2,874 matches
-
în toată țara, restul am devenit profesori de cunoștințe socialpolitice, CSP, sau cum ne plăcea nouă să spunem, profesori de „ce se poate”. Cum singurul examen picat fusese socialismul științific, ca să-mi fac curaj și să nu mi se mai pară că am ajuns un ratat, mi-am zis că asta-i soarta, de ce fugi, de aia nu scapi și la urma urmei e o treabă ca oricare alta pe care oricum trebuia s-o facă cineva. Nu trecuseră nici două
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și nu în ultimul rând, datul în bărci, de lăsatul secului. Strașnic și prevenitor prieten, nu-i așa? Dacă doriți, vi-l recomand, numai să nu veniți după aceea la mine cu reclamații, fiindcă după o săptămână o să i se pară că-l priviți cruciș, că-l săpați, că-l înșelați, că nutriți gânduri ucigașe asupra lui și a familiei sale etc, etc... Trebuie să vă șoptesc la ureche un mare secret, pe care nu-l știe decât tot târgul, individul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ce bicisnic am fost, ce stupid, ce nevoie ai avut să te vindeci cu orice preț. Ai încercat ceea ce ți-a stat la dispoziție. Îmi închipui cu ce amar! Ai o educate prea burgheză, prea cinstită, ca să nu ți se pară gesturile acestea oribile, chiar dacă inteligența ta are toate curajurile. Te văd acum: suferi în orice moment, nu atât din milă pentru mine - ai dreptate, în dragoste n-are ce căuta mila - cât din scârba că ți s-a putut ție
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu doar în literă - pe Tertulian din Cartagina. Referința implicită la o afirmație atribuită învățatului creștin este ușor de sesizat. „Ofensa rămâ ne deci în afara paradoxului, iar motivul ei este quia absurdum; intelectul nu a observat asta, însă a observato para doxul, care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Nu expresia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
-ngheață apele”; Au alcătuit concernul De dispar sincopele. * Trăiesc puțin și mor puțin În fiecare clipă, Mă străduiesc și mă abțin Să fac din timp risipă. 28 noiembrie 2004 SCHIMBĂRI CIUDATE Azi podoaba capilară A trecut și la bărbat; Ca să pară mai ilară, Strânsă-i cu un șnur brodat. Și ținuta-i bărbătescă Preluată-i de femei, De rămâi un gură-cască, Ca-ntr-o lume făr’ temei. Cot la cot la băutură, Și fumat în mers pe drum; Simțul, simplu în
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
nu doar în literă - pe Tertulian din Cartagina. Referința implicită la o afirmație atribuită învățatului creștin este ușor de sesizat. „Ofensa rămâ ne deci în afara paradoxului, iar motivul ei este quia absurdum; intelectul nu a observat asta, însă a observato para doxul, care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Nu expresia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
păstreze nu numai o desăvârșită neutralitate, dar să-și păstreze mai ales credințele sale creștine, latine și europene. SFÎRȘIT BIBLIOGRAFIE CAPITOLUL I Pentru istoria generală a Portugaliei: Alfredo Pimenta: Elementos de história de Portugal (ed. 5. Lisboa, 1937) și Subsidios para a história de Portugal, (Lisboa 1937); Joao Ameal: História de Portugal (Lisboa, 1940); precum și ediția monumentală, alcătuită în colaborare, História de Portugal, 8 volume (Barcelos, 1928-1937). Nerecomandabilă, Histoire du Portugal a lui Théodoric Legrand (Paris, Payot 1928), pentru care vezi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și atunci ajungeau la un magazin de jucării vechi ca niște obiecte. Asta era moartea lor, să nu se mai joace nimenea cu ele. Noroc că acolo era un vânzător ca un vrăjitor care le dădea suflet din nou, ca să pară vii și să le placă la copii, că altfel nu le cumpără nimeni. Deci vânzătorul acela le dădea viață din nou. Nu era un vânzător de jucării, ci un vrăjitor de jucării. El le dădea suflet din nou, și ele
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
al cărui chip nu putea să vadă, în locul rămas liber între eșarfă și coif, decât ochii lucind de furia dorinței de a ucide. Războinicul izbea cu sabia cu forța unui baros, iar Waltan, ce reușea doar cu mare greutate să pareze loviturile, se văzu obligat să se retragă către liziera pădurii. Bărbatul, protejat de cămașa de zale și de un scut mare, de formă alungită, îl hărțuia fără încetare cu loviturile sale, iar tânărul se și vedea pierdut, când, deodată, celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ochii fiului. Fugi! îi strigă. Du-te de aici!... Du-te!... Salveaz-o per Frediana! Un războinic apăru între cei doi și îl atacă pe Waltan, fandând cu iuțeală. Băiatul făcu o eschivă și se dădu înapoi, dar când încercă să pareze următoarea lovitură, o lovitură năprasnică aplicată de sus, se trezi dezarmat. Nu încercă să-și recupereze arma, nici nu rămase să aștepte lovitura de grație, ci se răsuci în direcția opusă, căutând o cale de scăpare. Găsi atunci grumazul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Da. Eu... știu ceva care... se întrerupse, întorcându-se către Wolfhram și gărzile sale. Dar numai ție. Numai ție pot să-ți spun. Aici nu pot să vorbesc. Nu e nici unul de încredere. Fă asta pentru mine, n-o să-ți pară rău. Sebastianus îl privi drept în ochi. După un lung moment de reflecție, încuviință cu gravitate. întorcându-se spre comandantului gărzii, îi ceru un cal pentru prizonier. Wolfhram, uimit peste măsură, întinse mâna spre marcoman și obiectă: — Dar... Prefectule... Uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
porni din nou la asalt, Sebastianus reacționă în sfârșit: devie din nou lovitura, dar cu o mișcare către exterior, cu scopul de a-și dezechilibra adversarul, și execută rapid o izbitură năprasnică de sus în jos, pe care celălalt o pară, la rândul său, aplicând apoi o nouă lovitură de sus. Romanul, cu cea mai mare rapiditate, în loc să pareze, își dezechilibră adversarul trăgându-se îndărăt, pentru ca, la întoarcere, printr-o lovitură violentă în diagonală, să lovească imediat, cu mare putere, mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, atacând, se va descoperi încă o dată. într-adevăr, Gualfard, hotărât să termine cu el și poate împins de îndemnurile mulțimii, îl asaltă vijelios, pentru a nu știu câta oară, printr-o pătrundere în diagonală de o forță teribilă. Sebastianus pară lovitura cu scutul, se roti fulgerător pe piciorul stâng și lovi apoi cu dosul săbiei, fără măcar să privească, despicând apărătoarea de la ceafă a coifului adversarului său, în momentul în care acesta, împins de propriul elan, trecea pe lângă el. Gualfard presimțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
buzele, ca și cum ar fi spus ceva. Apoi, comandantul hun se întoarse și, rotindu-și sabia, ieși dintr-un pâlc de pini, la câțiva pași de Sebastianus. Amândoi fură luați prin surprindere, dar romanul reuși să se arunce într-o parte, parând cât de cât cu pumnalul său lovitura pe care i-o dădea, prompt, adversarul; acesta trecu de el, dar își opri aproape imediat calul și îl făcu să se întoarcă, plecând la un nou atac. Sebastianus înțelese că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu sulițe și săbii, de atacul dezlănțuit de o jumătate de duzină de burgunzi, conduși de un războinic încercat. Acesta, protejat de o cămașă de zale și de un coif magnific cu creastă metalică în formă de cap de lup, para loviturile cu un mic scut rotund și își repezea sabia cu o furie însoțită de o măiestrie aparte, ucigând și mutilând fără milă. Alți războinici, bine făcuți, cu săbii lungi și scuturi masive, îi acopereau flancurile cu o admirabilă dăruire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la vad îl prinsese în laț. Celălalt îl recunoscu și el și, pentru o clipă, ochii săi scânteiară, iar pe chip îi apăru un rânjet feroce; apoi, cu toată puterea, bărbatul repezi asupra sa un buzdugan țintuit cu cuie. Sebastianus pară, ridicând cu două mâini sulița, însă lovitura fu atât de teribilă încât aceasta se sfărâmă, iar el fu nevoit să îngenuncheze. Hunul îi smulse cu repeziciune o bucată din suliță cu mâna liberă și, smucindu-i astfel brațul, ridică dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apărându-se cu vigoare de doi războinici hiung-nu, care îl prinseseră ca într-un clește, se năpusti, la rândul său, într-acolo. îi tăie drumul un bărbat blond și corpolent, ce avea ca unică armură o platoșă de fier. Balamber pară lovitura securii sale cu două tăișuri, care îi trecu șuierând pe deasupra capului, și își cabră calul, ca să se protejeze de alte lovituri. în momentul acela, comandantul dușman îi zvâcni pe dinainte, căutând să-și facă loc printre combatanți și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Fu ca și cum ar fi biciuit-o peste față. — Dragoste? spumegă ea. Am încercat-o deja, ți-aduci aminte? O clipă mai târziu, se năpustea din nou asupra lui. îl încolți cu lovituri și de data asta fu obligat să lupte, parându-i atacurile puternice venite de sus în jos, nu fără greutate, căci Frediana, deși nu avea forța unui bărbat, mânuia sabia cu reală măiestrie. în sfârșit, dând pinteni calului, reuși să iasă din bătaia săbiei ei și, îndepărtându-se, putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spuse, e vremea faptelor, nu a vorbelor! în sfârșit, o să vedem de ce ești în stare. Metronius, incapabil să-și domine mânia și vrând să termine cât mai repede treaba, se azvârli înainte și aplică prima lovitură - un croșeu de dreapta, parat cu ușurință de celălalt, care răspunse cu o lovitură identică, parată de Metronius cu aceeași ușurință. Profitând de scurtarea distanței, Milone, care era ceva mai lent, dar mai robust, căută să-l apuce pentru a angaja o luptă corp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de ce ești în stare. Metronius, incapabil să-și domine mânia și vrând să termine cât mai repede treaba, se azvârli înainte și aplică prima lovitură - un croșeu de dreapta, parat cu ușurință de celălalt, care răspunse cu o lovitură identică, parată de Metronius cu aceeași ușurință. Profitând de scurtarea distanței, Milone, care era ceva mai lent, dar mai robust, căută să-l apuce pentru a angaja o luptă corp la corp, dar el se feri prompt de strânsoarea periculoasă a mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și violent, la capătul căruia Metronius, care ridicase prea mult garda, primi o directă neașteptată și extrem de puternică la plexul solar. Avea mușchii abdominali contractați și reuși să o amortizeze, dar realiză că adversarul său nu era nicidecum un nepriceput. Pară următoarea serie de croșeuri, pe care, de fapt, o așteptase, și, de îndată ce aceasta încetă, sări înapoi cu toată agilitatea pe care o avea, căutând punctul slab al lui Milone. Și iarăși se dădu înapoi, respirând cu gura deschisă și ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altul; femeile nu avură nici ele o soartă mai bună. Nu reuși să o vadă pe Go-Bindan. Frediana, înțelegând că el privea în altă parte, încercă să-l ia prin surprindere: două lovituri năprasnice de sus, pe care el le pară fără greutate, ba chiar aplicând imediat o lovitură prin fandare, de care ea se feri cu abilitate, printr-un salt înapoi, după care se puse din nou în gardă. Balamber profită de acele momente pentru a arunca o privire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gândea numai la Go-Bindan. Trebuia să ajungă la ea, trebuia să încerce să o ajute, poate ar fi ajuns la timp. Și iată că Frediana îl atacă din nou. Urmă un duel scurt și strâns, un schimb rapid de lovituri parate de amândoi, iar fata scăpă cu abilitate din încercarea lui de-a o prinde și nu lăsă ca duelul să se transforme într-o luptă corp la corp, în care ea nu ar fi avut nici o șansă. în timp ce Balamber, nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să o ajute. Orbit de impulsul de a o salva pe copilă, se aruncă înainte cu lovituri furioase, mai mult pentru a-și deschide drum spre ea, decât pentru a o ucide pe Frediana. Aceasta, în schimb, atentă și promptă, pară, făcu o eschivă și îi aplică o lovitură directă sub clavicula stângă: o durere ascuțită, înfiorătoare, îl obligă să sară într-o parte, rotindu-și fără țintă sabia, pentru a putea înainta, în vreme se privirea i se încețoșa. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Domnul să fii miruit. La ce ți-ar folosi să mă renegi că te am rănit La cât de mult eu te am dorit și te am iubit Poate azi s-au poate mâine nu mai sânt Și-o să-ți pară rău când voi fi-n mormânt. Așa precum se știe, din veacurile toate, Mama- și iubește pruncii și dincolo de moarte Când nu ai un părinte, orfan tu te numești, Reneagă - te copilul și-atunci nimic nu ești. MI-E DRAG
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]