1,223 matches
-
interpelări din totalul de 57 câte le-au fost adresate până în prezent. (CDep., 2005) sau Când erați Domniile Voastre la putere... (CDep., 1998) au fost rostite în Camera Deputaților, chiar în discuții contradictorii. Însă un citat precum Pe cât dorește domnia ta să pariem? (Internet, 2007) apare numai pe forumul acestei instituții, așadar într-un spațiu în care principiile pragmatice nu mai sunt respectate. Locuțiunile pronominale de tipul Măria Ta, Majestatea Voastră ilustrează problema T/V în același fel. Formulele vechi conțin adjective posesive
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
picior de lemn. (S. Prigoană, "Cotidianul", 12.XII.2007) Fii primul care comentează pe articolul [...]. (www.9am.ro, 3.VI.2008) Nu am convocat conferința de presă pentru a da explicații pe comunicat .(T. Băsescu, Realitatea TV, 11.I.2008) Pariez o ladă cu bere cu oricare dintre cititori că, dacă Băsescu va mai declara ceva pe subiectul Teo Peter, ne va spune că, deși el a făcut totul, nu s-a putut și pace. ("Cotidianul", 3.II.2006) Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
aflăm adesea în ipostaza de a nu reuși să alegem, individual sau în echipă, cu mult succes soluția cea mai potrivită. Această tehnică rezolvă dilema identificării posibilei soluții la o problemă. Fiecare participant primește hârtii simbolizând 100 lire, care va paria pe soluțiile emise, despre care consideră că vor avea șansele cele mai mari de a fi alese. Opțiunea fiecărui participant va fi în funcție de propriile criterii, oferind pentru soluții toți banii primiți, fie mizând pe una singură, fie împărțind banii pentru
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
că vor avea șansele cele mai mari de a fi alese. Opțiunea fiecărui participant va fi în funcție de propriile criterii, oferind pentru soluții toți banii primiți, fie mizând pe una singură, fie împărțind banii pentru soluții. La final, formatorul însumează banii pariați pe fiecare soluție și o declară câștigătoare pe cea care a strâns cel mai mult. h) Exerciții creative de grup și individuale Găsiți pentru un copil de 8 ani 10 forme de ase amuza utilizând imaginația lui, într-o zi
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
îl trimite, sarcastic, să vadă Gioconda la Luvru. Vasi merge la Luvru, iar în fața tabloului Giocondei o întâlnește pe Yvette, viitoarea sa soție, trimisă și ea de către mama ei să vadă celebrul tablou. După providențiala întâlnire, cei doi se îndrăgostesc. Pariază la cursele de cai și câștigă o avere. Vasi dă o parte din bani părinților lui Yvette, iar apoi se întorc în țară amândoi. Vizita la Luvru, la îndemnul batjocoritor al abatelui, este momentul în care memoria lui Vasi evocă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
face un rezumat a ceea ce urmează să-i dicteze lui Babis 37 și relatează întâlnirea pariziană cu abatele 38, și, în fine, al patrulea moment când, la finalul relatării experienței pariziene a lui Vasi, acesta, după ce câștigă 380000 de franci pariind la cursele de cai, se întoarce la cafeneaua Régence, unde face cinste 39. O descriere efectivă a celebrului tablou nu există în roman. Totuși, atunci când o evocă prima dată, ajuns în fața panoului la Luvru, Vasi reține două detalii anatomice și
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
nonșalanță mimată să-mi pun ciorapii stând în mijlocul casei. I-am simțit privirea mai îndemânatică decât erau degetele mele în lipit banda adezivă a ciorapilor și, când m-am întors către el, am recunoscut lupul stăpân pe teritoriu. Aș fi pariat că în seara aceea n-o să mai ieșim în oraș, la naiba cu restaurantul, cine avea nevoie de mâncare și de sporovăit cu prietenii? Însă l-am vazut cum își încleștează dinții, lasă capul în jos și se grăbește spre
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
e de neconceput. Modelul gândirii raționale a fost preluat în cultura europeană din civilizația greco-latină și dus spre o limită a sa: raționalismul. (Acestei teme, Umberto Eco îi consacră un splendid eseu, publicat inițial în Lettre Internationale). Dintotdeauna știința a pariat totul pe existența și funcționabilitatea a trei principii logice: al identității, al non-contradicției și pe cel al terțiului exclus. Primul afirmă că A este egal doar cu el însuși, al doilea că A nu poate să fie A și non
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Hebdo vândute după atentatul din Paris este un simbol social. Semnifică ,,un standard al opoziției față de violența teroristă cu justificare religioasă"201. Este, în același timp, și un fantastic atașament față de libertatea de expresie totală, fără limite. Milioane de oameni pariază pe ,,violența limbajului satiric infamant"202. La limită, ajungi să opui terorismului caricaturizarea religiei, fapt prin excelență patologic, scrie Anca Manolescu. Mai mult, se poate ajunge la compromiterea Islamului și, la limită, a lui homo religiosus de pretutindeni datorită actelor
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
aflăm adesea în ipostaza de a nu reuși să alegem, individual sau în echipă, cu mult succes soluția cea mai potrivită. Această tehnică rezolvă dilema identificării posibilei soluții la o problemă. Fiecare participant primește hârtii simbolizând 100 lire, care va paria pe soluțiile emise, despre care consideră că vor avea șansele cele mai mari de a fi alese. Opțiunea fiecărui participant va fi în funcție de propriile criterii, oferind pentru soluții toți banii primiți, fie mizând pe una singură, fie împărțind banii pentru
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
că vor avea șansele cele mai mari de a fi alese. Opțiunea fiecărui participant va fi în funcție de propriile criterii, oferind pentru soluții toți banii primiți, fie mizând pe una singură, fie împărțind banii pentru soluții. La final, formatorul însumează banii pariați pe fiecare soluție și o declară câștigătoare pe cea care a strâns cel mai mult. h) Exerciții creative de grup și individuale Găsiți pentru un copil de 8 ani 10 forme de ase amuza utilizând imaginația lui, într-o zi
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
este, în acest caz, prietenul. Căci indiferența lui poate fi de-ajuns spre a precipita tot dezgustul și toate resentimentele aflate până atunci în suspensie. Dar dacă e greu să fixăm momentul precis, demersul subtil în cursul căruia spiritul a pariat pentru moarte, putem totuși să tragem, din chiar acel gest, toate consecințele pe care el le presupune. A te omorî înseamnă, într-un sens, și ca în melodramă, a mărturisi. A mărturisi că ești depășit de viață sau că nu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
realitate, dilema este de nedepășit. Fie partidul-stat sfârșește prin a adera la ordinea internațională, dar își pierde legitimitatea; fie rămâne un outsider, dar costul contestării devine insurmontabil pe termen lung. URSS este cel mai bun exemplu în acest sens. Stat paria în anii 1920 și marginalizat în anii 1930, face un pas decisiv prin inserția sa în ordinea internațională la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, moment excepțional în care izbutește, probabil, să depășească dilema. Această inserție se realizează fără
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
făcând concesii asupra punctelor ce li se par secundare. Sunt ferm hotărâți să-și transforme victoriile militare în câștiguri teritoriale și politice durabile și să facă din URSS o mare putere, în timp ce nu era, în anii 1920-1930, decât un stat paria sau marginalizat. Sunt cu atât mai hotărâți, cu cât consideră - în urma unei confidențe a lui Roosevelt - că trupele americane vor părăsi Europa la capătul a doi ani. La rândul lor, Churchill și Roosevelt nu prezintă un front unit și au
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
neant. Se văd unii pe alții așa cum sunt văzuți. Fără drepturi. Într-adevăr, fraternitatea nu va Înlocui niciodată dreptul care, În același timp, leagă și desparte. Ea crede În mod iluzoriu Într-o legătură fără despărțire. Acesta este acosmismul popoarelor paria despre care vorbește Hannah Arendt, absența lumii semnificând absența „dreptului de a avea drepturi”. Se pot pune În evidență două forme de acosmism: „dezlegarea”, când fiecare este respins și aruncat În sine Însuși, și „fuziunea”, printr-o legătură excesivă. Cele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În epoca apariției marilor tradiții care au făurit lumea, În secolele al V-lea și al VI-lea Î.Hr. Peste această izolare absolută, creștinismul a organizat și creat o legătură „non-relațională” care va deveni forma de acosmism a popoarelor paria. Or, foarte ciudat, analiza omului modern „aruncat În el Însuși” pe care ne-o propune Arendt seamănă aproape cuvânt cu cuvânt cu descrierea sălbaticului de către Rousseau În Discurs asupra originii inegalității Între oameni: „Sălbaticul trăiește În el Însuși, pe când omul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Grieg ideea de a o aduce și la București este de salutat. Filarmonica din Dresda este și ea o formațiune exemplară de categoria a doua, care își va da măsura în pretențioasa simfonie a 8-a de Mahler. Dacă aș paria pe orchestrele invitate pe locul întâi aș pune Orchestra Filarmonică din Rotterdam. Teoretic și ea este pusă în umbră de o mare orchestră, cea de la Concergebouw din Amsterdam, tot așa cum cine se gândește la Dresda pronunță întâi numele Orchestrei Capelei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
creație? Nu, acum știu cu siguranță că nu Eul meu ambițios, redutabil, de altfel, a acționat astfel, nu cel care a făcut din tinerelul anonim și stângaci, peste noapte, unul dintre liderii noului roman românesc; mai mult chiar, din acel paria politic, exclus de comuniști din școli, din UTM etc., un „carierist formidabil”. Un carierist paradoxal, Însă, cel care va folosi măciuca pe care, tembel, i-a acordat-o Puterea - de altfel, extrem de zgârcită cu astfel de cadouri, mai ales față de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care m-a alinat În multe ceasuri și nopți ale acelei perioade după Întoarcerea În țară, când, din proprie voință, am rupt orice legătură care mă ținea cumva prizonier de forțele politice. Da, de data aceasta devenisem Încă o dată un „paria politic”, și Încă unul riscând mult mai mult, deoarece nu eram un oarecare fiu de mic-burghez care nu se putuse Încadra În marea masă de supuși ai regimului, ci unul care Îndrăznise a-l afronta pe Însuși șeful statului și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
romantice); el e clar un titan de dinaintea fulgerării speței de către Zeus. Relațiile sale cu Demiurgul sunt altele; a se revedea Luceafărul. "Cenzura transcendentă" ar trebui să-i limiteze acțiunea, nu cunoașterea. Are dreptate discipolul unei asemenea tradiții (Th. Codreanu) să parieze simultan pe reflecție și pe iubire. Așadar, teoria despre geniu ce se profilează din Fragmentele lui Lamparia s-ar putea să fie viciată de oglinda (de astă dată lingvistică) a tânărului Eminescu, prea apropiată de ochi. Când însă autorul scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se putea, oare, să nu o admită? "De aceea (va completa el degrabă) mi se pare că Mihail Diaconescu e mai aproape de fenomenologia istorică eminesciană decât hegeliană. Eminescu a eliminat, în spirit prelupascian, credința în antitezele salvate prin sinteză, el pariind pe conceptul împăcării antitezelor, iar nu pe anularea lor reciprocă în sinteză.". Fenomenologia epică a istoriei românești e unul dintre comentariile hermeneutice remarcabile ale criticului și monografistului, el neuitând să alcătuiască, și o minuțioasă biografie, în prima parte a volumului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transgresiunea pozițiilor binare (subiect obiect, materie conștiință, gol plin etc.). Forma ulciorului nu e totuna cu materia lui. Piatra de încercare pentru ethosul transdisciplinar este religiosul. În treimea cea de o ființă se ascunde marea taina a iubirii pe care pariază Șt. Lupașcu. În fiecare din noi e o "recapitulare" a istoriei ființei. Nimic viu și trainic nu e de lepădat și toate se cer împrospătate din izvorul nesecat al iubirii. Lumea nu e transparentă în sine fără dialog. "Devenirea întru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în al XX-lea. În esența ei, teoria lui Neagu Djuvara era una postmodernă, dar și cu indici de transmodernitate, depășind ca și cei amintiți, hegelianismul de dreapta, ca și pe cel de stânga, al materialismului dialectic și istoric, ultimul pariind pe un progres linear în istorie, pornind de la un fundament economic." Nu ne putem opri, din păcate, la savantele nuanțări, pornite din această dihotomie autohtoni-periferici, care și în istoria noastră a demonstrat și încă mai demonstrează acea tensiune existențială, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau caricaturizată până la consecințe inverse, iar adevărul se pomeni ocultat prin mutilare și falsificare tendențioasă de către o logică binară, rigidă și reducționistă. O dublă referință, la Noica și la Eminescu, lasă să se întrevadă o explicație epistemologică edificatoare: "Logicile bivalente pariază numai pe una dintre fețele ființei-ca-ființare, căzând în capcana antitezelor monstruoase". "Antitezele sunt viața" e "maxima-cheie a gândirii eminesciene", susține autorul. La ea se raportează întregul eșafodaj metodologic al disocierilor sale de ethosul postmodernist, profund resentimentar, în favoarea ethosului "antitezelor împăcate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în premizele ei, să reabiliteze noțiunea de "reacționar" discreditată de "progresiștii sans rivages" și să o încarce c-un sens pozitiv, substituind "rușinea de a fi reacționar" cu "geniul de a fi reacționar, spre binele umanității". Autorul, observă Theodor Codreanu, "pariază pe un paradox: cu cât ritmul istoriei este mai rapid, cu atât lumea se apropie mai mult de stadiul entropic, al omogenizării în dezvoltare. În acest cadru, cultura, conservatoare și reacționară, are un efect negentropic, putând întârzia dezastrul. Aceasta ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]