KorAP: Find »[drukola/base=pată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...398 >

9,932 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

fel tragic, o provocasem odată cu moartea lui Remington. V-ul cenușiu al mânecii hainei sale, albul gulerului cămășii... toate erau captive pentru eternitate în acel accident. Dinspre vehiculele blocate pe autostradă se auzeau claxoane, un cor al disperării. Privind țintă petele de ulei din spațiul meu de parcare, m-am gândit la bărbatul mort. Întregul accident părea eternizat de acele urme de neșters, de polițiștii, spectatorii și personalul de pe ambulanță încremeniți în diferite posturi în vreme ce eu stăteam în mașina zdrobită. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Shepperton, mi-a trecut prin gând ideea că mașina era încă folosită ca parte a unui eveniment imaginar. Ca toate celelalte mașini pe care le închiriasem, și aceasta era plină de zgârieturi și urme de tocuri, chiștoace de țigări și pete de uzură, transformate de dimensiunea încântătoare a acelui model specific fabricii din Detroit. Pe scaunul de vinilin roz era o ruptură adâncă, suficient de mare să adăpostească un catarg de steag sau, de ce nu, un penis. Probabil că urmele acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
așezat încet în spatele volanului. Helen Remington se întoarse dinspre decapotabila avariată. Aruncă o privire spre capota mașinii mele, evident nerecunoscând vehiculul care-i ucisese soțul. Când își ridică privirea, mă văzu prin parbrizul fără sticlă, stând la volanul deformat între petele uscate de sânge aparținând soțului său. Ochii ei ageri abia dacă-și schimbară centrul de atenție, însă își duse o mână involuntar la obraz. Măsură daunele mașinii, atenția trecându-i de la grilajul îndoit al radiatorului la volanul înălțat pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
ținea de-un capăt al tărgii, cu maxilarul pătrățos împins aproape de coapsa ei stângă. Între cele două coapse se vedea triunghiul tuciuriu al pubisului. Urmau numeroase alte pagini dedicate mașinii sport accidentate, depozitate în curtea dezmembrărilor auto, prim-planuri cu petele de sânge uscat de pe scaunele șoferului și pasagerului. În una dintre aceste poze apărea chiar și Vaughan, uitându-se la mașină într-o postură byroniană, cu penisul mare vizibil în prohabul strâmt al jeanșilor. Ultimul grup de fotografii o înfățișa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
morții, să vizualizeze victima reală, aceea rănită în accidentul care zdrobise mașina - o gospodină francofilă de periferie, poate, sau o stewardesă de la Air France? Îi mima oare din instinct pozițiile, transformând în propria sa persoană magnifică rănile unui accident banal, petele de sânge și suturile repede date uitării? Ședea în mașina avariată ca o zeitate ocupând un altar consacrat ei în sângele unui membru neînsemnat al grupului său de adulatori. Deși mă aflam la o distanță de zece pași, stând lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
de praf pe care le scotea din nasul ascuțit și le ștergea pe vinilinul crestat al panoului portierei; ulcerația de pe arătătorul drept când îmi dădea bricheta; sfârcurile dure frecându-se de butonul claxonului prin cămașa albastră zdrențuită; unghia ruptă zgâriind petele de spermă de pe scaunul dintre noi. - E circumcis? întrebă Catherine. Îți imaginezi cum îi arată anusul? Descrie-mi-l. Am continuat descrierea lui Vaughan, mai mult în folosul ei decât într-al meu. Își apăsă adânc capul în pernă, mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
se îndrepta spre mesele demontabile, vocile ridicându-se din nou într-o larmă de ușurare. M-am întors, așteptându-l pe Vaughan să ni se alăture. Stătea printre scaunele goale, cu ochii încă ațintiți asupra mașinii distruse. Sub centură, o pată de spermă întuneca prohabul pantalonilor. Ignorând-o pe Helen Remington, care se îndepărtă de noi cu un zâmbet vag, m-am uitat țintă la Vaughan, neștiind sigur ce să-i spun. Pus în fața mașinii sfărâmate, a manechinelor dezmembrate și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
vomitau în căușul palmelor la vederea câinelui mort. Am arătat spre urmele de sânge. - Probabil ai lovit un câine - s-ar putea ca poliția să-ți sechestreze mașina până ce vor face analizele de sânge. Vaughan îngenunche lângă mine și inspectă petele de sânge, clătinând cu înțelepciune din cap. - Ai dreptate, Ballard - în zona de serviciu a aeroportului e o spălătorie deschisă și noaptea. Îmi ținu portiera deschisă, fără urmă de ostilitate în ochii severi, calmat parcă și relaxat de accidentul pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
etichetele hainelor actriței de film - ele însele recuzite ale unei coliziuni calculate - încă împrăștiate în jurul mașinii, l-am urmat pe Vaughan printre spectatori. Acesta începu să se plimbe cu un aer absent în jurul Mercedes-ului argintiu, cu ochii fixați asupra petelor de sânge care mânjeau scaunul și tabloul de bord, examinând fiecare bucată a ciudatelor resturi care apăruseră din senin în urma accidentului. Făcea mișcări scurte prin aer cu mâinile, determinând traiectoriile impacturilor lui Seagrave cu habitaclul mașinii, momentele mecanice ale celei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
bucata de pânză, pipăind cusătura de vinilin care brăzda triunghiul, pornind din vârf. Acesta stătea între noi ca o relicvă sfântă, ca un fragment de mână sau tibie. Pentru Vaughan, bucata aceea de piele, la fel de minunată și de vie ca petele de pe clinul unui giulgiu, conținea toate puterile speciale magice și vindecătoare ale unui martir modern al superautostrăzilor. Acei prețioși centimetri pătrați stătuseră lipiți de vulva femeii muribunde, fuseseră pătați de sângele scurs din orificiul ei genital rănit. L-am așteptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
lucra. Apoi, mai târziu, continuă să-și rupă crustele formate peste rănile de la încheieturile degetelor. Cicatricele de la genunchi, vindecate acum de mai bine de-un an, începeau să se redeschidă. Picăturile de sânge se infiltrau prin materialul uzat al jeanșilor. Pete roșii apărură pe curbura de jos a spațiului de depozitare din bord, pe marginea inferioară a consolei radio, și însemnară vinilinul negru al portierelor. Vaughan mă îndemna să conduc cu viteză mai mare decât aceea permisă pe drumurile de acces

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

anchete, reeducările prin tortură zi și noapte, ani de zile, ce au avut loc la Pitești, Gherla, Ocnele Mari, Canal și în alte închisori și șantiere ale morții, au depășit orice fantezie diabolică. Această epocă neagră va fi mereu o pată pe istoria noastră. Moritz Feller fuge de trecutul său. Trecut pe care el l-a zidit cu ură, sânge și crimă. A fost unul dintre cei mai mari călăi ai Bucovinei. A fost un executant orb al regimului comunist, regim

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

individ care îl privise de o bună bucată de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion chimic și două carioca, astfel încât tot echilibrul liniilor și culorilor era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Rușinat de banalitatea sunetelor pe care tocmai le emisesem, am făcut „Ghrldâbâmk“. - Brzzzzvfl, a zis Ecaterina. - Ai terminat? - Da. - Atunci dă-te jos. A coborât de pe mine și a început să se îmbrace. Din ea curgea sperma mea, făcând mici pete argintii pe covorul cu motiv floral. - Ne mai vedem? a întrebat lipsită de speranță. - Nu. Dar ia restul ăsta de plăcintă ca amintire. Să-l pui în vitrină. A luat plăcinta și și-a îndesat-o în sutien, după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

Mă îndreptam spre Brigd, gândindu-mă la Zwida: cea pe care o căutam era o figură cu două fețe, o Brigd-Zwida, cum și eu eram cu două fețe, pe când mă îndepărtam de Ponko, încercând inutil să curăț cu salivă o pată de sânge de pe haina de catifea reiată - sângele meu sau al lui, de la dinții mei sau de la nasul lui Ponko. Și, cum eram cu două fețe, am ascultat și am văzut dincolo de ușa sălii celei mari pe domnul Kauderer în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
clipa în care atenția ta e complet absorbită, întorci fila la jumătatea unei fraze hotărâtoare și te afli în fața a două foi albe. Rămâi uluit, contemplând albul crud, ca o rană, sperând aproape că vederea te-a înșelat, proiectând o pată de lumină pe carte, din cerneală. Nu, o albeață intactă domnește într-adevăr peste cele două pagini aflate față-n față. Mai întorci o pagină, și dai de două pagini tipărite cum trebuie. Continui să frunzărești cartea; două pagini albe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de limbă pe Irnerio, dar ați ajuns sus, pe o scăriță laterală, la o ușă scundă cu firma „Institutul de Limbi și Literaturi Botno-ugrice“. Irnerio bate la ușă cu putere, îți spune „Salut“ și te părăsește. Ușa se întredeschide puțin. Petele de var de pe tocul ușii și șapca ivită deasupra unei salopete căptușite cu blană de miel îți dau impresia că localul e închis pentru renovare, iar acolo nu se află decât un zugrav, sau un om de serviciu. — Profesorul Uzzi-Tuzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
element vital, iar lumea era o cloacă cu crocodili din care nu puteam scăpa Tot așa, aplecându-mă de pe terasă, priveam către fundul acelei curți interioare. Cerul se lumina, dar acolo jos era tot întuneric beznă și abia puteam distinge pata neregulată în care se transformase Jojo, după ce se răsucise în gol cu poalele hainei întoarse, ca niște aripi, și după ce-și rupsese toate oasele cu un zgomot ca de armă de foc. Sacul de plastic îmi rămăsese în mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
se rotesc în aer, efectele corespunzătoare fiecăreia dintre ele se însumează, creând o percepere complexă, de ploaie liniștită, și - dacă o boare de vânt le întârzie coborârea - de aripi suspendate în aer; apoi, când privirea coboară pe pajiște, de mici pete luminoase risipite ici și colo. Acum, eu, fără a pierde nimic din aceste percepții complexe plăcute, aș fi dorit să mențin distinctă, neconfundată cu celelalte, imaginea individuală a fiecărei frunze, din momentul când intră în câmpul meu vizual și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

dar un câine putea fi la fel de util la alungarea șerpilor din curte. În copilărie, la Molepolole, domnul J.L.B. Matekoni avusese un câine care-și câștigase reputația legendară de prinzător de șerpi. Era un animal maroniu, costeliv, cu una sau două pete albe și cu coada tăiată. Îl găsise la marginea satului, abandonat și mort de foame, și-l luase să stea cu el în casa bunicii. Ea fusese împotriva ideii de-a irosi mâncarea pe un animal care, aparent, nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
gusturi modeste și le alegea invariabil pe cele mai ieftine, insistând cum că astea îi plac cel mai mult. Băiatul păru mult mai interesat de cumpărături, își alese cele mai vesele cămăși pe care le găsise și i se puse pata pe o pereche de pantofi albi la care sora lui îl sfătui să renunțe pe motiv că erau absolut nepractici. Nu trebuie să-i cumperi perechea aia, Rra, îl sfătui pe domnul J.L.B. Matekoni. Se vor murdări repede și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
spune totul despre astfel de dovezi. Mergeți și vorbiți cu ei. Vă vor explica cum stă treaba cu legea. El își trecu limba printre dinți de parcă ar fi vrut să-și umezească buzele. Ea remarcă gestul și îi observă și pata umedă de sudoare de la subraț; unul dintre șireturi îi era desfăcut, constată ea, iar cravata avea o pată de cafea sau ceai. Nu-mi place să fac asta, Rra, spuse ea. Dar asta mi-e meseria. Uneori trebuie să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
legea. El își trecu limba printre dinți de parcă ar fi vrut să-și umezească buzele. Ea remarcă gestul și îi observă și pata umedă de sudoare de la subraț; unul dintre șireturi îi era desfăcut, constată ea, iar cravata avea o pată de cafea sau ceai. Nu-mi place să fac asta, Rra, spuse ea. Dar asta mi-e meseria. Uneori trebuie să fiu dură și să fac lucruri care nu-mi fac plăcere. Iar ceea ce fac acum trebuie făcut fiindcă undeva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
să-l scoată afară din vehicul. Motholeli, care privea concentrată operațiunea din scaunul cu rotile, îi arătă ceva fratelui ei. Acesta aruncă o privire scurtă în direcția motorului, apoi se uită din nou în altă parte. Desena ceva într-o pată de ulei de la picioarele sale. Domnul J.L.B. Matekoni scoase la lumină pistoanele și cilindrii. Apoi, făcu o pauză și se uită la copii. Ce urmează acum, Rra? se interesă fetița. O să înlocuiți garniturile de acolo? Ce funcție au? Sunt importante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
și se uită la copii. Ce urmează acum, Rra? se interesă fetița. O să înlocuiți garniturile de acolo? Ce funcție au? Sunt importante? Domnul J.L.B. Matekoni se uită la băiat. — Vezi, Puso? Vezi ce fac? Băiatul zâmbi șovăielnic. — Desenează ceva în pata de ulei, spuse ucenicul. Desenează o casă. — Pot să vin mai aproape, Rra? întrebă fetița. N-o să stau în drum. Domnul J.L.B. Matekoni încuviință dând din cap și, după ce fetița se apropie în scaunul cu rotile, îi arătă unde era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]