7,232 matches
-
de metafore sau atrag atenția asupra metaforei existențiale (apanajul artiștilor), metaforei politice, religioase, comerciale. Oamenii au predispoziția de a accepta mai degrabă sensul metaforic decât pe cel direct. "Refuzăm să acceptăm moartea, dar suntem gata să îmbrățișăm ideea reînvierii, a paradisului, a călătoriei eterne prin univers în așteptarea reîncarnării.... Ne e mai teamă de iadul de dincolo decât de cel de aici". Metafora, care face copilăria fericită (poveștile sunt citite în special seara la culcare, tocmai pentru că universul lor simbolic oferă
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
din cele mai mari patru târguri are loc în Regiunea Vest, la Timișoara. Unul dintre elementele dezvoltării turismului în regiunea Dél-Alföld este echitația, sub acest aspect cea mai cunoscută localitate este localitatea Bugac. În Regiunea Vest zona de munte reprezintă "paradisul" iubitorilor sporturilor de iarna, cele mai cunoscute stațiuni montane fiind Semenic și Muntele Mic. Persoanele pot tranzita între cele două regiuni prin șapte puncte de trecere a frontierei permanente și două temporare (Dombegyháza, Elek), acest trafic scăzând însă în 2011
PRINCIPALELE CARACTERISTICI SOCIO – ECONOMICE ALE REGIUNILOR DÉL-ALFÖLD – UNGARIA ŞI VEST – ROMÂNIA, 2008 – 2011 by ed. Sorin BELEA, Zsolt KOCSIS -NAGY Zoltán VÉGH () [Corola-publishinghouse/Administrative/91540_a_92395]
-
real în capul lui și că în laboratorul creierului lui se nasc modele care trebuie aplicate lumii în scopuri corective... „Imbecilii sunt chi nuiți de ideea reînvierii“, mai spune Bernanos. Ei bine, au înviat, s-au reîncarnat, a doua venire, paradisul psihanalitic sunt ale lor... * Patetic, Bossuet ne rezumă disperarea: „Privesc înspre viitor, ce nesfârșită lume în care eu nu exist. Privesc în urmă, ce înspăimântătoare ordine a lucrurilor din care eu nu mai fac parte (...).“ * Viața ar trebui să ne
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
schimb, promite totul, iar ceea ce cu nerozie numim „valori universale“, câtă naivitate... Binele, adevărul, frumosul nu țin de universul acesta; aici o idee universală este banalitatea de a spune, de pildă, „e frig“... * Fericirile biblice nu cer socoteală pentru neputințe; paradisul este, deci, al rataților. * În bestiarul uman, cel mai pitoresc se situează aventurierii, boemii, pe care nimic din adâncuri nu îi poate ține să își consume energia sufletească într-o continuă caval cadă a risipirii, a schingiuirii prin excitante, într-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
optat pentru alegerea bună... * Anarhistul Guy Hocquenghem rezumă, într-unul din manifestele lui, întreaga mentalitate europeană cu privire la homosexual: „ceea ce ridică probleme nu este dorința homosexuală, ci frica de homosexual“. * Nu greșeala lui Adam, ci minciuna ne-a transferat domiciliul din paradis în peșteră. Ne-am descalificat apoi prin inocență, care în fața minciunii echivalează cu a rămâne, sub toate înțelesurile expresiei, în pielea goală. Cine a avut revelația asta acum mii de ani a tradus-o perfect. Cum să nu fi preferat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
soluție logică de consistența cea mai brută, o fugă din constrângerea unui „cuplu“ în care mortul a trădat o „iubire“ sinistră. Îndrăgostitul ar fi în stare să se lase ucis cu zâmbetul pe buze; neantul parfumat îi ține loc de paradis, se află în posesia unui adevăr sătul de constrângerile vieții, suveran, și care știe să își facă victimele mai fericite decât le-a făcut condiția lor de om. Criminalul este agentul unui adevăr defa vorizat, discri minat, care, deși se
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a doua“ (Auguste Jundt, Histoire du panthéisme populaire au Moyen Age et au XVIème siècle, 1875). * A trăi cu sentimentul ratării înseamnă a fi solidar cu cerșetorii, cu estropiații, cu drogații, cu mutilații care au căzut din cerul artificial al paradisurilor nemiloase. Nimeni nu predică ratarea, dar revoluțiile, toate, sunt făcute pentru ratați, pentru cei ce știu că nu se mai pot minți pe sine - spre indignarea mic-burghezului. * „Ordinea“ neantului ar trebui să fie perfectă și implacabilă, ar trebui, prin urmare
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu îl mai caută ni meni. Așa mă simțeam aseară, gândindu-mă la Dumnezeu, gata-gata să mă aplec prea mult peste balustrada balconului de la etajul 12. * Plimbându-te printre oameni ca printr-o grădină zoologică a gândirii, marionetă a unui paradis de primăvară, când te simți singur, infinit de singur, într-adevăr astfel ocrotit. * „Gloria dinaintea poporului, iată la ce trebuie să năzuiești. Nimic nu va egala vreodată privirea umedă a cârnățăresei care te-a văzut la televizor.“ Baudrillard. * Groaza de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îngăduit să putem ajunge „dumnezei“. Cea mai importantă formă de tulbu rare psihică în economia speciei i se „datorează“, așadar, Divinului, căruia, se pare, i le-am în țe les pe toate pe dos încă de la început, de când bântuiam prin paradis. Altfel nu se explică euforia răstălmăcirii universale a răstignirii lui, de care ne bucurăm și astăzi. N-am fi fost mai aproape de adevăr dacă l-am fi răstignit pe Napoleon? * Iată produsul ultimilor două sute de ani de cultură scrisă: intelectualul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dovedește că numai o parte a speciei va continua opera „progresului“, de care a priori ne credem contaminați. Astfel, numai unii dintre noi vor vedea sfârșitul definitiv, ceilalți vor rămâne convinși că omul va fi părăsit universul acesta pentru un „paradis“, în fine, posibil. Și nu vor secătui urându-l până la moarte, într-un qui pro quo demn de pana unui înger shakespearian. * Am înghițit o gură de apă fără să înțeleg că am înghițit toate gândurile celor care au fost
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
făptură „pocăită“ prin decerebrare (în pofida consumului debil de cultură); urbanitatea nu poate deveni un model universal de civilizație decât manifestându și principiile subtilității halucinogene, sub influența cărora individul nu mai dispune de criteriul opțiunii. Altfel spus, când omul își creează paradisul, îl creează prost. Nu mă pot împiedica să presimt că omul artificial din viitor va privi curios în urmă, către noi, ca la o specie de supraoameni nebuni, și nu va înțelege în ruptul capului cum de am putut trăi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
spiritual originea sau destinația, care să ne indice ieșirea din marasm sau măcar cine suntem. După Constantin împăratul, care a oficializat creștinismul fără să fie creștin, creștinismul nu a mai fost nici el creștin. Împlinirea amintirii lui Hristos este Uniunea Europeană, paradisul în care Biserica oficiază cu jumătate de gură o morală slugarnică. * Blestemul fundamental al omului nu pare să fie culpa originară, ci obsesia de a-și construi un sfârșit cât mai bine garnisit și mai consistent. E ca și cum nici unul de pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
-și impune rețetele mântuirii. Dacă avem vreun viitor pe pământ, acesta aparține moraliștilor torționari. Se conturează astfel o selecție a celor care merită să stăpâ nească pământul - și se pregătește în același timp elimi narea celor care ar dăuna acestui paradis necompromițător. Să nu uităm că paradisul exclude orice alternativă. * Ce vă închipuiți că o să se întâmple cu imensa masă de producție literară, pseudofilozofică sau cu incontinența schizofrenică de confuzii și isterie care inundă blogurile, forumurile de discuții etc... când această
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vreun viitor pe pământ, acesta aparține moraliștilor torționari. Se conturează astfel o selecție a celor care merită să stăpâ nească pământul - și se pregătește în același timp elimi narea celor care ar dăuna acestui paradis necompromițător. Să nu uităm că paradisul exclude orice alternativă. * Ce vă închipuiți că o să se întâmple cu imensa masă de producție literară, pseudofilozofică sau cu incontinența schizofrenică de confuzii și isterie care inundă blogurile, forumurile de discuții etc... când această formulă de manifestare a gândirii va
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
-ți viața după propriile convingeri și puteri, nu după modele preluate fără discernământ. Golgotă Cine se naște are de dus o cruce Și pe Golgota vieții să o urce. Preferință Decât o veșnicie în Raiul ceresc Prefer o viață în Paradisul pământesc. Dezamăgire Raiul capitalist s-a dovedit neîncăpător pentru toți cei ce au sperat că se vor putea bucura de el. Alfabetul Concomitent cu dragostea și pasiunea pentru lectura cărților, copilul trebuie să-și însușească alfabetul cu care să poată
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
nici sub ținta fixată, nici alături de ea. Ci într-o armonie și sincronicitate a vocilor desprinse parcă din perfecțiunea și eleganța atacurilor simultane pe care studenții de la percuție le exersează la clasa profesorului Matei. Am ascultat recent La Porte du Paradis, fantezie lirică într-un act de Costin Miereanu, și m-am întrebat care este limita polistilismului? în La Musique et la transe (Gallimard, 1980), Gilbert Rouget afirmă că "pluralitatea este o caracteristică esențială a muzicii, a cărei natură individuală și
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
torențial se confun-dă cu inerția statică a muzicilor repetitive, de pildă, ori când frisonul schimbărilor, al fluctuațiilor ajunge să semene cu vertijul stazelor sau al proceselor imuabile. Nu știu dacă acel punct de fierbere, precum și frisonul ori vertijul sunt apanajele Paradisului. Știu însă că, dincolo de argumentele polistilistice, am fost confiscat de generozitatea polisemică a muzicii lui Costin Miereanu și a libretului semnat de Sylvie Bouissou. Căci opera deține o impresionantă scală de nivele semantice ce se dezvăluie succesiv, fiecare detaliu - și
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
raporturi, primind, totodată, mai multe semnificații smultane: basm pentru copii, film de acțiune pentru adolescentți, dramma-giocoso pentru adulți, fantezie nostalgică pentru cei de vârsta a treia. Pentru toate acestea Opera Națională din București ar trebui să încerce La Porte du Paradis. Bate și ți se va deschide! * Penultima apariție a Alexandrei Costin pe podiumul de concerte al Radiodifuziunii Române a fost un adevărat pariu cu perspectivă, cu propriul ei proiect interpretativ. Un pariu câștigat, iată, la un an distanță, într-o
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
un oraș de provincie, unde speră că se va putea întreține modest. Pentru Matei, iubitor patetic al Bucureștiului, mutarea este o adevărată traumă și, după bacalaureat, va încerca să revină în orașul copilăriei (Parcul Ioanid și Grădina Icoanei constituie centrul paradisului și al nostalgiilor sale). Acesta este fundalul pe care se petrece povestea de dragoste, romanțioasă, naturistă și foarte artistic relatată. Radu Petrescu acordă un rol mai mare descripției de peisaje, cu funcție analitică (natura devine, la modul romantic, cel mai
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
agresorilor, arderea cărților românești de către ruși, arderea pădurilor - toate sintetizabile în tendința vizibilă a ocupanților de devastare a Basarabiei. Copilul trăiește și mai acut decât cei maturi această experiență: el pătimește altfel, pentru el devastarea Basarabiei este echivalentă cu devastarea paradisului imaginar al copilăriei. De fapt, așezat în raza de influență a vicisitudinilor istoriei, copilul n-a apucat să-și constituie un sentiment paradisiac al existenței. Inocența lui este supusă fără menajamente experienței durerii și traversează copilăria ca pe un infern
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
două producții cinematografice inspirate din ficțiunile scriitorului american, egotrip-ul A Scanner Darkly în regia lui Richard Linklater și Next în regia lui Lee Tamahori după povestirea The Golden Man. Ridley Scott trebuie menționat în primul rînd pentru Dueliștii (1977), Cucerirea paradisului -1492 (1992) dar și Hannibal, (2001) un thriller excelent cu aportul lui Sir Anthony Hopkins sau Operațiunea Mogadishu (2001), nominalizat la Oscar. De departe, capodopera sa rămîne acest SF revoluționar, depășind cu mult în complexitate seria Star War a lui
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
al lui Tyrell. Se poate discerne și o fină aluzie la Metropolisul (1927) lui Fritz Lang. Reclame gigantice ale unor psihedelice frumuseți asiatice deschid tot atîtea porți misterioase spre un consumerism devenit spectral, ca și promisiunile unor fabuloase excursii în paradisuri extraterestre. Temperamental musonic, orașul se dizolvă în ploaie, străbătut de luminescențele reclamelor japoneze, de unde și impresia spectrală a unor enclavate Chinatowns, a unor lumi siderale în interstițiile căreia se strecoară fluidă muzica lui Vangelis. Clădirile sunt imense, cum te și
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
cealaltă parte a prispei, eu îmi lăsam picioarele să-mi atârne în afară. În ploaie. Apa din jgheab se prelingea direct pe picioarele mele goale. Viața era scurtă și lungă. Nu mă plângeam. Într-un fel, locul ăsta era un paradis. Natura era bogată. Doar ea. În pofida imensei coaste din jur, nu erau pescari, iar ploaia sfârșea prin a confisca slaba energie a oamenilor dacă voiau să facă ceva mai productiv decât simplul efort de a se lăsa pradă vieții. M-
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
și de cunoașterea ta. "Doar cel care nu speră la nimic este e deplin fericit; doar cel care este pe deplin fericit nu mai are nimic de sperat." (p. 154) Pentru Jean Delumeau, fericirea nu poate fi legată decît de paradis și de credința creștină. Cuvîntul paradisul provine din persanul pari-daiza, care a dat ulterior în greacă paradeisos. Pentru creștin, fericirea presupune o imagine a locului în care oamenii pot fi fericiți, acea grădină a deliciilor sau acel "Ierusalim ceresc" despre
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
care nu speră la nimic este e deplin fericit; doar cel care este pe deplin fericit nu mai are nimic de sperat." (p. 154) Pentru Jean Delumeau, fericirea nu poate fi legată decît de paradis și de credința creștină. Cuvîntul paradisul provine din persanul pari-daiza, care a dat ulterior în greacă paradeisos. Pentru creștin, fericirea presupune o imagine a locului în care oamenii pot fi fericiți, acea grădină a deliciilor sau acel "Ierusalim ceresc" despre care vorbesc cărțile creștine. Cu timpul
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]