3,306 matches
-
atmosfera „dauritelor saloane”. Doamnele vremii, de Staël, Récamier, Tallien, opun stilului auster și viril (instaurat - cu nostalgia Romei Imperiale - de către republicani) farmecul budoarului. Efeminare, dulce trândăveală, arta conversației, stilizare a gesturilor, strategii ale seducției. Totul precedă atmosfera viitoarelor mari saloane pariziene din veacul al XIX-lea, În care dandy-i se vor simți ca peștii În apă. Lux, voluptate, dar nici pe departe atâta calm cât ar Întrezări peste ani poetul, din simplul motiv că acești antemergători ai dandysmului, Muscadinii, au
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În alta a Canalului Mânecii: lordul Alvanley, lordul Pembroke, lordul Seymour, Scrope Davies, Lady Morgan, dar și câțiva ofițeri stabiliți temporar pe teritoriu francez (locotenentul Francis Hall, căpitanii William Jesse și R. Gronow) nu contenesc să guste farmecul saloanelor și cafenelelor pariziene, după cum contele d’Orsay, contele de Mornay, contele Wa³evski, Custine, Chateaubriand, Barbey d’Aurevilly contemplă, când mai rezervați, când cu Încântare, stilul high life al Londrei. Toți sau aproape toți depun mărturie În scris despre unul din polii fascinației lor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din spiritul lor se Împărtășesc englezi și francezi deopotrivă. Am spune Însă, pe urmele lui Baudelaire, că francezii sunt mai atașați de lordul poet decât de Brummell, poate și pentru că Byron e artist. Roger de Beauvoir, unul din celebrii dandy parizieni, Îi dedică pagini pline de ardoare, opunându-l lui Brummell tocmai datorită vieții sale „de artist și de mare senior al trândăvelii”. Cum se va vedea, modelul byronian atinge apogeul În jurul lui 1830, când În arena dandysmului francez intră cei mai mulți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Frangleza” aiuritoare e Însă deja la mare preț și de bon ton. Chiar și Lady Morgan, așternându-și pe hârtie impresiile din Franța anilor 1829-1830, constată cu uimire că fenomenul dandy nu pare la fel de apreciat ca În Anglia: „Dandy-ul parizian e privit mai degrabă ca o ființă ridicolă decât ca un model”. Deși În al treilea deceniu al veacului perspectiva se va schimba, Balzac, În cunoscutul său Tratat..., scrie Încă la 1830 despre o „erezie a vieții elegante”, iar lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe de alta, dorința la fel de intensă de a fi unici, de a se Împotrivi cu ostentație unei lumi banale, conformiste (a se citi: liberalism, individualism etc. etc.). Ce altceva Își programau să fie les Jeunes-France, cu alte cuvinte, tinerii artiști parizieni Însuflețiți deopotrivă de un romantism revoluționar și de ideile liberale? La vedere, bărbi stufoase, plete rebele (dușmane de moarte ale capetelor pleșuve de academicieni „bătrâni și clasici”), jiletca roșie a lui Théophile Gautier strălucind pe baricadele lui Hernani Împotriva „anticilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Turnului Londrei, substitut simbolic al celebrității și forței? Așa cred mai toți istoricii. Iar În 1833 cuvântul e importat de francezi și, În spiritul egalității dintre sexe, i se găsește un echivalent feminin, Leoaicele, nume de cod al viitoarelor cocote pariziene. Atributele noilor dandy nu sunt cu totul ieșite din comun În raport cu cei „vechi”: eleganță, ostentație, frivolitate, spirit de castă. Dacă ar fi să dăm câteva exemple, s-ar vedea că persoanele sunt aceleași și În Anglia, și În Franța, purtând
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai mari " Înghesuindu-se În foaierele teatrelor și ale Operei, forfotind la ore fixe prin parcurile și bulevardele șic, Împânzind cafenele și cluburi, indiferent de numele pe care Îl poartă, dandy-i gustă toate deliciile a ceea ce se cheamă „viață pariziană”. Ei reușesc să stilizeze cotidianul cu atâta frivolitate și inconsistență, Încât Își atrag o puzderie de porecle: gandins, gants jaunes, cocodès, petits crevés1. Grandoarea Leilor pare să se fi stins, dispărând În spatele unor biete zeflemele. Tocmai de aceea, Într-un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
varieteuri, vodeviluri sau la Palais-Royal.” 1 Un exemplu cât se poate de prost pentru aspiranții la o ascensiune tipic burgheză. Viitorul Franței e În pericol, nu Încetează să se lamenteze dezolat Edmond de Goncourt, care Îi vede ca pe niște „parizieni ai decadenței”, frivoli și superficiali. Vechii Lei fie s-au stins, fie sunt bătrâni și mult prea obosiți să Își mai etaleze seducătorul stil. Spre a-și astâmpăra melancolia, ei rememorează plini de nostalgie apusele vremi, vorbind la nesfârșit prin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Leu, Nestor Roqueplan, ziarist notoriu și director al Variété-ului. Așadar, un bărbat care a trăit din plin dandysmul, nu un burghez sastisit: „Să nu uităm că filfizonii ăștia sunt de-a dreptul tâmpiți: vorbesc În argou, fluieră arii din Viața pariziană sau muzică de fanfară, vrând să pară la vânătoare cu ogari. Conversația le e sub cea a unui servitor de rând. La 25 de ani și-au pierdut părul, mâncat de hydrargyr (ca să nu-i spunem mercur). ș...ț Sunt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
majoritatea autorilor din jurul lui Le Décadent părăsesc revista lui Anatole Baju și, În frunte cu Paul Verlaine, trec În echipa „simboliștilor”. „În 1886, când Jean Moréas și-a publicat Manifestul simbolist În Le Figaro, unui număr din ce În ce mai mare de scriitori parizieni antitradiționaliști noua denumire li s-a părut convenabilă. Până În 1888 Însă, cei care se autodeclarau decadenți ajunseseră să fie socotiți simpli adepți ai lui Anatole Baju, a cărui reputație literară nu era nicidecum capabilă să confere credibilitate unei mișcări literare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mediază Întâlnirea lui Montesquiou cu Huysmans, determinându-l pe acesta din urmă să Își compună celebrul personaj, În a cărui piele se străduiau să intre toți decadenții. La ora când Îl cunoaște, În casa lui Mallarmé, pe contele de Fezensac, parizianul de adopție, olandezul-francez Joris-Karl Huysmans e deja un scriitor consacrat, acceptat de mediile literare (ce-i drept, cu precădere de către naturaliștii lui Zola, pe care Însă Îi va trăda estetic În curând). Întâlnirea cu Montesquiou Îl tulbură cu asupra de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
legați prin destin de Banatul istoric: Szilágyi Géza, primul „decadent” al literaturii maghiare, și Revitzky Gyula. Dar și pe arhimediatizatul În ultimii ani Márai Sándor. Confesiunile sale dezvăluie nu doar un pacificant spirit burghez, ci și o suită de episoade pariziene și berlineze care Îl descriu, măcar parțial, ca pe un dandy autentic. Vom regăsi aceeași familie de spirite aristocrate, trăind aproape anacronic după anii ’20, sfidând masificarea pregătită de ideologii nazismului, și În memoriile unui alt autor excepțional, cunoscut și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de tineri frumoși care fascinează o lume Întreagă? Se distinge Între toți marchizul Illan de Casa-Fuerte, prieten cu Lucien Daudet, descins dintr-o Spanie aristocrată, de o frumusețe și forță de seducție care Îi răvășește nu doar pe dandy-i parizieni, ci și pe cei italieni sau spanioli. Un fel de „efebism fără frontiere” Îl ajută pe frumosul marchiz să intre În paginile unui roman celebru al lui D’Annunzio, Forse che si, și să devină personajul Aldo, „un tânăr zeu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mărunțel, extrem de bogat și elegant, un conte cu care Ghica se Împrietenește la Paris. Felul În care Îi descrie veșmintele În scrisoarea intitulată Generalul Coletti la 1835 și expediată lui Alecsandri În 1881 lasă să se Întrevadă ceva din șicul parizian. Iată-l transpus În savuroasa frazare a lui Ghica: Coletti e „cam muchelef la haine”. Răscolind dicționarele, observăm că muchelef explodează Într-o arteziană de sinonime: „elegant”, „spilcuit”, „aranjat”, „cochet”, „dichisit”, „fercheș”, „ferchezuit”. Toate extrem de potrivite unui dandy de pe malurile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
trăite paroxistic, În nesupunere și continuă revoltă, după Îndelungi perioade solitare, după o incredibilă fugă din Mările Sudului, după câteva amoruri Întâmplătoare care-i vor ruina sănătatea, după ce-și Întâlnește iubirea, el intră În cele din urmă pe scena pariziană ca „dandy al boemei”. Cu partea de avere moștenită la 21 de ani dinspre foarte vârstnicul tată (pierdut la doar 6 ani), se instalează la hotelul Pimodan, unde Își amenajează interiorul după toate legile dandysmului: mobile de lux, obiecte de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
plăcerea demonică de a sfida și scandaliza lumea. Chiar dacă Încercările sale literare nu au același succes (câteva poeme și un roman licențios), gloria de artist nu mai poate fi stăvilită. Foarte tânărul Beardsley Îi uluiește pe cei prezenți la Salonul parizian din 1893 cu mixtura savantă de griuri a costumului, mănușilor și pălăriei. Și totuși, scandalul Wilde Îl afectează direct. E demis de la Yellow Book. Descumpănit, Îndurerat, Își găsește refugiul (În 1896) la o altă revistă, Savoy, singura care mai are
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ghilotinați În vârtejul Revoluției, iar mama, zvârlită În Închisoare și eliberată abia după moartea lui Robespierre. Vremurile se schimbă, iar ce a mai rămas din familia de Custine, mamă și fiu, Își reintră În drepturi și În viața marilor saloane pariziene. De atunci datează legătura Delphinei cu Chateaubriand, pe care micul Astolphe Îl venerează. Din 1811 cei doi Custine Încep să călătorească. Educația sensibilului tânăr prin ore private capătă abia acum amploare, la capătul unor lungi și pline de farmec peregrinări
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și geniul În viață”. WhistlerJames Abbot McNeil Whistler (1834-1903). Artistul american se Întoarce În vechea Europă, la Paris și mai apoi la Londra, după o primă copilărie În Rusia, după o carieră militară eșuată la serviciul hidrografic din Washington. Studiile pariziene de pictură nu Îi aduc decât prețuirea lui Courbet. Refuzat de restul lumii artistice franceze, Whistler se stabilește la Londra. Stilul său inconfundabil, de o eleganță fără seamăn a veșmintelor și gesturilor, dar și arogant, Încărcat de sarcasm, ba chiar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca În saloane redingota să intre mai târziu, În secolul al XIX-lea. Ea cucerește Însă terenul definitiv abia după 1850. Până atunci se Înfruntă pe câmpul modei hainele scurte În talie, dar cu cozi lungi de la Londra și cele pariziene, care scurtează cozile redingotelor, lăsându-le mai În voie. Iar „culoarea” care triumfă În final, Învingând bleurile sau griurile atât de la modă În zilele bune ale dandysmului, nemaivorbind de culorile excentrice - după 1845 - este negrul. Pentru plăcerea ochiului, să trecem
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Încălțările! Chiar dacă moda tocurilor roșii a trecut de mult, rămâne Încă loc destul pentru excentricii care țin neapărat să fie altfel din creștet până În tălpi, comandându-și Încălțările În mod obligatoriu (dacă sunt londonezi) la Hermann Gay, iar dacă sunt parizieni, la Ashley sau Sakovski. Câte nu s-ar putea scrie despre pantofii, ghetele, botinele sau cizmele marilor dandy! Ba chiar despre papucii lor exotici! Începând cu pantofii de lac lustruiți ca oglinda ai lui Baudelaire, Înlocuiți vara de nu mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tabachere, despre tutunul scump și despre felul desăvârșit În care acesta pătrundea În nările elegantului bărbat. Dacă e să dăm crezare dandylogilor, cel care contribuie printre primii la răspândirea țigării pe malurile Senei e nimeni altul decât lordul Seymour, englezul parizian, Leu de primă mărime al „Jockey Club”-ului. De când e văzut prin cluburi și cafenele cum și-o aprinde, ține, stinge, după un bine studiat protocol, țigara devine un accesoriu aproape obligatoriu al oricărui dandy. La cigarre se pronunță cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și orașul de refugiu al mai tuturor dandy-lor. Anglia Își Înăsprește, Începând din 1885, legislația, iar Articolul 175 răspândește teroare printre dandy-i Germaniei. Doar imensul scandal stârnit de „afacerea Wilde” pune o surdină temporară dezinvolturii afișate a pederaștilor dandy parizieni. Procesul redeschide subiectul atât de delicat al pedofiliei unor dandy, iar dosarul efebismului ajunge mai fierbinte ca oricând. Cu toate acestea, dandysmul nu face decât să confere pretutindeni prestigiu și distincție, un veșmânt rafinat homosexualității reale, latente sau pur și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
după ultimul răcnet, nu ezită să poarte pietre prețioase pe cămașa pe care o Îmbracă dimineața, să Își prindă pantalonii cu nasturi auriți, să Își agațe splendidul lornion cu un lănțișor și să ia cina la Tabar!... Câți asemenea Tantali parizieni ignoră, poate cu bună știință, următoarea axiomă: XLV Toaleta nu trebuie niciodată să fie un lux. Multe sunt persoanele care, chiar dintre cele cărora nu le putem nega o anumită distincție a ideilor, o anumită instrucție și măreție sufletească, nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
jubilat de nenumărate ori trăind toate Îndrăznelile permise de mersul cu trăsura; căci numai persoanele deprinse cu luxul caleștii știu să se Îmbrace atunci când merg pe jos. Așa se face că datorăm următoarele două formule uneia dintre aceste fermecătoare zeițe pariziene: XLVI Trăsura este un pașaport pentru toate Îndrăznelile unei femei. XLVII Pedestrașul are Întotdeauna de Înfruntat o prejudecată. Prin urmare, iată axioma care va trebui să reglementeze toaletele prozaicilor plimbăreți: XLVIII Tot ce urmărește obținerea unui efect este de prost
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tâmplă, atunci când vorbea; căci, după cum se știe, așa arăta umoristul englez În portretul ce se află la Începutul operelor sale. Iată impresia pe care mi-a făcut-o la prima Întrevedere Înfățișarea viitorului autor al Florilor răului. În Noi camee pariziene de Théodore de Banville, unul dintre cei mai Îndrăgiți și mai statornici prieteni ai poetului, a cărui pierdere o deplângem, găsim portretul de tinerețe al poetului, scris, ca să spunem așa, avant la lettre. Să-mi fie Îngăduit să transcriu aceste
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]