1,612 matches
-
comandanții lui. S-au exprimat mai multe opinii privind perspectiva victoriei, dar era evident că diviziile neozeelandeză și indiană erau epuizate. Freyberg s-a lăsat convins că lupta nu mai poate fi susținută și a renunțat la atac. Divizia 1 parașutiști germană, descrisă după câteva săptămâni de generalul Alexander, comandantul teatrului de operațiuni din Italia, într-o conversație cu generalul Kippenberger drept „...cea mai bună divizie din armata germană...”, suferise pierderi grele, dar câștigase. Aliații au petrecut următoarele trei zile stabilizând
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
și neozeelandezilor în cea de a doua) pentru respingerea contraatacurilor tancurilor germane. În munții de lângă Cassino, "Monte Calvario" (Muntele Calvarului, denumit și Punctul 593 sau Creasta Capului de Șarpe) a fost cucerit de polonezi doar pentru a fi recapturat de parașutiștii germani. Timp de trei zile, atacurile poloneze și contraatacurile germane au dus la pierderi grele de ambele părți. Corpul polonez a pierdut 281 de ofițeri și 3.503 soldați în asalturile împotriva Regimentului 4 parașutiști al colonelului Ludwig Heilmann, până la
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
pentru a fi recapturat de parașutiștii germani. Timp de trei zile, atacurile poloneze și contraatacurile germane au dus la pierderi grele de ambele părți. Corpul polonez a pierdut 281 de ofițeri și 3.503 soldați în asalturile împotriva Regimentului 4 parașutiști al colonelului Ludwig Heilmann, până la oprirea atacurilor. „Doar opt sute de germani au reușit să respingă atacurile a două divizii”, zona din jurul munților fiind transformată într-un „Verdun în miniatură”. La sfârșitul bătăliei, polonezii au ridicat un monument pe pantele muntelui
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
valea Liri la 3 km vest de Cassino. În dimineața zilei de 18 mai, o misiune de recunoaștere a Regimentului 12 cavalerie Podolia al polonezilor a găsit fortificațiile mănăstirii abandonate și au înălțat un drapel polonez peste ruinele sale. Ultimii parașutiști germani (în număr de circa 200), ale căror linii de aprovizionare erau amenințate de înaintarea de-a lungul văii Liri, se retrăseseră cu o noapte înainte pe noile poziții de pe linia Hitler. Singurii apărători rămași erau un grup de treizeci
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de vehicule și 2.000 de tancuri prin linia ruptă Gustav era o operațiune majoră care a durat mai multe zile. Următorul asalt asupra liniei a început la 23 mai cu corpul polonez atacând Piedimonte (apărat de redubtabila Divizie 1 parașutiști) pe dreapta și cu Divizia 1 infanterie canadiană (proaspătăm din rezerva Armatei a 8-a) în centru. La 24 mai, canadienii au rupt linia și Divizia 5 blindate a trecut prin breșă. La 25 mai, polonezii au cucerit Piedimonte și
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
au fost mai degrabă alarmați decât păcăliți de această manevră a avioanelor germane. Germanii au efectuat virajul deasupra Mării Nordului și, la aproximativ 06:00, au bombardat orașul Ypenburg. Imediat după aceea, avioanele de transport au lansat mai multe valuri de parașutiști în regiunea aeroportului și în vecinătatea lui. Apărătorii olandezi au deschis focul cu mitralierele împotriva avioanelor de transport și a parașutiștilor provocându-le pierderi și obligându-i să se împrăștie pe o suprafață mare. Mai multe avioane, care încercau să
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
aproximativ 06:00, au bombardat orașul Ypenburg. Imediat după aceea, avioanele de transport au lansat mai multe valuri de parașutiști în regiunea aeroportului și în vecinătatea lui. Apărătorii olandezi au deschis focul cu mitralierele împotriva avioanelor de transport și a parașutiștilor provocându-le pierderi și obligându-i să se împrăștie pe o suprafață mare. Mai multe avioane, care încercau să aterizeze, au fost avariate sau distruse de focul defensivei și resturile lor au blocat pistele de aterizare. Parașutiștii au luat cu
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
transport și a parașutiștilor provocându-le pierderi și obligându-i să se împrăștie pe o suprafață mare. Mai multe avioane, care încercau să aterizeze, au fost avariate sau distruse de focul defensivei și resturile lor au blocat pistele de aterizare. Parașutiștii au luat cu asalt clădirea principală a bazei și au arborat steagul german ca semn al victoriei lor. În ciuda acestei victorii parțiale, olandezii au reușit să blocheze înaintarea germanilor dinspre Ypenburg spre Haga. Cam în același timp, au fost lansați
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
au luat cu asalt clădirea principală a bazei și au arborat steagul german ca semn al victoriei lor. În ciuda acestei victorii parțiale, olandezii au reușit să blocheze înaintarea germanilor dinspre Ypenburg spre Haga. Cam în același timp, au fost lansați parașutiști în zona pistei aeroportului de la Ockenburg. Apărătorii de la Ockenburg nu au reușit să îi împiedice pe atacatori să cucerească aeroportul, dar au reușit în schimb să îi întârzie suficient de mult, permițând unor unități de infanterie să se deplaseze în
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
permis să aducă întări, olandezii au bombardat pista de aterizare. Construcția aeroportului Valkenburg nu era finalizată. La fel ca în cazul aeroportului Ypenburg, germanii au bombardat mai întâi pozițiile apărătorilor, provocându-le pierderi importante, și numai după aceea au lansat parașutiștii. În ciuda faptului că valurile succesive de parașutiști au suferit pierderi grele, olandezii nu au reușit să îi împiedice pe germani să cucerească aeroportul. Dat fiind faptul că instalațiile aeroportului erau încă în diferite faze de construcție, germanii nu au putut
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
pista de aterizare. Construcția aeroportului Valkenburg nu era finalizată. La fel ca în cazul aeroportului Ypenburg, germanii au bombardat mai întâi pozițiile apărătorilor, provocându-le pierderi importante, și numai după aceea au lansat parașutiștii. În ciuda faptului că valurile succesive de parașutiști au suferit pierderi grele, olandezii nu au reușit să îi împiedice pe germani să cucerească aeroportul. Dat fiind faptul că instalațiile aeroportului erau încă în diferite faze de construcție, germanii nu au putut să se aprovizioneze pe calea aerului. Aviația
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
i-au provocat distrugeri importante. După atacurile olandezilor, germanii au fost siliți să își evacueze trupele din clădirile incendiate ale aeroportului. Olandezii au înaintat și, după o serie de lupte scurte, i-au luat prizonieri sau i-au ucis pe parașutiștii germani. Aeroportul Ockenburg a fost bombardat de forțele olandeze. Infanteria olandeză au luat mai apoi cu asalt aeroportul. Germanii au fost obligați să se retragă, iar câțiva dintre ei au luați prizonieri. O parte a germanilor în retragere s-a
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
el leagă aceste pierderi de cele suferite în timpul invaziei din Creta. Dat fiind faptul că germanii nu au mai avut suficiente avioane de transport care să aducă în siguranță la sol unități mari, comandanții au fost nevoiți să ordone lansarea parașutiștilor în grupuri mici, ceea ce a dus la pierderi însemnate pentru atacatori. Concluziile lui Brongers sunt identice cu cele ale unui alt istoric militar, Adriaan Hakkert. Restul forțelor germane care au scăpat din luptele de la aeroporturi au fost dispersate în regiunea
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
de două ori să scape din capcanele întinse de olandezi. În cele din urmă, el și cei 1.100 de oameni pe care îi comanda au fost obligați își oprească înaintarea și să se apere în tranșee săpate în grabă. Parașutiștii germani au fost de umilința capitulării de bombardamentul strategic al orașului Rotterdam de pe 14 mai 1940. Tot până pe 14 mai a rezistat atacurilor olandezilor și un mic grup izolat de parașutiști germani în satul Valkenburg. După unele surse, bombardamentul a
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
și să se apere în tranșee săpate în grabă. Parașutiștii germani au fost de umilința capitulării de bombardamentul strategic al orașului Rotterdam de pe 14 mai 1940. Tot până pe 14 mai a rezistat atacurilor olandezilor și un mic grup izolat de parașutiști germani în satul Valkenburg. După unele surse, bombardamentul a fost ordonat special de "Reichmarschall" Hermann Göring pentru salvarea protejatului său Von Sponeck și pentru ca să forțeze capitularea Olandei. Datorită eșecului acestei campanii, Hitler și-a pierdut interesul în folosirea trupelor aeropurtate
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
mai mare parte a oamenilor era formată din rezerviști. Cei mai mulți dintre ei fuseseră chemați sub arme în 1939, după invazia germană a Poloniei. Pregătirea lor de infanterie era slabă, toți militarii belgienii fiind artileriști. Pe 10 mai 1940, 78 de parașutiști germani la bordul a 9 planoare din 7 "Flieger" (viitoarea Divizie I "Fallschirmjäger"]]) au aterizat pe fortăreață, înarmați cu arme ușoare de infaterie și încărcături explozive având ca obiectiv distrugerea sau scoaterea din funcțiune a pieselor de artilerie din cazemate
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
de aproximativ 1.200 de oameni, în momentul atacului erau prezenți doar 650, iar 233 de soldați erau încartiruiți într-un sat la cinci km distanță. Cea mai mare parte armamentului fortului a fost distrusă în primele minute ale asaltului. Parașutiștii germani nu au reușit să pătrundă și în galeriile subterane ale fortului, dar soldații belgieni nu au fost la rândul lor capabili să iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua zi
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua zi, după ce parașutiștilor le-a venit în ajutor Regimentul 151 de infanterie german. Germanii au planificat cu mult timp înainte cucerirea fortului. În timpul pregătirilor, parașutiștii germani au efectuat antrenamente pe o replica a exteriorului fortului în Cehoslovacia. Însuși Adolf Hitler a sugerat planificatorilor ca atacatorii să fie transportați până la fort cu ajutorul planoarelor, pentru evitarea problemelor care ar fi apărut în cazul parașutării unui mare număr
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
oară planoarele în faza inițială a atacului și a fost prima utilizare a încărcăturilor cumulative din acest război. Planoarele comandate de Rudolf Witzig au aterizat pe acoperișul fortului și, fiind aparate de zbor complet silenționase, au luat apărătorii prin surprindere. Parașutiștii au reușit să distrugă sau să scoată din uz cupolele tunurilor. Parașutiștii au folosit în afară de explosivi și aruncătoare de flăcări împotriva cuiburilor de mitralieră. Belgienii au reușit să distrugă unul dintre podurile de importanță vitală vizate de atacul german, împiedicând
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
a încărcăturilor cumulative din acest război. Planoarele comandate de Rudolf Witzig au aterizat pe acoperișul fortului și, fiind aparate de zbor complet silenționase, au luat apărătorii prin surprindere. Parașutiștii au reușit să distrugă sau să scoată din uz cupolele tunurilor. Parașutiștii au folosit în afară de explosivi și aruncătoare de flăcări împotriva cuiburilor de mitralieră. Belgienii au reușit să distrugă unul dintre podurile de importanță vitală vizate de atacul german, împiedicând folosirea lui de către coloanele germane care urmau să atace Belgia centrală, dar
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
sufletul, serviciul prin radiou a raportat că trupele sovietice au eșit pe teritoriul Avganistanului. Si după o yi și o noapte conducerea țării a recunoscut acest fapt, anunțind oficial introducerea de trupe în țară. O lună și jumate au ținut parașutiștii în Salang, apoi iau predat la regiment pușcă cu motor și sau mișcat mai departe. Pe 13 aprilie 1980, Leonid Khabarov a fost rănit pentru prima oară. El a fost rănit în umăr, următorul cartuș la lovit tot în aceiași
Leonid Habarov () [Corola-website/Science/326927_a_328256]
-
de către avioanele Luftwaffe într-o mișcare care ar fi dat de înțeles că se îndreptau spre insulele britanice. În loc să atace Anglia, avioanele germane și-au schimbat direcția de zbor deasupra Mării Nordului și au declanșat atacul împotriva Olandei dinspre vest, lansând parașutiști la aeroporturile Valkenburg și Ockenburg, lângă sediul guvernului olandez și lângă Palatul Regal din Haga. Germanii consideraseră că o asemenea tactică le-ar fi permis obținerea unei victorii rapide. Olandezii au reușit în schimb să încetinească înaintarea germană în așa-
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
Marea Egee și să ocupe Macedonia răsăriteană și Serbia răsăriteană. Vardarska banovina iugoslavă și regiunea Macedonia au fost împărțite între Italia (vest) și Bulgaria (est). Pe 20 mai 1941, parașutiștii germani au fost lansați deasupra aeroporturilor din nordul insulei Creta. Asaltul parașutiștilor a fost întâmpinat cu o rezistență puternică de apărători - trupele aliate și populația cretană - dar aceștia au fost până la urmă covârșiți de forțele germane. Totuși, pierderea unui mare număr de parașutiști a obligat Comandamentul Suprem al Forțelor Armate Germane (OKW
Campania din Balcani (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313218_a_314547]
-
fost lansați deasupra aeroporturilor din nordul insulei Creta. Asaltul parașutiștilor a fost întâmpinat cu o rezistență puternică de apărători - trupele aliate și populația cretană - dar aceștia au fost până la urmă covârșiți de forțele germane. Totuși, pierderea unui mare număr de parașutiști a obligat Comandamentul Suprem al Forțelor Armate Germane (OKW) să reconsidere doctrina operațiunilor aeropurtate. După această victorie costisitoare, Hitler a interzis organizarea oricăror acțiuni aeropurtate de amploare fără aprobarea sa. Până pe 1 iunie 1941, Albania, Iugoslavia și Grecia au ajuns
Campania din Balcani (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313218_a_314547]
-
1944, membri ai Partidului Crucilor cu Săgeți au ucis-o pe Hannah Szenes într-o închisoare. Hannah Szenes s-a născut în Budapesta la 17 iunie 1921. A emigrat clandestin în Palestina. A fost instruită la Cairo, la școala de parașutiști și a devenit ofițer în armată britanică în iunie 1944. A vrut să ajungă în Ungaria prin Iugoslavia ca să salveze evrei, dar la 9 iunie 1944 a fost arestată la frontierea Ungariei. Preotul catolic Ferenc Kállo a fost ucis de
Partidul Crucilor cu Săgeți () [Corola-website/Science/302709_a_304038]