1,188 matches
-
și-a zis: pentru concubina nesătulă - Îmbrățișările caracatiței;pentru gusturile alese - câine comestibil, iar pentru om - Împărăția Cerurilor, și s-a asociat fără șovăială cu Samuel Nemirovsky, un ebenist cumpătat care, chiar În inima mahalalei Unșpe, Întocmește toate armoarele și paravanele pe care cei care Îi admiră meșteșugul le primesc direct de la Beijing. Preacurata dugheană a prosperat; Tai An și-a părăsit prăpădita magazie de cărbuni pentru un apartament mobilat, situat tocmai În strada Deán Funes 347; valul nezăgăzuit alarmoarelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe care cei care Îi admiră meșteșugul le primesc direct de la Beijing. Preacurata dugheană a prosperat; Tai An și-a părăsit prăpădita magazie de cărbuni pentru un apartament mobilat, situat tocmai În strada Deán Funes 347; valul nezăgăzuit alarmoarelor și paravanelor nu l-a purtat prea departe de țelul său de căpetenie: redobândirea juvaerului. Știa că furul era fără doar și poate la Buenos Aires, orașul care, hăt În insula templului, i se arătase printre cercuri și triunghiuri magice. Campionul alfabetului citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
propria mea prezență edificiul din strada Deán Funes, deși sălașul meu nevăzut se ascunde de zei și de oameni În colțul pe care Îl fac străzile Rivadavia și Jujuy. Una din istovitoarele mele distracții e vânzarea la domiciliu de console, paravane, paturi și armoare, pe care puiosul Nemirovsky le făurește fără răgaz; În mare mila sa, creatorul Îmi Îngăduie să păstrez și să folosesc mobilele, până le vând. Chiar acum dorm Într-un chiup de lut apocrif din vremea dinastiei Sung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îl consideră insolit, fără să bage de seamă că el figurează În ediții autentificate ale Dicționarului Academiei Regale. Îl numește curajos, fericit, Înnoitor și propune ipoteza - horresco referens - că ar fi vorba de un adjectiv. Iată, drept exemplu, alt uriaș paravan: Buze de iubire, pe care sărutul avea să le-apropie, au zis, ca-ntotdeauna, nocomoco. Vă mărturisesc cavalerește că la Început chestia cu nocomoco mi-a scăpat. Treacă de la mine Încă o mostră: Bușeu! neglijența aștrilor abjură docta astrologie. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu mare tam-tam de S.A.D.A. (Societatea Argentiniană de Arhitectură) și intensificat de obscurele manevre urzite de directorul tehnic al Bazarului Garay aruncă, la ora bilanțului, o lumină crudă, netrecută nici prin ciur, nici prin dârmon, dar nici prin paravanul chinezesc, asupra neglijatei activități și a acreditatei personalități a celei mai nemituibile dintre dălțile noastre: Antarctide A. Garay. Toate acestea retroaduc În memoria atât de Înclinată spre amnezie unele amintiri relevante legate de acel pejerrey cu cartofi, udat cu vinișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cum prăpădește mălaiu bosu dă personal din S.U.P.A. noastră, am tras pă curat concluzia că lectura avea să fonționeze În salonașu mesei rotonde, care ie o mobilă dă forma aia În el. Dân fericire, mai ie ș-un paravan, dă la chinejii ăia cu animale dăunătoare, și În dos să face o debara, foarte mititică, da atât de beznită că nici nu vezi unde ie musca. După Adio-ți spun, inimă de săpun, care Împune ăl mai congelat convenționalizm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ajuns În stradă, da cel mai sigur ie că, după ce m-am plimbat cu liftu dă servici, am intrat ca țiparu În salonașu cu masa idemă și m-am băgat - dacă ghicești, Îți dau beletu ăsta folosit - În ariergarda la paravan. Abea d-am stat la pândă vro trei fârtaie dă ceas, cu Tic-Tacu-n mână, c-a și Început să să propage alfabetic susnumiții, da nici să nu visezi că și fitangiu ăla dă Katz, că pentru mine a rezertat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pă bune la purtarea și moaca mea. Da a avut succes! Ăl mai bine au zis că io ieram mai mult butuc ca alceva. Ce nu-și putea palpita bieții cristoși ie că mandea stam și ascultam dân dosu la paravan și-i Întreceam mișto și nu le perdeam nici o parolică. Da totu n-a mai fost nimic când pisălogu insuportabil s-a pus pă buchisit cu ciripitu lui dă robinet stricat. Las să facă garagață, Îmi ziceam io, că d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu ciripitu lui dă robinet stricat. Las să facă garagață, Îmi ziceam io, că d-acu pesia să Împune pân propia ei greutate. Zis și făcut. La Început se râdea ca nebunii, p-ormă s-au obosit. Dân dosu la paravan, io urmăream lecturarea cu curiozitate babană, că apreceam la valoarea ei fiecare parolă, da când nici nu gândești m-a luat soiu ca pă ăilanți. M-a trezit Înțepături ș-un gust dă potol În gură. Pun mâna pă nopteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu curiozitate babană, că apreceam la valoarea ei fiecare parolă, da când nici nu gândești m-a luat soiu ca pă ăilanți. M-a trezit Înțepături ș-un gust dă potol În gură. Pun mâna pă nopteră, da dau dă paravan. Vedeam decât negru. După o vreme care mi-a monopolizat-o Friculicea am captat sinceru adevăr. Toți să retrăsese și io rămăsesem Închis năuntru, ca ăla de și-a petrecut noaptea la Zoologică. Și venise, ba bine că nu, vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tristețea, una calmă, fără accese justițiare, una rezumată admirabil în acea sintagmă nemuritoare: "Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!"131. Un ton critic, încadrat ferm în genul de discurs abordat în acest subcapitol, este cel al lui Răzvan Codrescu: "Sub paravanul parșiv al "autonomiei esteticului", autoarea își permite nu doar o abordare liberă a istoriei sau tradiției sfinte, după moda curentă a "demitizărilor", ci o răstălmăcire batjocoritoare, de proporții delirante, mergând de la insinuarea perfidă la abjecția cea mai vulgară. [...] Românii sunt
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
de Bach (măcar metaforic), preschimbată de hipioții-rockeri britanici într-un sound la fel de obsedant. Găselnița acestei melodii care a făcut carieră stă în chitara bas: multă vreme, în rock, aceasta a rămas în plan secundar, în fundalul de atmosferă, ca un paravan sau filtru, punând în valoare restul sonorităților (vocile, percuția, claviaturile, chitările celelalte). Dar în Smoke on the Water, chitara bas (profețind hard-rockul și heavy-metal) a devenit primadonă (privighetoare fatală) și a trasat nucleul unei sonorități sobre, riguroase, dar cu efectul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
putință. Nu este un rock macho, ci unul masculin-impetuos. Partitura chitării bas este foarte simplă, dar atât de bine gândită în simplitatea ei genială, încât nu are cum să nu te marcheze și impregneze definitiv. Vocea (Ian Gillan) devine aici paravanul de odinioară, care era chitara bas, la fel chitara cealaltă patronată de Ritchie Blackmore (oricât de spectaculoase ar fi urcușurile și coborâșurile ei), iar claviaturile (John Lord) și percuția (Ian Paice) sunt roze de zahăr candel pe tort. Simplitatea basului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
ce e, Francesca - cuvintele lui îi sfâșiară sufletul -, dacă îți dorești copii, poate că nu sunt bărbatul potrivit pentru tine. A doua zi străbătură în tăcere drumul înapoi spre Woodbury. Fran se simțea de parcă ar fi fost despărțiți de un paravan. Fusese oare prea devreme pentru relația lor să aducă vorba despre copii și îl speriase? Sau Laurence era, în ciuda bunătății și generozității pe care o arăta față de copiii altora, prea afectat de suferința îl măcina încă, oricare era aceea, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adevărul fundamental de dincolo de bine și de rău" și, mai mult, că "nu poți crea o operă de valoare fără a fi nihilist". Homosexual, cu un profil psihologic sado-masochist, autorul Confesiunilor unei măști ajungea să-și confecționeze el însuși un paravan îndărătul căruia să poată ascunde toate obsesiile, frustrările și fatalitățile acumulate într-o existență scurtă, dar extrem de intensă. Oamenii au ucis și s-au sinucis dintotdeauna. Rezistența la asemenea acte pe care am dobândit-o noi, majoritatea spiritelor raționale de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
face nici un fel de concesii licențiozității cu care noi, europenii, am fi obișnuiți să ne confruntăm în asemenea ocazii. Am reprodus acest episod pentru ca lectorul să înțeleagă mai bine întortocheatul mod de gândire japonez, permanent în căutare de măști, de paravane și de retorică oblică. Această veritabilă forma mentis își pune amprenta pe absolut orice felie de viață în arhipelag, iar dimensiunea vieții intime, subîntinsă de complicatele raporturi dintre bărbați și femei, nu putea să fie o excepție de la regula enunțată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o găteau o dată pe zi, În curtea din spatele casei de bilete. Jim era Îngrijorat pentru bătrînul englez cu părul cărunt și pielea ca de mort. Uneori, nu era capabil să-și recunoască nevasta. Jim l-a ajutat să facă un paravan În jurul doamnei Partridge, care nu vorbea niciodată și emana un miros neplăcut. Au folosit pardesiul englezesc al domnului Partridge și cămașa de noapte Îngălbenită a soției lui, atîrnîndu-le de o bucată de cablu electric, pe care Jim Îl scosese de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gaura numărul nouăsprezece? — N-ar trebui să lucrezi pentru Basie. Lucrurile pe care ți le cer să le faci americanii ăștia... Ți-am spus că noi sîntem primii. Blocul G este primul, doamnă Vincent. Jim vorbea sincer. Se aplecă pe sub paravan, intrînd În cămăruța lui. Trăgîndu-și sufletul, se Întinse În pat cu broasca țestoasă În cămașă. Reptila prefera propria ei companie, iar Jim Își Îndreptă atenția spre ghetele noi. Cu bombeurile lor lucioase, cu țintele strălucitoare, era o piesă intactă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uniformă de la Cathedral School,o amintire Împăturiră cu grijă despre tinerețea lui; și o pereche de saboți de lemn, pe care Îi purtase În ultimii trei ani. Jim așeză broasca țestoasă În cutie și o acoperi cu haina. CÎnd ridică paravanul cămăruței lui, doamna Vincent Îi urmări fiecare mișcare. Îl trata ca pe un ajutor de servitor, iar Jim accepta faptul acesta din motive pe care nici măcar nu le Înțelegea. Ca toți bărbații și băieții mai mari din Blocul G, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din jurul pistei mai trăgeau Încă În aer. Trasoarele brodau cerul, fire de fosfor se Împleteau și se deznodau. În centrul lor era marea pagodă de la Lunghua, care se ridica prin fumul de deasupra hangarelor În flăcări, tunurile antiaeriene aruncînd un paravan de foc neîntrerupt. Jim nu mai văzuse un atac aerian de asemenea dimensiuni. Un al doilea val de avioane Mustang traversă orezăriile dintre lagărul Lunghua și rîu, urmat de o escadrilă de bombardiere de luptă bimotoare. La vreo trei sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
n-ar mai putea fi, în aceste condiții, decât „un mim funebru” evoluând pe scenă, un mim care caută „să-l reînvie și să-l omoare din nou pe răposat”. Iar Genet, autorul Scrisorilor către Roger Blin (prilejuite de montarea Paravanelor), nemulțumindu-se doar cu înscrierea în dramaturgia piesei sale a unui dialog cu morții, dorește ca întreaga punere în scenă să se ridice la nivelul acestui dialog. El imaginează pentru Paravanele o reprezentație a cărei „deflagrație poetică” ar fi „atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Genet, autorul Scrisorilor către Roger Blin (prilejuite de montarea Paravanelor), nemulțumindu-se doar cu înscrierea în dramaturgia piesei sale a unui dialog cu morții, dorește ca întreaga punere în scenă să se ridice la nivelul acestui dialog. El imaginează pentru Paravanele o reprezentație a cărei „deflagrație poetică” ar fi „atât de puternică, atât de densă, încât ar ilumina, prin ecourile ei, lumea morților” - „sau mai exact a morții”, se corectează Genet într-o notă. Căci sărbătoarea teatrală „trebuie să strângă laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nevoie și de tenebre, avem nevoie și de lucruri ce rămân neînțelese, iar teatrul ar putea să ni le ofere. Simțul gravității, simțul misterului - iată ce-i cere Genet lui Roger Blin atunci când acesta se pregătește să pună în scenă Paravanele. De altfel, asimilarea spectacolului teatral cu o ceremonie închinată morților va constitui ideea de bază din întregul volum Scrisori către Roger Blin1. În textul consacrat Paravanelor, exigențele amintite mai sus se înscriu într-o definiție mai largă a teatrului, conceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
-i cere Genet lui Roger Blin atunci când acesta se pregătește să pună în scenă Paravanele. De altfel, asimilarea spectacolului teatral cu o ceremonie închinată morților va constitui ideea de bază din întregul volum Scrisori către Roger Blin1. În textul consacrat Paravanelor, exigențele amintite mai sus se înscriu într-o definiție mai largă a teatrului, conceput ca sărbătoare destinată deopotrivă celor vii și celor morți, o sărbătoare solemnă ca un ritual, încărcată de mister și menită să „dărâme barierele care ne despart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o definiție mai largă a teatrului, conceput ca sărbătoare destinată deopotrivă celor vii și celor morți, o sărbătoare solemnă ca un ritual, încărcată de mister și menită să „dărâme barierele care ne despart de morți” așa cum vor fi dărâmate, sfâșiate, paravanele din piesă, cu ajutorul cărora fuseseră delimitate pe scenă spații-lizieră între lumea vie și lumea moartă. Paravanele - piesă a întrepătrunderii vieții cu moartea; Paravanele sau teatrul în cimitir. Tabloul al optulea este plasat, într-adevăr, într-un cimitir, în apropierea mormântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]