46,490 matches
-
uităm de bietul Amadoc. Știi bine cât de tare i-ai sucit mințile și cât a suferit din cauza faptului că s-a îndraăgostit de tine... Talestri zâmbi ștrengărește, își duse un deget pe buze, și le subție seducător, amintindu-și parcă de plăceri ascunse și apoi, făcându-i cu ochiul Aelei, răspunse: - Mmmm... Frumos și dulce a mai fost fiul de negustor trac... Păcat că nu a înțeles și maică-mea rostul lui în viața mea, ținându-mă închisă, în lagărul
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1400401260.html [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
vez’!? Să fii tu sănătoasă! Toți sunt așa! Cum răsar oțâră din bălegar, cum își pun mărgele la gât! Cine dreacu’ măi e ca ei!? - I-auz’ la el vorbă! - Și n-am dreptate!? - Ai, cum să n-ai, da’ parcă s-a-ntors lumea pe dos! - Și abia acuma vez’? - Da’ nu e bine! - Nu le duce tu grija! Are cine să-i judece! Noi să ne purtăm de grija noastră! - Nu știu! Prea mi se pare... - Precum zâci, țî să pare
2. TATA NIŢU (POVESTIRE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1463821304.html [Corola-blog/BlogPost/385045_a_386374]
-
juca atunci când erau discuțiile între oameni mari prea plictisitoare. Îi plăcea să intre în magazie și să citească titlurile cărților de acolo, să le simtă coperțile ușor umezite, să le miroasă vechimea. Se simțea ca Alice în Țara Minunilor acolo. Parcă aștepta să apară un personaj de basm. Ar fi plecat cu el de mână, dacă o invita în lumea poveștilor. Era fermecată de poveștile copilăriei. O striga tatăl ei și fugea fericită să revină printre cei mari. Acum cântau frații
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1459038217.html [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
ori... Nimic! -Trebuie să bat mai tare, că nu aude. Dădu cu pumnișorul cât putu de tare. Degeaba! -Ia să dau și cu picioarele! Și începu să bocăne cu ghetuțele ca disperata. Din apartament se auzi o voce subțire, pițigăiată, parcă scoasă dintr-un gâtlej ștrangulat : -Cine-i acolo? Floricica răsuflă ușurată că s-a făcut auzită. -Eu sunt, doamnă! Asta mică...păpușa simpatică foc. Am venit cu... -Simpatică foc, ai? Javră mică! Nu e mă-ta acasă și ai plecat cu
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
trece Ajunul și nu am apucat să colind. Măcar o dată! Să cânt „Steaua sus răsare!” Așa se ciumăra privind în gol, pe când trecătorii alergau grăbiți pe lângă ea fără s-o bage-n seamă. Iar ea se uita insistent la ei parcă le-ar fi cerut : -Nu vreți să vă colind? Și să vă semăn, că am grâu mult! Știu atâtea colinde!... Dar toți trecătorii erau așa de grăbiți...Mult prea grăbiți...cu mâinile pline de pachete grele, sacoșe încărcate, canistre sau
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
atunci mi-am spus firesc: Dacă tot trăii degeaba Și acum se-ncurcă treaba, Mai bine să mă trezesc! Și-am deschis îndată ochii Pe când mă-mpungea în coastă Drăgălașa de nevastă Cu parfum suav de rochii: - Ce te uiți parcă n-ai grai? Bea-ți cafeaua și te du Până-n junglă și adu, Merindele pentru trai! Referință Bibliografică: Hands up! Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 793, Anul III, 03 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion
HANDS UP! de ION UNTARU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/Hands_up_ion_untaru_1362366357.html [Corola-blog/BlogPost/359687_a_361016]
-
ceva asupra mea m-am ridicat și am ieșit. Nu găsisesm așadar răspuns nici aici la Dumnezeu. Și preotul pe care l-am lăsat în urmă... Am sentimentul că nu am stat de vorbă cu cine trebuie. Rana din mine parcă s-a adâncit...La plecare, Hristosul cu ochii verzi m-a privit la fel de blând, de parcă mi-ar fi zis ,,curaj”. Curaj pentru ce? Pentru o viață căreia nu-i găsesc un sens?! Eu ce să fac acum, Dumnezeule? Răspunde-mi
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_burca_1490882651.html [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
întreabă. - Nimic. Ce să fie? Răspund eu, evitându-i privirea. - Băi, flăcăule, cu mine nu-ți merge. Se vede că te chinuie ceva aici...și îmi lovi tâmpla dreaptă cu degetul. Hai, zii, te-a lăsat fătuca aia blondă? Tac. Parc-ar avea sens să-i spun. A înțeles tăcerea mea și continuă: -Băiete, să ții minte o vorbă de la mine. După femei și după tren să nu alergi niciodată. Că vine altul. Ai înțeles?Nu te uita chirâș la mine
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_burca_1490882651.html [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
scriitori, oameni de cultură. Cu acest prilej Adrian Păunescu a afirmat despre Ștefan Dumitrescu: „Ștefan Dumitrescu este o șansă a literaturii române. Ștefan Dumitrescu este o mare șansă a literaturii române”. Toți trei, Miron Radu Paraschivescu, Ana Blandiana și Păunescu parcă au avut gura aurită. Sunt la cei 60 de ani ai mei printre puținii scriitori români, membru al Uniunii Scriitorilor, propuși pentru Premiul Nobel. Faptul că am citit un volum întreg de poezie la prima ședință a cenaclului Flacăra mi
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_taina_scrisului_40_stefan_dumitrescu_1351151523.html [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
ceva pedrum, că acum e prea devreme să dejunăm, o auzi Șerban zicând cu o voce pe care nu o prea cunoștea. Vorbele astea simple îl bucurară, se apropie de ea și o cuprinse într-o scurtă îmbrățișare. Trupurile tresăriră parcă mirate că li se poate întâmpla așa ceva și tocmai acum,după o astfel de noapte zbuciumată. Nu-și mai aminteau de când uitaseră unul de altul. - Mă duc să slobod găinile și să dau la porci, șopti el, lăsând și un
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392977447.html [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
pămătuful pus într-o cutie de conservă goală, îl umezi în apă și trecu cu el de câteva ori peste bucata de săpun. Își săpuni barba îndelung, meticulos, prividu-se în mica oglindă atârnată în cui deasupra lavadorului. Cel de dincolo parcă nu-i era cunoscut. Ochii verzi aveau o lumină tainicăși așteptau ceva. - Voi fii un tată bun, așa cum nu sunt mulți pe Pământ! se auzi promițând iar celălalt îi zâmbi satisfăcutîn timp ce Șerban își curăța fața cu briciul ascuțit
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392977447.html [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
Mai au timp poetele să se dedice poeziei? Casa, muncile zilnice, copiii... Ei bine, cînd talentul este incontestabil, poeta se detașează de condiția ei feminină și scrie. Și bine face! Ziceam că este bine că se scrie mult în Romania. Parcă o mulțime de scriitori au stat ascunși în spatele operelor lor. Eu nu sînt critic, nu am orgoliul ăsta, cum, de altfel, nu am nici un orgoliu! Îmi place să mă plimb pe străzile zilei și să fiu întrebat cît este ora
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_lila_poeme_cu_ceasuri_ioan_lila_1363998524.html [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
și „Doamna cu rozariu”. Și iată de ce: pentru că alta este, de fapt, esența intimă a volumului structurat în tematici pline de grație. Oglinda, de exemplu, cu toate tainele ei neînțelese, în care ne pierdem pe noi înșine și ne regăsim parcă mai diafani! Și iată poeziile: „Ochean” - „albul oglinzii”, „Ego” - „Nu mai rămîne decît apa oglinzii/ rece și grea”, „Nocturnă” - „secunda întoarsă pe dos”, „Nume” - „lumina se unduiește”. Alte poezii sînt picturale: „Roata” - „culorile ar cădea peste lucruri”, „Finis” (opus corona
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_lila_poeme_cu_ceasuri_ioan_lila_1363998524.html [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
scot inima la vedere/ Ca un soare alb trimite săgeți/ ce se strecoară în retină/ Lumina îngheagă arcul de triumf/ se unduiește în torsuri/ în bărbi încîlcite/ în sîni și pe pulpe/ în vis de zeițe și zei nenăscuți// Inima parcă începe să tremure.” (“Michelangelo”) 2. „Unelte și inorogi, sentimente. miresme amare” „Oare cum e să fii/ căutător de comori/ printre ruine?” Aici este cheia, în aceste trei versuri, pentru a descoji aceste fructe și a le gusta miezul savuros. O
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_lila_poeme_cu_ceasuri_ioan_lila_1363998524.html [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
și privi prima poză.Un băiețel de aproape trei anișori,ținea în mână o minge. Era îmbrăcat într-un costum de marinar, șosete albe și pantofiori negri de lac. Părul blond cenușiu, cârlionțat cădea de sub bonetă.Îi râdea privirea.. Lacrimile parcă o ardeau. Șterse ochii și deschise albumul la ultima poză. Inima îi bubuia gata să-i iasă din piept. Tresări. Pe masă era un tort cu cinci lumânări.Stând în picioare pe un scaun, băiețelul cu steluțe în ochi, încerca
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
și când sînt mai mult trează! Dacă nu înebunesc, atunci, ce semnificație au aceste viziuni? Cine, și ce dorește să aflu?'' Carmen simți o greutate în piept. Se simțea obosită și lipsită de voință. Și foarte tristă. O tristețe ce parcă o durea, îi invadase întreaga ființă. Se așeză în fotoliu. Stă cu ochii închiși.Nu doarme. Simte cum cineva o prinde de mână și, cu pași leneși, se-ndreaptă cu ea spre refugiul dintre ape. Cel din vis. Direct spre
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
stradă Vine-o doamnă elegantă În mătăsuri, ea se gată Și pe toc inalt se poartă. Lumea toată se întoarce Să o vadă,s-o admire, Merge dreaptă și nu-i pasă Că-i sorbită din privire. Frumusețea-i orbitoare Parc-ai vrea s-o furi, când trece Și s-o bei când stai în tihnă, În pahar,cu apă rece. Unduioase gesturi are Și nu poți a înțelege Că așa fină cum este Are forță, cât au zece. Muncitoare fără
DISTINSA DOAMNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1476281215.html [Corola-blog/BlogPost/368713_a_370042]
-
mai este în viață, iar ea era fericită atunci cand îmi auzea vocea. Când m-am întors după Paști în București, am trecut din nou pe la ea și i-am dus câte ceva, de la mama, special pentru ea. Am găsit-o schimbată, parcă slăbise mult iar vocea îi era mai scăzută. Ne-am îmbrățișat și a rămas ca a doua zi să vin la ea, după serviciu, cum făceam de obicei ... La trei fără un sfert, în noapte, telefonul sună și aud vocea
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Proza_0.html [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
și aud vocea unchiului meu: ”s-a stins, am pierdut-o”! ... Nu știu când m-am îmbrăcat și am plecat într-acolo ... Am ajuns, era caldă încă, cu același zâmbet pe buze ... i-am luat mâna, i-am mangâiat-o și parcă am simțit o strângere ușoară, mi se părea că atunci își dă sufletul, oare mă așteptase pe mine? În acea clipă, lacrimile îmi curgeau șiroaie, am mângâiat-o pe frunte și fără să vreau, am întrebat-o încet, parcă să
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Proza_0.html [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
și parcă am simțit o strângere ușoară, mi se părea că atunci își dă sufletul, oare mă așteptase pe mine? În acea clipă, lacrimile îmi curgeau șiroaie, am mângâiat-o pe frunte și fără să vreau, am întrebat-o încet, parcă să nu o trezesc, în șoapte înnăbușite de lacrimi și de durere: ”ce-o să fac eu fără tine”? Doamne, cât am iubit-o! Am rămas în genunchi, lângă pat, împietrită de durere ... nici nu știu cât timp ... m-am trezit ridicată de
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Proza_0.html [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
Cum stăteam așa, descumpănită, am auzit un tril și am văzut o păsărică ce se așezase pe pervazul ferestrei de la bucătărie, ațintindu-mă cu capul lăsat pe o parte, de parcă aștepta de la mine ceva. În clipa aceea, m-a străfulgerat parcă o lumină și mi-am amintit de bucata de cocă pe care o pusesem în frigider. Am dat repede telefon acasă și l-am rugat pe soțul meu să mi-o aducă. El a râs și m-a întrebat ce
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Proza_0.html [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
am insistat și el mi-a adus-o. După cum am mai spus, aluatul acela era cât un pumnișor de copil și era evident că nu putea să iasă din el decât - vorba soțului meu -câteva plăcințele pentru furnici! Totuși, împinsă parcă din spate de cineva, am luat planșeta de făcut prăjituri și am împărțit aluatul în patru părți. În clipa când am început să întind prima parte (mai mică decât o zarzăre) am observat uluită cum coca se întindea și iar
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Proza_0.html [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
acestui volum antologic. Înainte de a încheia aceste rânduri, aș mai avea de adăugat câteva considerații despre starea poeziei din zilele noastre. În ciuda faptului că auzim adesea: „astăzi lumea nu mai citește ca altădată”, se scrie foarte mult, în special poezie, parcă pentru a întări vorba cântecului: „Că nu e om să nu fi scris o poezie...”. La început scriem o poezie, apoi un buchețel pentru o antologie și mai apoi un volumaș care bucură sufletul atât al scriitorului cât și al
SIMBIOZE LIRICE (VOL 1) – ANTOLOGIE DE POEZIE CONTEMPORANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_simbioze_lirice_vol_1_elena_buica_1352100501.html [Corola-blog/BlogPost/351275_a_352604]
-
cu Ingrid, alături de care lucrurile devin, nu știu cum, mai calde, pesemne sunt îndrăgostit. La cei aproape cincizeci de ani ai mei, refuz să cred o asemenea prostie, mi se pare chiar penibil. Cu toate acestea, senzația aceea de plutire persistă, privesc parcă mai îngăduitor totul din jurul meu și sunt dispus să fac compromisuri pe care altă dată nu le-aș fi făcut. - Ești cam tăcut în dimineața aceasta! îmi zice de parcă mi-ar fi citit gândurile. Te-am supărat cu ceva? - Tu
DRUMUL APELOR, 15 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1486383970.html [Corola-blog/BlogPost/344187_a_345516]
-
cealaltă, îi iau în mâini și-i sărut, după care cobor mai jos, pipăindu-i excitat la culme zona pubiană, fără ca ea să opună nici cea mai mică rezistență. - Ești nebun de-a binelea! îmi reproșează pe un ton glumeț. Parcă ai fi la douăzeci de ani! - Atunci eram mai întreprinzător! îi răspund pe același ton glumeț. Pot să te mai sărut o dată? - Numai dacă îți ți-i mâinile acasă! N-o las să termine. O sărut cu pasiune peste tot
DRUMUL APELOR, 15 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1486383970.html [Corola-blog/BlogPost/344187_a_345516]