, cuconiță? N-o trece la mijloc mult Și-i să auzi c-am murit. 427 {EminescuOpVI 428} Privii pe fereastră - aseară Și mă umplui de multă pară, Țineai oglinda pre față Și te căutai cu dulceață, Așteptai să isprăvești La fereastră să privești, La un pui care-l iubești - Că te vede nu gândești. Făceai nazuri din sprâncene Și mă omorai făr de vreme, Luai giubeaua pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Luai giubeaua pe spate, Plecai să merg la o parte, Purcesei să merg la curte Că doar îmi vei ieși-nainte, Dar atunci într-o clipală Mă cuprinse - o amețeală, Era să caz de pe scară Inima arzând de foc și pară - Apoi este cu putință De-a mai trăi cuconiță? Nu e păcat să piei Așa tânăr holtei? Doftore, sufletul meu, Scoală-mă din astă boală. Nu pot, frate, să te scol Că ți-e boala de amor. Tot se-ntîmpla vreodată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceasuri ș-un sfert Să-mi iei flacăra din piept Să nu pătimesc pre drept, Când toate apele dorm Nevăzând față de om; Că - astă noapte n-am dormit, Ah! pe zi n-am odihnit, Ca un rob amorului Arz în para focului. Că am vrut să - nnebunesc Frumusețea să-ți privesc; De unde am fost am și venit În olac și m-am grăbit Să te văz și să-ți vorbesc Ca unul ce te doresc; De unde nădăjduiam La gândul care-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
afirmă indubitabil: „Stau așa și prind puteri/ Să pot scăpa de poveri/ S-arunc din spinare/ Stafia adusă din Soare-Răsare.” Când vremea și oamenii regimului s-au încrâncenat și mai mult pentru îngenuncherea valorilor tradiționale și când „în foc și pară/ ne-a azvârlit veacul acesta bolând” și „Nu mai știam ce-i cu noi” că „Tremurau morții în țintirim” are satisfacția deplină să constate sfârșitul coșmarului comunist afirmând că „Peste oameni și vremi/ A venit de undeva Antihrist” „Spunea că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
plutea în mintea ei și trebui să închidă strâns ochii pentru a o alunga. Mergeau pe drumuri aglomerate, trecând pe lângă o cafenea plină de femei cu baticuri negre. Lee ocoli câteva căruțuri trase de niște băieți tineri, pline cu fructe: pere, mere, căpșuni și kiwi. Toată lumea folosea șoseaua: oameni, mașini, animale. Era lentă și zgomotoasă, claxoanele răsunând fără întrerupere. — Am ajuns. Au parcat lângă o clădire care părea diferită de celelalte. Era masivă, cu piatra curată și sticlă groasă la geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trupului lui Rose era departe de a fi fidelă. Trupul ei era atât de schimbător, Încât nu-l putea Încadra În nici unul din tipurile În care Healthy Living Magazine clasifica trupurile cititoarelor sale. Dacă ar aparține grupului cu „formă de pară“, de pildă, ar avea coapsele mai late decât umerii. Dacă ar aparține grupului cu „formă de măr“, ar fi Înclinată să se Îngrașe În zona pieptului și abdomenului. Având calitățile ambelor grupuri, Rose nu știa prea bine În ce categorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din nou la ospătar ca și cum ar fi descoperit unul. Fără ajutorul băiatului, însă, un bărbat rotofei și cu ochi indolenți își făcu apariția în spatele său. Acesta avea fața murdară și părul și barba încâlcite, iar corpul său în formă de pară era strâns în spatele unui șort de piele unsuros. ă Nu-i nicio problemă, stai liniștit, Keșa, spuse acesta cu o notă de suspiciune în vocea sa de bariton, în timp ce îl examină pe Salitov cu precauție. ă Dumneata ești proprietarul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nou bine, spune Paulee. Cred că seamănă mai degrabă cu Clark Gable decît cu Amundsen. Și tot așa, peste iepurele cu castane, obrajii de halibut, melcii parsillade, Hardy Kiwi și salata Fleur de Maquis, legumele tinere și ruccola Încă nenăscută, perele și prăjitura cu porumb, pulpa de căprioară Înfășurată În slăninuță cu mere și frecată cu (Încă și mai multă) sare din Marea Moartă, tiramisu, tarte tatin, un porto Graham’s Vintageși espresso. SÎnt toți strălucitori, plini de speranță, viguroși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
an și jumate. Banul întoarce și pământul. După ce a ieșit de acolo, nu l-au mai primit, cu cazier. S-a dus zidar, tâmplar. Am luat-o și noi pe străzi. Am început la tarabe, să furăm un măr, o pară, ce nu se observă... și încet-încet furi mărul din casa omului, nu-l mai mănânci din tarabă. A fost prost că ne-a intrat în sânge. Nu eram copți la minte. Necunoașterea. Ca să iei și să fugi trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de pricaz, Ai nevoie doar de chei. S-o luăm, dar cu încetul, Să nu rătăcim cărarea: Oare cine e poetul Ce scrutează-ntr-una marea? Galbenă e la culoare Și plăcut mirositoare, Este dulce-acrișoară, Dar nu-i măr și nu e pară. Maronie, lunguiață, E bună pentru dulceață, Însă aș putea să spun Că-i mai bună de magiun, Dar mai e, din câte știu, Bună și pentru rachiu. Una oacăie în baltă Și-i ceva mai jucăușă, Însă eu cunosc o
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
te udă pân-la piele Cu puzderii de mărgele. E un nouraș de... Uneori se tânguiește, Cum ar cere găzduire; Alteori se îndârjește, Parcă și-ar ieși din fire. Vă întreb ceva ușor: E prezentă numai vara Și ne arde precum para. Este luna?... Patru fete la un loc, Înșirate ca pe ață Și împart aceeași viață: Una-i firavă, isteață, Alta e fierbinte foc; Cea de-a treia e bogată, Iar a patra-i înghețată, Deși poarta alb cojoc. Ele sunt
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Urmuz și Kafka, Ov.S. Crohmălniceanu îl consideră pe Urmuz un realist á rébours, ale cărui „materiale” de lucru sînt débris-urile citadine. Oricum, nu un „oniric”, un „abstracționist” (cum îl vedeau mai tinerii critici ai epocii, în contra realismului socialist), ci un (para)realist: „Nu e greu de văzut că universul lui Urmuz se încheagă din datele unei realități cotidiene puternic localizate și foarte prozaice. Obiectele care o compun sînt surogatele civilizației noastre citadine”. Încadrîndu-l, pe urmele lui G. Călinescu, în categoria „marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
binișor. Se aude o bătaie la ușă și, uitîndu-mă pe vizor, o văd pe Emma afară. Deschid și mă cuprinde cu brațele, Îmbrățișîndu-mă strîns. — Îți vine să crezi cum arată locul ăsta? Întreabă ea plimbîndu-se prin apartament și Înșfăcînd o pară, Înainte să se prăbușească pe canapea. Nu e cel mai incredibil hotel din cîte ai văzut? Prin comparație, Calden e un motel de mîna a doua, rîde ea și mușcă din fruct. — O, mersi! Dar nu greșește. Și ghici ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
anorexică. Depinde de conformație. Mama ta cum e? Totul depinde de asta. — Le are mari, răspunse Valentina privindu-l neliniștită pe Axel Rose, care umbla cu niște fiare, cu pensete și ace ce păreau mai degrabă instrumente de tortură. — Mere, pere sau bretele? insistă Miria. Valentina răspunse că erau ca ale Evei Herzigova. Dimineața, În timpul băii corporale, rămânea interzisă confruntându-și formele ei plate cu cele sculpturale ale mamei, care se contorsiona În cadă, În Încercarea disperată de a surprinde capriciosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de optsprezece carate, doar douăzeci și opt de milioane. Un Chronomètre à Resoncance de F.P. Journe Invenit et Fecit, grand prix d’horologerie à Genève. Un Cintrée Curvex de Franck Muller, În aur alb, cu sticlă safir și ace În formă de pară. Il Cronomaster El Primero Zenith, un Bedat & Co. din platină, un Cartier cu brățara din pânză neagră de corabie, și un Bubble Corum cu un design avangardist și inovator, rezistent până la două sute de metri adâncime, la un preț foarte rezonabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că nimeni nu voia să-i dea dreptate, după un an de procese și drumuri, Nălbica a făcut o otravă din boabe de ricin pisate și amestecate cu alte plante și a otrăvit încet, una câte una, o traistă de pere pădurețe. Și-a încurcat părul, și-a făcut mustață și și-a cusut singură haine bărbătești. Apoi a bătut în poartă la Dandu, îmbrăcată ca un mocan, și i-a vândut perele. Și pentru că țiganii se uitau cu jind, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
otrăvit încet, una câte una, o traistă de pere pădurețe. Și-a încurcat părul, și-a făcut mustață și și-a cusut singură haine bărbătești. Apoi a bătut în poartă la Dandu, îmbrăcată ca un mocan, și i-a vândut perele. Și pentru că țiganii se uitau cu jind, le-a dat și lor câteva, ca să nu moară de poftă. Până seara, au murit toți. Peste o săptămână, Nălbica s-a întors în București, strigând sus și tare că Maica Domnului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
grădină uluitoare. Până și eu îmi dau seama de asta. Florile sunt viu colorate fără a fi țipătoare, fiecare zid e acoperit cu nu știu ce soi de iederă superbă sau cu viță de vie, și, în timp ce mă îndrept spre livadă, văd pere mici aurii atârnând de crengile copacilor. Nu cred că am mai văzut vreodată în viața mea o pară crescând într-un copac. Mă plimb printre arborii fructiferi spre o porțiune imensă, în formă pătrată, de pământ cafeniu, cu plante care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fiecare zid e acoperit cu nu știu ce soi de iederă superbă sau cu viță de vie, și, în timp ce mă îndrept spre livadă, văd pere mici aurii atârnând de crengile copacilor. Nu cred că am mai văzut vreodată în viața mea o pară crescând într-un copac. Mă plimb printre arborii fructiferi spre o porțiune imensă, în formă pătrată, de pământ cafeniu, cu plante care cresc în șiruri una lângă alta. Astea trebuie să fie legumele. Ating ușor cu vârful piciorului una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe care războinicii le leagănă În mâini, ținându‑le de părul ciufulit, când se duc la pețit”. Rosamund, care s‑a convins acum că eram Într‑adevăr bolnav - deși eu negam tot timpul - a străbătut kilometri Întregi prin fumul și para grătarelor de la marginea străzii, ca să caute un curcan pentru Ziua Recunoștinței. Dar nimic nu era de găsit. Costelivele găini locale păreau acoperite cu păr, nu cu pene. În fundul unui freezer din piață, a găsit niște pachete cu aripi și pulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Paul Feyerabend acum mai bine de un sfert de secol În controversata sa Against Method, avem mereu de-a face cu paradigme incomensurabile. Cu alte cuvinte, trăim Într-o lume paroxistic eterogenă: nu numai că nu putem aduna mere cu pere, dar nici merele Între ele nu sunt destul de asemănătoare pentru a fi organizate Într-o categorie aparte. Chiar narațiunea istorică și biografia sunt construcții În ultimă instanță arbitrară. Autorul este suveran, creația este un act demiurgic, liber de orice constrângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
osânditul vrea să se plângă, să se plângă! CĂLĂUL: Bruno, minte seacă! Tu îl lași să vrea? GARDIANUL: Îl las. Mai rău decât acum nu se poate. CĂLĂUL: Ba se poate, se poate... Ce știi tu? O să iasă foc și pară. O să ni se înnegrească fețele! O să ne cadă părul și dinții! Sunteți nebuni! O să ne scufundăm cu burta în sus. Ascultați-mă și pe mine. Buba nu e coaptă. E prea devreme. Să se plângă după ora unu. Ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pare c-a ocolit ca un prost? GUFI (Albastru.): Nu vă permit! Cretinilor! Și ce dacă am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de mult la plângere. GUFI (Pierdut.): Chiar așa? Și eu, care vă adusesem o pară... GARDIANUL: Dă-o-ncoa’! GUFI: Ce păcat, ce păcat! (Către ARTUR.) Chiar ați renunțat? ARTUR (Spășit.): Da... GUFI: Ce păcat! Dacă ați fi știut ce frumos urma să vă vorbesc... Cât de elocvent aș fi fost... Cum v-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
proporționate și de variate. Elena și Ioana cereau detalii și începeau să-l vizualizeze pe Liviu Amantul, așa cum își vizualizaseră cariera imediat după examen. Însă, într-o zi, Ioana îi făcu semn Elenei să privească pe geam. Mușcând dintr-o pară verzulie și pădureață, Elena îl văzu pe Liviu îmbrățișând-o pe Erika în curtea facultății. Era un tip complet banal, cam pămpălău, cu blugi jerpeliți și chică; personajul fantasmelor se prăbuși din lumea închipuirii în marmita cotidiană, iar în cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fi șters din listele și dosarele lor. — Nu ți se dă mâncare acasă? Întrebă Anita, În timp ce deschidea unul dintre sertarele mesei ei de lucru. Din el scoase o pungă de hârtie maro. Deschizând-o, scoase una, apoi două, apoi trei pere coapte și le așeză În partea din față a mesei, la Îndemână. Cu trei ani În urmă, pe un algerian căruia i se refuzase un permis de o luase razna În birou când i se dăduse vestea, o Înșfăcase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]