922 matches
-
articole publicate (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11). Relații similare stabilea C. I. Parhon între tiroidă și unele psihoze. Interesante legături stabilește C. I. Parhon între tulburări tiroidiene și în special tiro-ovariene și unele stări paranoice care apar în perioada menopauzei sau la unele femei cu menopauză precoce, prezentând concomitent tahicardie, congestia feței, mononucleoză și o exagerată irascibilitate ("Se pare că din acest ultim fenomen izvorăște orientarea delirului spre ideile de persecuție. Se vede cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
XIX-lea: noi am remarcat o identitate a tabloului clinic al unor boli psihice din acea perioadă cu acela cunoscut astăzi. Foile de observație ale bolnavilor de la ospiciile Neamț și Golia, foarte bine întocmite, ne transmit aceleași imagini despre schizofrenici, paranoici, melancolici, maniaci și epileptici identice cu simptomatologia pe care o vedem în prezent (regretăm că, din lipsă de spațiu, nu putem reproduce câteva documente mai caracteristice în această privință, dar credem că fotografiile anexate sunt elocvente în această privință). Am
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
poate evolua spre o tulburare depresivă. Pe axa II Absența afirmării de sine este evidentă la personalitățile dependente și evitante, dar și în cazul tulburărilor bordeline, al personalității schizoide (retragere socială importantă, expresie emoțională și dezvăluire de sine limitate). Personalitățile paranoice prezintă o „slabă” afirmare de sine, într-o manieră agresivă manifestată prin neîncredere față de celălalt, ceea ce demonstrează uneori un sentiment de inferioritate. Evaluarea unei absențe a afirmării de sine In prezent, nici o evaluare a competențelor sociale nu întrunește unanimitatea specialiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anii ’80, dar reprezentat scenic abia în 1998, la Teatrul Național din Cluj-Napoca, este o parabolă privitoare la condiția dictatorului, în care ce s-a întâmplat în Roma antică a lui Nero sugerează străveziu aberantele măsuri preconizate, într-o exaltare paranoică, de dictatorul contemporan de la București. După 1989, C. se exersează și în domeniul „revistei” teatrale (Turda, 1992), continuând să scrie și povestiri, schițe. Volumele de proză scurtă (O dimineață de luni, 1985, Sfatul medicului, 1990, Jocul, 1991, Și Caragiale e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
francez, cât și prin atitudinea profesorului american față de omul Foucault, față de imaginile publice ale acestuia. Într-un schimb intens de e-mailuri cu legendarul teoretician american, acesta mi l-a creionat pe Foucault la fel de sumbru ca în criticile sale: "egomaniac", "paranoic", "repulsiv", "lipsit de respect față de ceva și față de cineva". Bineînțeles că Foucault nu a rămas în istoria gândirii europene pentru aceste imagini publice din mințile cunoscuților săi (Deleuze, Rabinow, Veyne, Ricoeur, White etc.). Pentru Foucault și White există aceeași suspiciune
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu cele provocate de molime, foamete și război. Să luăm în considerare cîteva exemple din secolul al XX-lea. Sub conducerea lui Iosif Stalin în Uniunea Sovietică (1929-1953), milioane de oameni au fost închiși din motive politice, deseori din cauza fricii paranoice a lui Stalin de conspirații împotriva lui. Un număr estimativ de douăzeci de milioane de oameni au murit în lagăre de muncă, au fost executați din motive politice sau au murit de foame (1932-1933) atunci cînd Stalin a obligat țăranii
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
faci? Și ce mai face drăguța de Clemmie? Depun o sărutare pe creștetul mic și bălai. — Ăsta e Wilfrid, spune Suze, colorîndu-se brusc. La naiba. Mereu Îi Încurc. Și, ca lucrurile să se complice și mai tare, Suze e total paranoică din cauza gîndului obsesiv că Wilfrid arată ca o fată. (Ceea ce e adevărat. Mai ales În costumașul ăla de dantelă.) — Unde sînt ceilalți? schimb rapid subiectul. — A, se ocupă Tarkie de ei, spune Suze, privind absent pe fereastră. Îi urmăresc privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nici chiar așa! Nu sînt chiar atît de nesigură pe mine! zic, rîzÎnd la unison cu ea. Are prieten! Atunci totul e ok! Nu știu de ce nu mi-a dat prin cap atîta lucru. Doamne, sarcina asta mă face total paranoică. Deci, tocmai spune Venetia Carter, duceți-vă, gîndiți-vă, numărul meu Îl aveți... Nu mai e nevoie să mă gîndesc, zic radioasă ca un bec. Un singur lucru vreau să-mi spui: unde sînt cadourile de bun venit? KENNETH PRENDERGAST Prendergast
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nici acum nu m-am obișnuit cu ideea ca va trebui să nasc, pe bune. Cumva, nu știu cum, sper că, pînă În momentul cînd Îmi va veni sorocul, o să se inventeze nu știu ce aparat care să nască efectiv În locul meu. Aș fi paranoică! tocmai zice Suze. Odată, m-am Întîlnit cu o fostă de-a lui Tarkie... — Tarquin are o fostă? zic uluită, Înainte să-mi dau seama că tocmai am făcut o gafă. — Flissy Menkin. De la Somerset Menkins? Aha, zic, de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Întreb „Ce vrei să spui cu asta?“. Apoi, după ce mă gîndesc mai bine, o Închid la loc. E ridicol. PÎnă ieri n-o văzusem niciodată pe Venetia Carter - și, din cauza mamei și a lui Suze, am devenit de-a dreptul paranoică. Firește că n-a iubit-o niciodată. N-am de gînd să-l mai Întreb absolut nimic despre relația lor. Nici măcar n-o să mă mai gîndesc la asta. Subiect Închis definitiv. SCURT CHESTIONAR PENTRU LUKE BRANDON 1. Cum ați descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că le-ar prinde bine abordarea asta. Nu e cu Venetia. Nu e cu Venetia! Îmi vine să dansez de bucurie pe trotuar. Mă traversează un val de ușurare. Cum de am putut crede așa ceva despre el? SÎnt atît de paranoică. SÎnt o proastă! O să mă duc acasă și, din clipa asta, o să am Încredere totală În el... — Doamnă Bloomwood? Tipul de la tipografie a ieșit din prăvălie și se holbează la mine, punîndu-și mîna streașină la ochi, pentru a se feri
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
I-am zis că venim amîndoi. Ok? Intră În baie. — Bine, zic fără nici un chef și mă afund În perne cu un oftat din rărunchi. Simt că mi se Învîrtește capul de atîtea gînduri confuze. Poate chiar sînt nebună și paranoică. Poate că nici prin cap nu-i trece să mi-l fure pe Luke. Și, la drept vorbind, e cea mai bună obstetriciană din lume. Ok. O să fac tot ce pot ca să mă Împrietenesc cu ea. Vineri, cînd ajungem la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bine să te văd! Mă sărută. — Îmi cer scuze, mor de jenă că te-am neglijat În halul ăsta. În timp ce spune asta, Îi aruncă o privire lui Luke, de parcă Între ei doi ar avea loc nu știu ce conversație privată. Sau sînt paranoică? — Hai Înăuntru! Mă conduce În cabinetul ei și ne așezăm cu toții. — Spune, Becky, mă Încurajează Venetia deschide fișa. Cum te simți? — Bine, zic. Mersi. Copilul se mișcă bine? Da, tot timpul. Îmi pun o mînă pe burtă, unde, firește, bebiță
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nimeni cu aer de detectiv particular. Majoritatea vizitatorilor sînt cupluri ca noi. În afară de cazul În care... e posibil ca David Sharpness să fi angajat alt cuplu ca noi, cu o femeie gravidă, să ne urmărească discret? Hai că am devenit paranoică. Trebuie să Încetez cu obsesia asta. Și ar fi chiar așa, cel mai cumplit lucru din lume, dacă Luke ar afla? Măcar Îmi pasă de căsnicia noastră. Într-un fel, ar trebui să fie chiar flatat că am pus pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fără voia mea. Însă, acum că le-am spus, Îmi dau seama că sînt adevărate. Aș putea cere mai multe dovezi că nu are o relație cu Venetia. L-aș putea pune iar sub urmărire. Aș putea să fiu total paranoică și să sufăr tot restul vieții. Însă, pînă la urmă, trebuie să alegi dacă ai sau nu Încredere În cineva. Și eu am. Am. — Vino’ncoa’. Luke mă trage spre el și mă sărută. — E ok, iubita mea. Totul o să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că acestora le sunt caracteristice și acte agresive Îndreptate asupra celor din jur. Agresivitatea În aceste cazuri este provocată mai frecvent de fapte ofensatoare sau de comportament care „ânjosește” demnitatea istericului, Î-l pune În roluri secundare, situații dificile, jenante. Paranoicii răspund la situații psihotraumatizante prin apariția ideilor prevalente de o intensitate deosebită, care le modifică comportamentul, contribuind la o creștere masivă a tensiunii afective. Mare se dovedește a fi influența factorilor nocivi exogeni care sensibilizează personalitatea patologică față de factorii psihogeni
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
situația politică a României la sfîrșit de veac, profesorul Z. Barbu declara în legătură cu mutația suferită de psihologia politică românească (ținînd cont de "limitele vocabularului psihologic") că perioada respectivă a constituit "o tranziție de la o versiune predominant schizoidă la una predominant paranoică a perspectivei românești asupra lumii; mai exact, de la o structură mintală dominată de mecanismele rezervei și prudenței la una dominată de mecanismele atacului și la un sistem moral bazat pe afirmații agresive și pe forță"5. Ținînd cont de toate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că puțini din cei din viața publică păreau să aibă un astfel de simț, atunci cînd România avea nevoie de mai mulți. Putem înțelege "complexele de persecuție" ale lui Iorga dacă ținem seama de numărul dușmanilor lui, căci chiar și paranoicii au dușmani. Talentele și realizările sale i-au făcut pe oameni să-l invidieze, iar pozițiile lui politice, istorice și literare i-au iritat pe mulți; dacă adăugăm la toate acestea temperamentul lui Iorga care nu era deloc conciliator și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Spre deosebire de Stalin, Tito nu avea ambiții imperiale ( În afară de zona balcanică). Eliberându-și țara și conducând-o spre comunism fără ajutor moscovit, liderul iugoslav dăduse un exemplu remarcabil pentru orice comunist din Est tentat să fundamenteze revoluția locală pe sentimente naționale. Paranoic, Stalin Își vedea monopolul puterii amenințat din toate direcțiile, ceea ce nu Înseamnă că se Înșela complet În privința pericolului „titoist”, care era autentic. Din acest moment, așadar, naționalismul („șovin”, „burghez”) n-a mai constituit un avantaj, ci a fost inamicul public
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar nici Întemnițați Într-un sistem Închis ermetic. „Titoismul” era opresiv, nu represiv. Pe atunci, diferența conta. A treia cale spre stabilitate era „stalinismul național”. Era opțiunea albaneză: o societate Închisă, oprimată, condusă tiranic de un autocrat din partidul local, paranoic și atotputernic. Descriere care se potrivea din ce În ce mai mult și României. Hrușciov, care detesta România (sentiment des Întâlnit la rușii din generația sa), Încercase să-i atribuie un rol exclusiv agricol În distribuția internațională a muncii În blocul comunist. Dar șefii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vladimir Tismăneanu). Spre deosebire de titoism (o formulă „opresivă, nu represivă”, scrie Tony Judt), de gulaș-comunismul maghiar sau de cel emancipat, din Cehoslovacia, românii au Împărtășit soarta albanezilor, aceea a unei „societăți Închise, oprimată, condusă tiranic de un autocrat din partidul local, paranoic și atotputernic”. „Calea independentă” a României, Începând cu 1958, n-ar fi, În aceste condiții, decât Încercarea liderilor comuniști de la București de a se menține la putere, În condițiile În care jucaseră un rol important În ștergerea urmelor revoluției maghiare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
această formulă stă În picioare și atunci când vorbim despre tranziția postcomunistă. Ceea ce confirmă teza Îmbrățișată și de Tony Judt conform căreia răsturnarea lui Ceaușescu e rezultatul deciziei eșalonului secund de a-și prezerva privilegiile Într-un mediu eliberat de nebunia paranoică a Conducătorului. Rândurile de față nu și-au propus să fie o analiză amănunțită a acestei extraordinare cărți. Ecoul critic internațional formidabil este pe deplin motivat. Istoria lui Tony Judt nu este doar opera unui savant perfect echipat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]