1,988 matches
-
coloane și un răcnet mi se zbate În gîtul inert, nu pot să strig și de la un anumit moment nu pot nici să mă mai mișc. Și el vine, e din ce În ce mai aproape. E ceva monstruos, e hidos. Iar eu sînt paralizat, incapabil să mă mișc măcar un milimetru. Și ușa e puțin mai Încolo, dar nu mai pot să mă mișc, aproape că m-a ajuns. Mă trezesc În plină noapte, Într-o liniște În care susură somnul a o sută
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe situație. („Ești necăjit pentru că n-ai reușit s-o cucerești“, îi spunea Emma.) Și acum, exista o pată pe univers, pe care Tom ar fi dorit din toată inima s-o șteargă, dar nu putea; și acest lucru îl paraliza. Se gândise să-i scrie lui Hattie o scrisoare de scuze, dar orice scrisoare pe care și-o imagina nu putea fi decât o continuare a unei bădărănii de neiertat. Își spuse că ar trebui să-i scrie lui Rozanov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea avea decât un caracter de încercare. Și Stella nu era o copilă pribeagă, neputincioasă, ci o femeie foarte rațională, cu o personalitate puternică, care își dădea seama, pe măsură ce trecea vremea, că se pusese într-o situație imposibilă. Stătea ca paralizată între diversele variante de acțiune, pentru că era în joc mândria ei și nu se putea decide să întreprindă vreun pas. Și cu cât tăcerea și secretul se prelungeau, cu atât mai greu îi venea să întrezărească modalitatea de a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ți fabric eu una. Nu mai face pe năstrușnicul. Totul e odios. Și te-am vârât și pe dumneata în treaba asta urâtă. Nu-ți face griji pentru mine. Sunt impermeabil la furtună. Am procedat greșit și lucrul ăsta îmi paralizează voința. Mă simt ca într-o cușcă de oțel. Oamenii reușesc să iasă din cuști, uneori e mai ușor decât își închipuie. Din cușca asta, nu văd cum o să pot ieși. Ai vreo idee nouă? Dumnezeule, te întreb de parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce-i spunea. Vocea lui tremurătoare, gestul rugător al mâinilor, febrilitatea cuvintelor, privirea ochilor licăritori îi transmiteau importanța teribilă a celor ce se petreceau între ei; și s-a cutremurat, și a vrut s-o ia la goană dar era paralizată de o adâncă milă și de o ciudată ațâțare amestecată cu groază în fața spectacolului acestui om de care se temuse întotdeauna, redus acum, în prezența ei, la un cerșetor care-i implora înțelegerea. — Bine, în ordine, spuse Hattie, nervoasă. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mari și foarte puternice își pot permite să investească în imagine resurse substanțiale, pentru că au de unde. Sistemele mici, sau mai sărace, au resurse limitate pentru crearea de imagine. Oricum am analiza această problemă, fără resurse financiare, sistemul de PR este paralizat. Sigur, creativitatea, originalitatea, ingeniozitatea ajută fără doar și poate substanțial la crearea imaginii sistemului, dar acestea trebuie coroborate și cu resursele financiare. Experiența muncii de PR ne-a învățat că se poate crea imagine pentru un sistem și cu mai
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
mai avea energie. Satisfacție și un soi de jenă inexplicabilă, asta putuse desluși Daniel în zâmbetul necunoscutei în timp ce se apropia de el fără a se grăbi, sigură fiind că nu-i va rata urechea; cu o privire derutantă, vicleană, își paralizase victima precum șarpele; mizase ca o lașă pe cavalerismul băiatului pe care nu-l cunoștea și despre care era sigură că spiritul său cavaleresc avea să-l împiedice să fugă; faptul că el nu avea intenția să fugă nu-i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în complexul tablou al relațiilor economice. Într-o economie dominată de expansiune, în care identificarea surselor de finanțare devine o necesitate, muzeul se află în dificila misiune ca instituție non-profit de a obține venituri, fără de care activitățile sale ar fi paralizate. Este evident că astăzi, în condițiile în care discutăm despre o societate postindustrială și o societate postmodernă cu schimbări majore în structura ocupațională a populației, în care "sistemul economic este angajat în procesarea și controlul informației și care se orientează
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
acestuia, și ea o excelentă înlocuitoare a soției demnitarului. Dânsa ne a înmânat câte o carte de vizită și vizita s a terminat. În sfârșit am urcat în tren și, în fine, a început greva salariaților de la mișcare care a paralizat orice mișcare. Pe la prânz am revenit acasă unde, spre bucuria tuturor, ne-am strâns în jurul castronului cu urzici aburinde. Le adusese mătușa Evlampia de pe șanțul vernisat acum trei ani de Primărie în spatele blocului. O liniște calmă și o micuță întrebare
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe coadă, se leagănă în aer, parcă ar vrea să-și hipnotizeze victima, capul i se lățește, iar limba îi flutură ca un alt șarpe. În timpul ăsta, mangusta stă nemișcată și așteaptă clipa când va ataca. Ai impresia că e paralizată de frică și că va fi o victimă sigură, încă puțin și cobra o va mușca mortal. Dar exact în clipa când ți se face milă de bietul patruped care a avut ghinionul să iasă în calea cobrei, mangusta, mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe stradă, o stradă mai puțin populată, s-a făcut întuneric. Am încremenit. După colț, la câteva sute de metri, mai ardea un felinar, dar lumina aceea, filtrată printre case, mi se părea foarte departe. Inima îmi bătea puternic și, paralizată de teamă, câteva clipe nici n-am avut curaj să mă întorc, să văd dacă nu mă urmărea nimeni. Dar nu se zărea mai nimic din cauza întunericului. Am pornit mai departe, la colț am cotit și pe măsură ce mă apropiam de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai îndrăznit să mă mișc. Am avut atunci impresia că buzele s-au mișcat, ca două omizi, și mă așteptam să aud un hohot de râs. Dar m-am înșelat. Nimic n-a tulburat liniștea. În schimb, eu eram parcă paralizat. Orice voință dispăruse în mine, nu mai făceam nici o mișcare și nu-mi mai puteam dezlipi privirea de ochii idolului care nu mă mai slăbeau nici o clipă. Erau cruzi și misterioși. Parcă de sub masca de piatră mă fixau niște ochi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înțelegerea și voința mea, un imperativ aș zice organic ― împotriva căruia orice rezistență pare lipsită de sens, ridicolă chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gînd: acela de a muri. În fața lui, celelalte gânduri au amuțit, paralizate de înfricoșata lui atotputernicie. Niciodată n-a fost în mintea mea atâta rânduială cuminte, pentru că nu mi s-a întîmplat să făptuiesc ceva cu acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în cel
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prietenii mei nocturni nu-i recrutam dintre colegii de școală, ci dintre studenți sau funcționari. Aveam atunci nevoie de alți oameni, din altă categorie socială, deoarece tot ceea ce atingea mediul școlar constituia pentru mine ceva in-hibitoriu, un "tabu" care-mi paraliza orice inițiativă. Mi-aduc aminte că odată îmi trebuia urgent o sumă de bani. Nu m-am putut repezi la negustoreasa mea, să-i cer un împrumut, pentru că era ziuă. Am așteptat să se înnopteze, dar atunci nu mai aveam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
luptă. De aci înainte ori de câte ori întîlneam pe Mihaela o salutam, zîmbindu-i cu înțeles. Ea răspundea rece și trecea mai departe. Instinctul ei sigur pricepea provocarea surâsului și căuta s-o apere opunîndu-mi un scut de răceală și indiferență, care-mi paraliza orice tentativă de apropiere. Odată, am cumpărat într-adins două bilete de teatru. Mă gândeam să-i ofer unul (sub pretext că erau studențești) ca să am prilejul unei convorbiri mai lungi cu dânsa. Am pierdut aproape toată dimineața pîndind-o să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-mi petrec noaptea la chef. Dacă nu se întîmpla așa, mai făceam oare o descoperire atât de importantă? Aș fi putut să cobor din pat și să-i torn la repezeală scrisoarea cuvenită. Dar nu, ceva mă împiedica, îmi paraliza voința: "Las-o să se perpelească puțin pe jeratic! Are să-i fie de învățătură". Pe de altă parte, găseam că procedeul meu era absolut necesar, pentru că dădea loc unei verificări a propriilor ei sentimente. Numai lipsa unui obiect ori a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu strige. Ea nu strigă, ramase locului înlemnită de spaimă, privindu-mă țintă și trudindu-se să înțeleagă. (Sînt unele lucruri neprevăzute, care ne cer un răgaz până să le pricepem.) Momentul critic trecuse cu bine: groaza, încleștîndu-i gura, îi paralizase țipătul. ― Nu-ți fac nici un rău. Trebuie să-ți spun că... Ea nu mă lăsă să isprăvesc: ― Aici, nu! Aici, nu! ― Dar unde? Spune-mi, unde? ― Oriunde, numai aici, nu. Nu pot! Pentru numele lui Dumnezeu, trebuie să pleci numaidecât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
camera mea, ne-am pomenit cu o păsărică zburind deasupra capetelor noastre. Intrase pe fereastra larg deschisă și, după câteva evoluții sprintene, poposi pe rama unui tablou. ― Uite, o ciocârlie, strigă Mihaela plăcut surprinsă, gata să bată din palme, dar paralizând gestul ca să nu sperie pasărea. ― Nu-i ciocârlie, i-am spus, cred că e cinteză. ― Ce drăguț din partea ei că ne-a făcut o vizită. Asta e de bine, ne-aduce noroc. ― Oricând avem nevoie de așa ceva. I-o fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
potop) zidăria surpată și reușeam s-o consolidez. Aș fi vrut să-i scriu Mihaelei, să-i aduc la cunoștință hotărârea mea, să-i fac o bucurie. Luasem plic și hârtie, eram gata să încep. Dar teama aceea subconștientă îmi paraliza tentativa. " Nu te pripi ― îmi sugera monologul interior. Chibzuiește pe îndelete. Dacă între timp ea și-a mutat gândul și rămâi descoperit? Tatonează mai întîi în ce ape se scaldă și apoi..." Nu i-am scris. Bineînțeles, nu renunțasem la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mirați, părul arăpesc, păpușa de lemn a trupului nu puteau încape în gustul lui onest. Ii făcea plăcere că Elena e frumoasă 214 prin diferență și era mândru că e soțul surorei celei regale. Către Mika-Le se simțea superior, nu-1 paraliza admirația și era totuși o soră, o parcelă care nu-1 înmărmurea din marmura superbă a acelei soții. Simțindu-se în largul lui către Mika-Le, i se părea poate că nu e strâmtorat nici cu Elena. Fu cel dinții care îi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
iar natura mea impulsivă reacționează, ca de obicei, pe dos, prin dorinți negative. Aseară, am adormit în fotoliu, uitîndu-mă la televizor. Când m-am trezit, după miezul nopții, rula un film cu un bărbat care suferise un accident ce-i paralizase tot corpul de la umeri în jos. Își pleda dreptul de a dispune de viața sa în acele condiții. Am stins televizorul, dar n-am reușit să readorm, cu toate că luasem un somnifer. Mi-am amintit cum a înghițit Pavese un pumn
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aproape, chiar în urechile mele. Simțeam o fierbințeală în cap și în tot corpul, dar îmi era frică să deschid ochii. Și nu știu câtă vreme am rămas așa. Poate, un ceas. Poate, o după-amiază întreagă. O lumină lăptoasă îmi strivea pleoapele. Paralizasem, oare? Întâi, am mișcat degetul unui picior. Apoi, altul, Într-un târziu, mi-am strigat câinele. Nu mi-a răspuns. Asta m-a mirat. Căci niciodată nu se dezlipea de lângă mine. Am încercat să-mi aduc aminte ce făcusem în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și se trezi sosind la bucătărie, oprindu-se cînd o văzu pe Nilda, sărind În sus, dîndu-se Înapoi cînd o văzu plîngînd, scoțînd și punînd ouăle pe masă, nimeni nu-l văzuse intrînd, nimeni nu-l văzuse cum se simte paralizat de timiditatea aceea de neînvins care-l cuprinse deodată, nimeni nu-l văzuse că i se pare Îngrozitoare, plîngînd, țipînd mi-a murit copilul!, nimeni nu-l văzuse cînd s-a retras făcînd o săritură Înapoi, trăgîndu-se Îndărăt, ascunzîndu-se ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
astfel de spațiu protejat corpul tău, ca și mintea ta, se poate deschide cu totul explorării celuilalt. Prin aceasta, sexul nu seamănă cu nimic mai mult decât cu visul. Când visăm, tonusul muscular e abolit și întregul corp ne este paralizat, lăsând astfel mintea liberă pentru halucinare. Când facem dra goste, dim potrivă, mintea ne e abolită, iar corpul se scufundă în voluptate. Un ultim amănunt vine să întărească acest ciudat și fascinant paralelism: când visăm, indi ferent de conținutul visului
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
N-am să știu niciodată cum ar fi fost acea noapte dacă aș fi băut mai mult, dacă mi-aș fi iubit mai puțin soția și, cine știe, dacă n-aș fi fost, cu câteva ore-n urmă, atât de paralizat de magia pânzei lui Magritte în care soarele cade, din ciob în ciob, rănindu-se în tăișurile lor... Cu urechile pe spate Povestea care urmează este adânc îngropată în timp. Aveam pe-atunci douăzeci și șase de ani și credeam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]