1,911 matches
-
chiar de Baudolino: "dreptatea s-a făcut, i-am dat moarte asasinului sacrului și romanului împărat". Baudolino va rămâne singurul legatar al romancierului, singurul ales să păstreze vie flacăra căutării ecumenicului Gradal/Graal, id est ficțiunea (reprezentată de umilul căuș patern). În final se revine la locul și timpul debutului narațiunii. Pe fundalul jefuirii și incendierii Constantinopolei de mâna cruciaților, anvangărzi ale lui Anticrist, Baudolino își încredințează lunga pătimire cronicarului bizantin Nicetas. Cel ce, la rândul său, deplânge decăzuta capitală a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bănuieli și în primul rând de o firească dorință de răzbunare, n-a vrut decât să-și redea "iluzia că se va fi restabilit nu spun dreptatea, ci măcar un fel de echilibru, de compensație naturală". Crescuse sub aspra pedagogie paternă, reflex al unei incomensurabile ierarhii spirituale. În familia sa jocul de șah era un fel de "blestem" ce se transmitea din generație în generație. Încă de copil, Tabori a avut clarviziunea celor "născuți pentru șah", un fel de indivizi însemnați
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mai este tânărul plin de talent care l-a admirat, discret, tăcut și eficient ani în șir, ci oportunistul care l-a părăsit pentru a face o carieră universitară. Ca să nu mai vorbim de Giovannino, fiul gitanei, fugit din casa paternă în urma unei aprige dispute și mort de ciumă la Milano, fără ca tatăl să-i fi spus vreodată cât de mult ține la el. Una peste alta o viață copleșită de durere și căință, pe care nici măcar scrisul nu le mai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
singura ce-l va părăsi pentru un melodramatic love-story, sfârșit în sărăcie, decrepitudine și demență. Joaõ este copilul lui Isabel, cu totul altă plămadă decât tatăl său, Francisco. Crescut de doica Titina, dependent de aceasta și înfricoșat de comenzile cazone paterne (singurul fel de afectivitate cunoscut), micul Joaõ este senzorul/martor al vieții de la Palmela, metamorfozată în imaginarul său infantil într-o seamă de coșmaruri cu vedenii tip Goya. Ca adult căsătorit, va fi repudiat de familie și alungat din casă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al morții", în fața căruia Anna cedează sufletește; pradă ravagiilor și tulburărilor trupului, ea trece de la sublimul declarației de dragoste la ura cea mai înverșunată. Când asediul otoman este iminent, Anna se va ascunde într-o mânăstire din oraș, încălcând planul patern de evacuare pe mare. Își va întâlni din nou amantul ce o adoră cu aceeași intensă castitate. Contrariată, dă curs puterii ei de seducție trupească, oferindu-i-se ca mireasă în schimbul convertirii lui la ortodoxia greacă. Invocă în sprijinul jocului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și o tentativă de happy-end cu pespectiva unei moșteniri lăsate de tată fiicei sale, adolescentei poreclite T-shirt; deși nu-și dau la iveală oficial gradul de rudenie, între cei doi a existat un intens curent de iubire magică, filială și paternă. Căci T-shirt era fiica Irinei și a lui Alik, rodul primei lor iubiri. Memorabile, cum am spus, sunt figurile feminine din jurul lui Alik, darul autoarei de a acredita destine fiind inepuizabil. Irina, de pildă, acrobată la circul din Moscova, odată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mulți copii: Rafila, Alexe si Ana. Celălalt frate, Nicolae spre deosebire de cei doi avea o infirmitate. El nu s-a căsătorit și nu a avut urmași 7. Se observă astfel, conform informațiilor dobândite, că frații Lapedatu își au originea pe filieră paternă din rândul unei familii românești, de oameni ridicați treptat la demnități comunitare 8. Prin munca si prin forța minții lor, în două-trei 5 Ion I. Lapedatu, op.cit., p. 26. 6 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 27. 7 Ion
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
tatăl Mariei Amaliei Circa, Ion Circa a fost un personaj instruit la școala din Sfântul Gheorghe, devenind ulterior un om înstărit și primar în Cernatul Săcelelor 17. Astfel, înaintașii lui Alexandru Lapedatu din filieră maternă, cât și cei din filieră paternă s-au remarcat fiecare prin conștiință națională, de aceea au susținut și apărat interesele naționale ale românilor de 14 Gr.Tăușan, Alexandru și Ion Lapedatu, fiii profesorului Ion Al. Lapedatu, în ,,Viitorul”, an 28, nr. 866, București, 21 noiembrie 1936
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
ușor el trece ca pe prag/ pe marginea ferestrei / și ține-n mînă un toiag./” Întîlnim aici funcția sociologică a suveranității sceptrul, toiagul e Încarnarea sociologică a proceselor de Înălțare. Dar sceptrul mai este conotat și ca falus, arhetipul monarhului patern și dominator ... (Bachelard) . Ochiul sau privirea simt Întotdeauna legate de transcendență. Lumina este cuvin tul, claritatea, cuvîntul care creează universul, logos pantokrator, logos spermatikon. Cum Îl atrage fata pe Luceafăr?mai Întîi fonetic apoi prin evocare. Numeroase religii ne demonstrează
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Bogdan Baghiu preferă totuși, de cele mai multe ori, formele discursive în care pe (sub)stratul metafizic se inervează accente ironice sau parodice datorate unei percepții halucinate asupra realului aproape agonic : Mai devreme cu un apocalips,/ morții pleacă să-și colinde viii/ patern și autobiografic./ (...) Mitice timpuri, cu fața desfigurată/ de virusul străinului,/ se tămăduiesc/ în clepsidre de/ chilie zdrențuită./ Pâinea și vinul altarelor,/ ghemuite spasmodic/ la piept de icoană,/ alină fiece rostuire a cărnii/ evadată/ de pe oameni/ și dăruită,/ fibră cu fibră
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se'nălța/ în centrul unei cruci/ într'o diademă de șapte raze/ trandafirul" (Calea robilor din Beggarland Poema inițierii (Falii 5) etc. Chiar și gesticulația erotică (autorul își cultivă excesiv voluptăți de erotoman jertfit adesea pe altarul dragostei conjugale sau paterne, ca dovadă suita de texte închinate celor trei ipostaze ale alterității sale în variantă feminină, Julieta, Sandra și Elleny, adunate într-o antologie intitulată Cele mai frumoase poezii de dragoste (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2008), este contaminată de misterul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totalitate. Hamlet a atins, în cel mai bun caz, zorii unei vîrste postpuberale. Punctul culminant al acestei realități implicate de text și, de fapt, nucleul dimensiunii culturale a conflictului tragic îl constituie întîlnirea dintre prinț și fantoma tatălui său. Duhul patern, în preambulul dezvăluirii sale tulburătoare, ce va răsturna echilibrul inițial al atmosferei dramatice, mărturisește un lucru șocant: el vine din flăcările Purgatoriului, unde își ispășește "crimele oribile", săvîrșite în timpul vieții pămîntești. Hamlet este aproape mut la auzul veștii. Abia reușește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sud-americani). Nici nu ar putea fi altcineva, judecînd tratamentul prefențial pe care stăpînul casei îl acordă micului intrus, chiar în defavoarea fiului de drept, Hindley. Ca și bastardul shakespearean, Edmund din King Lear/Regele Lear, care stimulează mai intens senti mentele paterne ale bătrînului Gloucester decît fratele lui legitim, Edgar, Heathcliff activează impulsurile adînci ale personajelor și îndeosebi pe cele ale lui Cathy, răvășită de insolita apariție în existența sa. El vine dinspre instinctele primare și ajunge, în fond, să le personifice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în case de toleranță. Tatăl nu-i răspunde la scrisori și, curînd, puținii bani pe care-i are se termină. Ca atare, doarme în Piața Trafalgar din centrul Londrei. Va fi arestată de poliție și, deși salvată de un văr patern (Tom Hare) și angajată, ca profesoară, într-un pension, Dorothy cunoaște noi și noi umilințe, îndreptîndu-se constant spre periferia unei societăți structural discriminatorii. În sfîrșit, prin manevra clasică de deus ex machina, Orwell o readuce (prin același Warburton) în Knype
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că această demnitate este un lucru pentru care are sens să te lupți de-a lungul unei întregi cariere" (p.41). E ceea ce practic face personajul pe parcursul vieții sale (imaginate ca un fel de anexă a profesiei) sub influența modelului patern (din aceeași poziție socială de majordom, tatăl lui ne comunică Stevens emana "acea demnitate conformă cu poziția"), dar și ca o consecință a naturii sale loiale pînă la autosacrificiu. Un exemplu rămîne "relația" (nici măcar platonică, ci mai degrabă austeră!) cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
e fiica Ducelui de Somerset, John Beaufort (decăzut din drepturi pentru o presupusă trădare chiar înainte de nașterea fetei sale, posibil sinucigaș, deși cronicile se contrazic în această privință, unele susținînd că ar fi murit, bolnav, în exil) și, ca orfană paternă, se va regăsi sub diverse "protectorate" masculine, din elita societății engleze a momentului. Faptul determină necesitatea căsătoriilor ei rapide și numeroase, știut fiind că, în cultura europeană tradițională și, cu precădere, în cea medievală, o femeie nu are identitate precisă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în plin delir existențial, în compania unor teroriști londonezi (aici nu se exclude însă, pe lîngă motivul imaginarului atotguvernant, și tema conflictului tată-fiu recurentă, la rîndu-i, în opera lui Ellis -,Ward fiind urmărit, ca de o fantomă, de spectrul autorității paterne, autoritate derivată și din statutul părintelui de congressman și virtual candidat la președinția Americii). Ficțiunea constituie, de aceea, un fel de element universal al aliajelor acestor texte, depășind, prin impor tanță, simpla funcționalitate tehnică sau decorativă. Lunar Park nu face
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fictive, amicale, cea care devine progresiv singura adevărată, deși, paradoxal, îl ajută să se întoarcă mai senin spre cea rămasă în urmă. Asemenea multor fii rătăcitori, fără a urma neapărat "blestemul" livresc al lui Sartre, care considera că orice relație paternă e ratată, Mathieu Lindon învață să-și iubească și să-și accepte tatăl abia în urma transferului exaltat asupra unei terțe figuri, apropiate ca vîrstă de acesta. Poate mai interesant încă (aici, probabil, psihanaliștii se vor delecta) e modul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
alegerea dintre postMODERNism și POSTmodernISM indică încă o parte consistentă a evaluării subiectului. În acest context, s-a afirmat chiar că se reiterează în istoria culturii mai vechea ceartă dintre antici și moderni, și că aceasta este, poate, chiar un patern al evoluției culturale. De aici, întrebările legate de raporturile dintre conceptele de postmodernism și cel de paradigmă, postmodernism și foucaldianul "episteme" survin aproape firesc în câmpul dezbaterii. De asemenea, multe abordări ale postmodernismului au în vedere și relația pe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Mircea Eliade / 170 2.5. Postfigurări. Orbitor de Mircea Cărtărescu / 182 Concluzie / 189 Bibliografie / 195 Résumé / 209 Zusammenfassung / 213 Cuvânt înainte În mitologia greacă, Deimos ("groază, spaimă, teroare") a fost fiul lui Ares și al Afroditei, fiind cunoscut pe linie paternă ca personificare a fricii de moarte pe câmpurile de bătălie, unde obișnuia să-și însoțească tatăl, și, pe cea maternă, ca latură întunecată a iubirii, legată de toate spaimele pe care ea le exercită, de la părăsire tristă și mistuire de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
gotică occidentală, cât și din folclorul vampiric est-european. De sorginte pur europeană, Dracula a fost mai întâi exportat în America, și abia apoi în alte culturi populare. Astfel, Dracula a devenit prototipul vampirului, generator de subtipuri, "un fel de figură paternă de mare forță"74, care a suferit transformări, de la personajul înfricoșător din romanul lui Bram Stoker la costumele absolut inocente de la sărbătorile de Halloween din prezent. Fuziunea dintre modelul estic și cel vestic în crearea lui Dracula nu ar fi
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de transformare în abject 95". Ca vampir, este o combinație între normal (arată ca o ființă umană) și anormal (nu este o ființă umană), metamorfozându-se constant între "sine" și "celălalt": este în același timp viu și mort, matern și patern, uman și animal 96. Echilibrând două extreme pe care le conține, egalizând ierarhia dintre ele și reconciliind tensiunile dintre diferitele semne, Dracula poate fi considerat un arhisemn în termeni derrideani. Un exemplu interesant în acest sens, printre nenumăratele figuri de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și pe care copiii săi au datoria s-o iubească și s-o apere. Statul capătă chipul tatălui, fiind înzestrat cu acea Autoritate mereu îndreptățită care cheamă la arme și la înde-plinirea îndatoririlor. Fuziunea sacralizată dintre elementul matern și elementul patern se manifestă în însuși numele, masculin-feminin, de Patrie, sau în expresia "Patria-Mamă". Cetățenii devin "vlăstarele Patriei", iar această filiație îi înfrățește. Religia statului-națiune este de substanță matri-patriotică. Observăm că pornind de la acest complex mitic, afectiv și religios se dezvoltă în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mod viguros sentimentul Patriei-Vatră sau Cămin (Home, Heimat), iar din această fraternitate națională izvorăște ideea "sîngelui" comun. Relația cu Patria-Mamă capătă un caracter infantil, în sensul că relația cu substanța maternă implică o efuziune aproape oceanică, în vreme ce relația cu substanța paternă presupune obediență necondiționată (Right or wrong, my country). Se constituie astfel, la fel ca în cazul Trinității teologice, o osmoză și o coprezență a uneia în alta a celor trei instanțe: maternă / paternă / filială și a celor trei entități: Popor
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
efuziune aproape oceanică, în vreme ce relația cu substanța paternă presupune obediență necondiționată (Right or wrong, my country). Se constituie astfel, la fel ca în cazul Trinității teologice, o osmoză și o coprezență a uneia în alta a celor trei instanțe: maternă / paternă / filială și a celor trei entități: Popor / Stat / Națiune. Este ceea ce conferă statului-națiune conjugarea dintre o atotputernicie politico-militară și o atotputernicie mitico-religioasă. Statul-națiune dispune nu numai de puterea de coerciție implacabilă a administrației sale, a poliției sale, a armatei sale
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]