KorAP: Find »[drukola/base=paranoia & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 39 >

970 matches

Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563

presei scrise și a televiziunii percepute ca dependente de executiv și instituția prezidențială (televiziunea publică) sau de interese partinice (chiar ziarele autointitulate independente). iii) Începînd cu anul 1993 actorii ziariști încearcă să-și optimizeze prestația (profesionalizarea meseriei, campanii anti-corupție); după paranoia eșecului (enunțarea metaforică a ruinei, maladiei, catastrofei), se tinde spre configurarea viitorului (politici sociale, culturale etc.). "Dacă în regimul comunist se trăia sub speciae aeternitatis (credința în eternitatea comunismului), sub perestroika homo sovieticus a început să se instaleze în precaritatea

by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
și stilului formular * la un jurnalist tentat de hiperbolă, patetism, excese. Încercînd să diagnosticăm maladiile presei posttotalitare, am putea utiliza termenul creat de Lucien Sfez tautism (tautologie și autism sau redundanță și solitudine). Cea de-a doua maladie ar fi paranoia eșecului (multe editoriale utilizează toată rețeaua metaforică a ruinei, bolii, distrugerii combinată cu o singură dimensiune temporală trecutul). Schizofrenia comunismului definită de Havel ca ¨a gîndi negru și a vorbi alb¨ devine monomania postcomunistă a lui ¨a gîndi negru și

by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238

virtuale (vezi Adams, 2000Ă. Identitatea la interfață este problematizată în conjuncturile dislocării eului unitar și referențial, în ocurențele sciziunii dintre teama față de efemeritatea umană și speranța în supraviețuirea digitală, în circumstanțele insecurității și ale dezordinii vieții interioare. De la anxietate la paranoia, impactul psihologic negativ al identității transmutabile se poate regăsi dincolo de idealurile și utopiile unui eu fragmentat, diseminat și dezintegrat în rețea, în tehnologiile bioinformatice sau în cele medical-digitale. 2.2. Identitatea postmodernă în spațiul virtual. Sherry Turkle și studiile etnologicetc

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531

informativ cele mai răspândite și grave forme de psihoză: psihozele discordante (schizofreniile), epilepsia, psihozele maniaco-depresive, psihozele acute (datorate intoxicărilor, în cazul alcoolicilor), delirurile sistematizate, psihozele post-traumatice, psihozele infecțioase, psihozele de involuție. Printre acestea de o periculozitate deosebită este, se pare, paranoia care poate trece uneori neobservată până la un punct chiar și de cei din jur generând adevărați monștri psihici, ca marii mistici sau tirani. Perverșii reprezintă o altă categorie de persoane marcate utilizând categoriile clasice ale lui Dupre de anomalii ale

by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552

fapt: armata, trupele de miliție și de securitate se retrăseseră în cazărmi. Incidente locale au mai izbucnit doar în câteva puncte, mai ales la Sibiu, unde excesul de măsuri de protecție destinate să-l apere pe fiul dictatorului, combinat cu paranoia unor subordonați, a dus la o dramă sângeroasă, chiar dacă izolată. În ansamblu, forțele armate au recunoscut toate, peste tot, legitimitatea revoluției. Mai mult, generalul Stănculescu afirmă acum că era la curent, minut cu minut, cu rătăcirile dictatorului fugar și că

by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

nevroze, psihopatii) sau total (psihoze) de realitatea lumii. El este proiectat fie la periferia lumii (nevroze, psihopatii, sociopatii), în afara lumii (demențe) sau într-o lume a realității iraționalului, o lume interioară, închisă sau circumscrisă la interioritatea persoanei bolnavului (schizofrenie, parafrenie, paranoia, melancolie). Această lume a bolii psihice are un caracter închis, întors către sine, negativ în raport cu experiențele sufletești ale normalității, o lume stranie și incomprehensibilă pentru ceilalți, în care identitatea schimbată a bolnavului dă impresia că se regăsește pe sine. Prin

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
se poate vedea în continuare, în lista comparativă a termenilor grecești desemnând normalitatea și anormalitatea psihică. Grupa de termeni Psihologie (procese psihice normale) Psihopatologie (fenomene psihice morbide) Nous = suflet Ek-nous = scos din minți a-nous = smintit Dis-nous = ostil Apo-noia = irațional Paranoia = nebun, cu mintea tulburată Phrenos = gândire, inteligență Ek-phron = smintit, ieșit din minți Dis-phron = trist, mâhnit Phreno-blabes = nebun Psyché = suflet, viață A-psychia = laș, mișel Pneuma = suflet, însuflețit A-pnea = lipsit de viață Mneme = memorie Mania = nebunie, demență, furie Maniakos = nebun Termenii latini

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Școala Germană de Psihiatrie este însă cea care fixează terminologia bolilor psihice, construiește discursul clinic despre bolile mintale și instituie normele unui sistem de clasificare nosologică. Apar termeni noi, pur medicali, desemnând fenomenele clinico-psihiatrice de tipul: demență precoce, psihoză maniaco-depresivă, paranoia, parafrenia, demențe, hebefrenie, catatonie, idioție, imbecilitate. Aceste structuri lingvistice și discursul psihiatric, formulat în secolul al XIX-lea este continuat în secolul XX, prin perfecționarea, diversificarea nuanțată și lărgirea terminologiei. Apar concepte noi în limbajul psihiatric care completează sau le

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
ale personalității umane și care duc la modele aberante de existență și adaptare ale acestor indivizi. Din punct de vedere clinico-psihiatric, A. Delmas, descrie două mari grupe de personalități psihopatice: 1) Dezechilibrații simpli: hiperemotivii, stările astenice constituționale, instabilitatea psihomotorie, ciclotimia, paranoia constituțională, schizofrenia sau constituția schizoidă, epileptoidă sau constituția glischroidă-vâscoasă, bradipsihică. 2) Dezechilibrații majori: reprezintă o categorie mai nuanțată: a) subiecții care au reușit, într-o anumită privință să se adapteze la un anumit tip de mediu, care este el însuși

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
poate prezenta sub următoarele variante clinice: nevroze anxioase și anxietăți constituționale având la bază tipul de „constituție emotivă” (E. Dupré) sau pe cel de „auto-insecuritate” (K. Schneider). Aceasta poate fi întâlnită în cursul stărilor neurastenice, ipohondrice și cenestopate, obsesii, fobii, paranoia interpretativă sau halucinatorie, unele forme de schizofrenie. c) Angoasa, din cursul unor afecțiuni organice, somatice, cum ar fi angina pectorală, astmul bronșic, septicemiile, difteria, scarlatina, hipertiroidia și hipoglicemia. Sindromul catatonic Sindromul catatonic este un sindrom psihic și psihomotor interesând în

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
este reprezentat printr-un delir interpretativ bine sistematizat din punct de vedere tematic (gelozie, invenție, persecuție etc.) din care lipsesc halucinațiile, pseudohalucinațiile și automatismul mintal. Conștiința rămâne clară, gândirea și comportamentul sunt coerente și ordonate. Acest sindrom este caracteristic pentru paranoia. 3) Sindromul paranoia constă într-un delir sistematizat de interpretare (de obicei de persecuție) însoțit de halucinații adevărate, de pseudohalucinații și de automatism mintal. 4) Paranoidia acută este un sindrom paranoid tranzitor, manifestat sub forma unui delir de persecuție cu

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
un delir interpretativ bine sistematizat din punct de vedere tematic (gelozie, invenție, persecuție etc.) din care lipsesc halucinațiile, pseudohalucinațiile și automatismul mintal. Conștiința rămâne clară, gândirea și comportamentul sunt coerente și ordonate. Acest sindrom este caracteristic pentru paranoia. 3) Sindromul paranoia constă într-un delir sistematizat de interpretare (de obicei de persecuție) însoțit de halucinații adevărate, de pseudohalucinații și de automatism mintal. 4) Paranoidia acută este un sindrom paranoid tranzitor, manifestat sub forma unui delir de persecuție cu conținut concret și

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
grup de tulburări psihotice cronice este caracterizat din punct de vedere psihopatologic prin delir, în sensul de „alterare a sistemului realității” reflectând modul de organizare „vesanică” a personalității. Acest grup de tulburări psihice denumit de psihiatrii secolul al XIX-lea paranoia (Verrucktheit) cuprinde două sub-grupe: grupa schizofreniilor și grupa delirurilor cronice sistematizate. Esquirol referindu-se la delir spunea în 1814 următoarele: „Un om este în delir atunci când ideile sale nu sunt în raport cu senzațiile sale, atunci când judecata și determinările acesteia nu sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
mare varietate de criterii: idei mistice, halucinații, teme de influență, sindromul de automatism mintal. Analiza istorică a clasificării delirurilor exprimă evoluția gândirii psihopatologice referitoare la acestea. Fig. pg. ms. 198 ZONA DE CONSERVARE A PERSONALITĂȚII ZONA DE ALTERARE A PERSONALITĂȚII PARANOIA SCHIZOFRENIA DELIRUL DE INTERPRETARE PARANOIA MONOMANII DELIRURI SISTEMATIZATE PSIHOZA HALUCINATORIE CRONICĂ PARAFRENIILE SISTEMATICĂ ȘI FANTASTICĂ DELIRUL CRONIC EVOLUTIV DELIRURI FANTASTICE FĂRĂ DEZORGANIZARE DELIRURI CU DEZORGANIZARE SCHIZOFRENIILE FORMELE PARANOIDE ALE DEMENȚEI PRECOCE DELIRUL DE IMAGINAȚIE PARAFRENIILE CONFABULOATOARE ȘI EXPANSIVĂ Inițial psihozele

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
mistice, halucinații, teme de influență, sindromul de automatism mintal. Analiza istorică a clasificării delirurilor exprimă evoluția gândirii psihopatologice referitoare la acestea. Fig. pg. ms. 198 ZONA DE CONSERVARE A PERSONALITĂȚII ZONA DE ALTERARE A PERSONALITĂȚII PARANOIA SCHIZOFRENIA DELIRUL DE INTERPRETARE PARANOIA MONOMANII DELIRURI SISTEMATIZATE PSIHOZA HALUCINATORIE CRONICĂ PARAFRENIILE SISTEMATICĂ ȘI FANTASTICĂ DELIRUL CRONIC EVOLUTIV DELIRURI FANTASTICE FĂRĂ DEZORGANIZARE DELIRURI CU DEZORGANIZARE SCHIZOFRENIILE FORMELE PARANOIDE ALE DEMENȚEI PRECOCE DELIRUL DE IMAGINAȚIE PARAFRENIILE CONFABULOATOARE ȘI EXPANSIVĂ Inițial psihozele vesanice cuprindeau două grupe: monomaniile

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihozele vesanice cuprindeau două grupe: monomaniile și delirul cronic evolutiv (Lasegue, Falret, Magnan). E. Kraepelin descrie trei grupe: delirul sistematizat paranoic, parafreniile (sistematică și fantastică, confabulatorie și expansivă), forma paranoidă a demenței precoce. Școala Franceză de Psihiatrie face următoarea clasificare: paranoia (delirul de interpretare), psihoza halucinatorie cronică, schizofrenia, delirul de imaginație. Ulterior sunt acceptate numai două specii morbide: paranoia și grupa schizofreniilor. Aspectele mai sus discutate sunt reproduse sintetic în schema din pagina 198 ???. Sindromul autist Autismul este o formă de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
delirul sistematizat paranoic, parafreniile (sistematică și fantastică, confabulatorie și expansivă), forma paranoidă a demenței precoce. Școala Franceză de Psihiatrie face următoarea clasificare: paranoia (delirul de interpretare), psihoza halucinatorie cronică, schizofrenia, delirul de imaginație. Ulterior sunt acceptate numai două specii morbide: paranoia și grupa schizofreniilor. Aspectele mai sus discutate sunt reproduse sintetic în schema din pagina 198 ???. Sindromul autist Autismul este o formă de gândire interiorizată cu aspect subiectiv. Autismul implică în general faptul că materialul, sau conținutul gândirii derivă de la subiectul

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihice care sa impus și reprezintă baza oricăror forme de sistematizare a acestora a fost pusă de E. Kraepelin care a definit, descris și delimitat, următoarele categorii nosologice considerate ca fundamentale în psihiatria clinică și anume: demența precoce, psihoza maniaco-depresivă, paranoia, parafrenia, demențele. Ulterior, E. Bleuler (1911), psihiatru elvețian de limbă germană, va preciza cadrul clinic al „demenței precoce” pe care o va denumi schizofrenie, descriindu-i caracteristicile psihopatologice și formele sale clinice. Cercetările referitoare la schizofrenie sunt reluate și dezvoltate

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Reacțiile personalității sunt cele în producerea cărora este antrenată personalitatea în totalitatea sa, într-o formă activă și conștientă. În această grupă se situează următoarele forme de manifestări psihopatologice; a) Manifestările expansive de tip hiperstenic, expansiv-pasionale, așa cum sunt întâlnite în paranoia; b) Manifestările senzitive sunt acele manifestări de tip astenic care traduc o slăbiciune de caracter, vulnerabilitate, timiditate și modestie. În sensul acesta sunt menționate ca exemple: delirul senzitiv de relație, nevroza obsesională. c) Dorințele și realizările artistice, care sunt legate

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
viitoare nevroză sau psihoză, - conversiune de tip isteric (motor, senzorial, somatic sau psihic). b) Reacții ale personalității, determinate de tipul constituțional al subiectului și de modelul de răspuns al acestuia din punct de vedere emoțional-afectiv. El poate avea următoarele aspecte: paranoia senzitivilor, depresii reactive, fenomene pitiatice. B. Reacții colective și sociale, sau „psihozele reactive”, apar la un grup populațional în condițiile unor cataclisme sociale (război, bombardament, deportări, captivitate, revoluții, cutremure, incendii, inundații). Ele pot lua diferite aspecte psihopatologice: panică, teroare, frică

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Gândirea sa este dominată de suspiciunea unei amenințări serioase a stării sale de sănătate. Se vorbește chiar de o „atitudine ipohondriacă” constituțională (Chrzanowski). Afecțiunea este mai frecvent întâlnită în perioada de involuție (Sattes). 5) Dezvoltările paranoide Ele trebuie separate de paranoia. E. Kraepelin a definit paranoia ca pe „o dezvoltare lentă a unui sistem delirant bine fixat, cu păstrarea unei clarități și ordini perfecte din punct de vedere formal a gândirii, voinței și acțiunii” având o cauză endogenă. Dezvoltările paranoide își

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
suspiciunea unei amenințări serioase a stării sale de sănătate. Se vorbește chiar de o „atitudine ipohondriacă” constituțională (Chrzanowski). Afecțiunea este mai frecvent întâlnită în perioada de involuție (Sattes). 5) Dezvoltările paranoide Ele trebuie separate de paranoia. E. Kraepelin a definit paranoia ca pe „o dezvoltare lentă a unui sistem delirant bine fixat, cu păstrarea unei clarități și ordini perfecte din punct de vedere formal a gândirii, voinței și acțiunii” având o cauză endogenă. Dezvoltările paranoide își au cauza în evenimente psiho-biografice

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
structurate sau de transfer (isteria de conversiune, nevroza obsesională și nevroza fobică) ale căror conflicte inconștiente sunt reactualizate grație transferului indus în cursul curei psihanalitice; - psihonevrozele narcisice, oare corespund, după S. Freud, cu PMD; - psihozele propriu-zise, reprezentate prin schizofrenie și paranoia. Un moment important este reprezentat de contribuțiile lui K. Jaspers și K. Schneider care aplică metoda fenomenologică în studiul clinico-psihiatric al nevrozelor. O contribuție importantă a fost adusă de concepția antropologică și existențialistă aplicată în psihiatrie la studiul nevrozelor, considerându

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
crede că este atins. Ipohondria poate fi un simptom al unei nevroze structurate (isterică, fobică, obsesivă), focalizând neliniștea din cadrul unei nevroze de angoasă. Ea poate lua însă și aspecte majore, ca în cazul „delirului ipohondriac” din cursul schizofrenici sau al paranoiei. Psihopatologia de frontieră Am prezentat în cele de mai sus problema nevrozelor. Acestea se constituie ca un grup nosologic specific de tulburări psihopatologice cu caracteristicile descrise pe larg mai sus. Nevrozelor li se „opune” din punct de vedere psihopatologic, grupul

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
este de o mare complexitate și varietate. În grupa psihozelor endogene sunt incluse următoarele entități nosologice care vor constitui tematicele descrierii noastre ulterioare. În sensul acesta menționăm următoarele: - psihozele afective (PMD, boala afectivă etc.), - psihozele din grupa schizofreniei, - psihozele schizo-afective, - paranoia, - psihozele delirante sau delirant-halucinatorii cronice, - psihozele endogene atipice. Semnificația psihopatologiei endogene și exogene Deși aparente și net individualizate din punct de vedere clinico-psihiatric, în sens psihopatologic, se pune problema: ce apropie între ele „psihozele endogene” și care este diferența dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]