KorAP: Find »[drukola/base=paznic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...205 >

5,114 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

nu este pe placul lor, nu mai coboară teafăr de acolo. Vreau să știi că niciodată nu s-a întâmplat ca zeii să hotărască că urmașul paznicului nu este în stare să ducă misiune la bun sfârșit. Până acum, nici un paznic nu s-a înșelat în alegerea lui. Ei, acum pricepi cum de știu despre Moș Calistrat? Să înțeleg că stau de vorbă cu o domniță din acestea? întrebă Toma foarte serios. Ileana privea în gol fără să răspundă. Se mulțumi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
uit la tine și văd că nu-i așa. Ești tu amabil. Nu, chiar acesta este adevărul. Ești tânără și foarte fru moasă. Mulțumesc. Uite cum văd eu lucrurile: tu ești preoteasa sau, mă rog, domnița tăcerii iar Calistrat e paznicul. Corect? Corect, îl aprobă Ileana. E firesc să știți unul despre celălalt și tot la fel de normal mi se pare să colaborați în acțiunile voastre secrete. Eu însă, ce caut aici? Care e rolul meu în ecuația asta? Așa cum ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ai înțeles nici acum? întrebă ea tot fără să-l privească. Cristian Toma aștepta să audă continuarea. Tu ești alesul, spuse Ileana aproape în șoaptă. Va trebui să-l înlocuiești pe Calistrat. Zeii au hotărât ca tu să fii noul paznic. Poftim? sări ca ars inspectorul. Ei, nu, că asta-i prea de tot! Lui Cristian Toma nu-i venea să-și creadă urechilor. După toate poveștile pe care fusese nevoit să le asculte de când venise în micul orășel de munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Lui Cristian Toma nu-i venea să-și creadă urechilor. După toate poveștile pe care fusese nevoit să le asculte de când venise în micul orășel de munte, acum mai avea parte de una, parcă și mai gogonată. Despre zei, vâlve, paznici și domnițe, ce să spună? El era un om ancorat în realitate, nu credea în asemenea lucruri, dar nici nu-i putea împiedeca pe alții s-o facă. Din moment ce localnicii trăiau cu aceste superstiții și le acceptau, nu aveau decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
un pas înapoi și îl privi lung. Se apropie apoi și îi aranjă puțin căciulița pe partea dreaptă. Strânse puțin nodul de la șnurul ce îi ținea mantia pe umeri, după care plescăi din buze mulțumit. Începi să semeni cu un paznic adevărat! declară el zâmbind. Dacă lași să-ți crească barba și mustățile, cine nu te cunoaște ar putea să jure că ești feciorul meu, izbucni în hohote de râs Calistrat. 19 Soarele prinsese a scăpăta spre asfințit și umbrele începeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îndemnase să nu fie prea curios și să îl asculte pe bătrân. O stare de indiferență îl cuprindea ori de câte ori încerca să pună întrebări. Vâlva nu poate trece peste Râpa Dracului, spuse mai departe Calistrat, noi însă da. De multă vreme paznicii au lăsat trunchiul acesta ca o punte peste hăul de sub noi. Nu-i pentru păzitori ci pentru oamenii obișnuiți care s-ar putea rătăci pe aici. De câte ori putrezește lemnul, ne îngrijim să îl înlocuim cu altul proas păt tăiat. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
porni mai departe. Un zâmbet i se așternuse pe față, în timp ce mormăia în barbă numai pentru dânsul, astfel încât să nu-l audă inspectorul: Văd că domnița nu s-a înșelat, încep să cred că s-ar putea să scoatem un paznic bun din tine. Dincolo de râpă, se afla o porțiune mică, lipsită de copaci, după care pădurea redevenea stăpână. Fagii dispăruseră complet din peisaj, locul lor fiind luat de brazi și molizi bătrâni. Ici și colo câte un stejar impresionant se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
uscați. Se vedea că cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete, încă nu. Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit să o ferece înăuntru. Haide acum să ne găsim un loc unde să ne ascundem și s-o așteptăm să iasă afară. Nu mai e mult până ce soarele se duce la culcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fuma țigări proaste. I-ar fi prins bine acum o înghițitură de apă. No, de acum treaba este serioasă, băiete! Știu cum te simți dar ține pentru tine tot ce ai de spus. Deocamdată nu sunt sigur dacă ești un paznic și chiar dacă ai fi, nu ești încă pregătit. Ține-te cât mai aproape de mine și dacă poți, chiar atinge-mă cu mâna. Iar îi spunea "băiete", lucrul acesta îl scotea din sărite. Își amintea clar că îi pusese în vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
niciodată gaura prin care ar putea trece dincolo, care se află la numai doi metri de ea. Ei bine, așa e și cu bestia noastră și bine că este așa! Nu vrea decât să ucidă, iar dacă prada este un paznic, atunci nu se mai gândește la nimic altceva. Se va năpusti după noi, ori de câte ori va crede că are cea mai mică posibilitate să ne găbjească. Asta vom face în fiecare noapte? Adică ne vom juca de-a v-ați ascunselea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nești. Hai, te duc acasă. După ce dormi puțin, te aștept la mine. Acum știi unde locuiesc. M-aș bucura dacă vii singur. Las-o pe Ileana, vreau să vorbim numai noi doi. Domnițele nu trebuie să se amestece în treburile paznicilor. Ele cu ale lor și noi cu ale noastre. Te-am rugat să nu-mi mai spui "băiete"! izbucni Toma supărat. Mă scoate din pepeni apelativul ăsta. Și cum vrei să-ți spun? Mă cheamă Cristian Toma. Nu, băiete, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ale noastre. Te-am rugat să nu-mi mai spui "băiete"! izbucni Toma supărat. Mă scoate din pepeni apelativul ăsta. Și cum vrei să-ți spun? Mă cheamă Cristian Toma. Nu, băiete, nu asta era întrebarea. Până ce nu te fac paznic adevărat nu pot să-ți spun altfel. Numele ți-l vei căpăta doar după ce închizi tu însuți bestia în bârlog. Până atunci te vei mulțumi numai cu atât, indiferent dacă-ți place ori ba. 20 Împinse poarta și intră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Cristian și cu o zi mai devreme. Timp de aproape un an de zile tata m-a luat după el pretutindeni, spuse el, oprindu-se în fața tânărului inspector. M-a învățat tot ce știa el despre bestie și despre datoria paznicilor. Vezi toiagul acesta? Este singurul lucru de care se teme vâlva. Eu îl am de la tata și el la rândul lui de la taică-su și tot așa mai departe. E transmis din mâna unui paznic în cea a următorului, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
despre bestie și despre datoria paznicilor. Vezi toiagul acesta? Este singurul lucru de care se teme vâlva. Eu îl am de la tata și el la rândul lui de la taică-su și tot așa mai departe. E transmis din mâna unui paznic în cea a următorului, din tată-n fiu. Așa stau lucrurile numai că eu nu am copii, n-am cui să-l dau mai departe. Acum, trebuie să vedem dacă te ascultă și pe tine. Înțelegi de ce spun asta, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
întrebă Toma. Toiagul, adăugă el, văzând că Moș Calistrat îl privește întrebător, ce te așteptai să se petreacă cu mine? Băiete, asta nu pot să-ți spun. Nu fiindcă nu vreau, ci pentru că fiecare simte altceva. Toiagul îi dă fiecărui paznic puteri diferite. Totodată, nu întotdeauna îl acceptă pe acesta de prima dată. Unii se obișnuiesc cu el mai greu. Am vrut să te pun la încercare, după cum s-au petrecut lucrurile cu tine până acum, credeam că vei fi acceptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
prea devreme să ne gândim la distrugerea bestiei, dar nici să ne jucăm de-a baba oarba cu ea toată noaptea, nu cred că este o soluție. Cum facem s-o închidem măcar în mina părăsită? Păi, ăsta-i rostul paznicilor, spuse Calistrat luând toiagul și cântărindu-l gânditor în mâini. Numai eu știu cât de greu a fost să țin vâlva în frâu. E foarte adevărat, numai tu știi. Ce vrei să spui? Știi foarte bine la ce mă refer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vâlva să se repeadă peste tine, fără să stai cu frica că te poate încolți în orice clipă. Vezi tu, taică-meu a închis ochii și m-a lăsat pe mine în locul lui. Ei bine, de când am fost eu uns paznic, vâlva nu a mai ieșit afară. Din feri cire nimeni n-a mai slobozit-o. M-am temut când au venit comuniștii la putere. Mă înspăimânta gândul că lipsa lor de credință ne-ar putea pune în pericol dar ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
e de vină, ci unul dintre ai noștri. Năpasta a lovit de acolo de unde nu ne așteptam. Oricum, omul e mort de mult. Așa se întâmplă întotdeauna, cel ce o sloboade este devorat primul, își plătește scump lăcomia. Vocea bătrânului paznic se frânse. Preț de câteva clipe cei doi rămaseră tăcuți. Cristian nu îndrăznea nici măcar să se miște respectând momentul de sinceritate al bătrânului. Habar n-am de ce nu m-am însurat, spuse dintr-o dată Calistrat. Tata mi-a pus în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nu ești localnic dar mai ales nu ești fiul meu, nici măcar rudă cu mine nu ești. Din câte știu eu, una ca asta nu s-a mai pomenit. Nici măcar domnița nu are cunoștință să se mai fi întâmplat așa ceva. Întotdeauna, paznicii își trec din tată-n fiu înda torirea aceasta. Dă-mi voie să te contrazic, spuse Toma văzând că bătrânul tace, s-a mai întâmplat cel puțin odată. Ia te uită! sări repede Calistrat. Până ieri nici nu voiai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să stai de vorbă cu noi și acum, dintr-o dată te pricepi mai bine ca mine. Nu-i vorba de asta, se apără inspectorul, e logic ceea ce spun eu. Gândește-te la primul dintre voi. El nu era fiul altui paznic. Mda, să știi că ai dreptate, băiete! spuse Moș Calistrat după câteva clipe în care cumpănise raționamentul inspectorului. Se pare că meseria ta de polițist te ajută din nou. E drept că pe tine, nu eu te-am ales să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că-i o mare fericire pentru tine, însă din moment ce ai intrat în horă, trebuie să joci. Ce vrea să însemne asta? Am mai discutat despre acest lucru, însă văd că trebuie să-ți mai spun odată. Nu poți să fii paznic numai din când în când. N-ai cum să veghezi de la distanță. Trebuie să rămâi aici, să fii lângă ea. Meseria aceasta, dacă pot să-i spun așa, e pe viață. "Asta s-o credeți voi!" își spuse Cristian Toma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pentru că el considera că are o misiune de îndeplinit, era dusă la bun sfârșit, intenționa să-și ia rămas bun de la localitatea de munte și să plece la el acasă. Nu mai voia să aibă de a face cu vâlvele, paznicii și domnițele, își dorea să uite de toate acestea și viața sa să reintre pe făgașul normal. Deși se mai înmuiase puțin și nu mai era atât de pornit împotriva explicațiilor Ilenei și ale lui Moș Calistrat, pe care încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
indiferenți. Unde mai pui că, pe nepusă masă, aceste ființe supreme, în măsura în care chiar existau cu adevărat, se hotărâseră subit să renunțe la contemplație și să intervină direct. Dacă acum, bunele intenții ale Ilenei nu le mai punea la îndoială, în privința paznicului Calistrat nu putea să bage mâna în foc, în el nu avea încredere deplină. Chiar cu gura lui recunoscuse că i-ar fi plăcut să rămână în continuare acolo, ba chiar încercase, mai mult sau puțin pe față, să păcălească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
uimit. Tu ești specialistul, ai uitat? Nu-i venea să creadă ce auzea din gura bătrânului. Fusese convins că acesta știe foarte bine ce are de făcut dar iată că moșneagul nu avea nici cea mai vagă idee. Poate că paznicul nu voia să-i spună adevărul. Oare nu urmărea decât să-l pună din nou la încercare. Nu, nu aceasta era explicația, Calistrat vorbea serios. Inspectorul își dădu seama pe loc că bătrânul se află cu adevărat într-un impas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din umeri, însă nu știu ce ar putea face. Niciodată domnițele nu au contribuit la închiderea bestiei. Ele au altă treabă. Nu te contrazic, poate că așa este, numai că pot să jur că până acum nu s-a mai pomenit un paznic care să nu știe ce are de făcut. Pe de altă parte, nu crezi că ne-ar putea da măcar un sfat? Parcă spuneai că, de când ești tu paznic, vâlva nu a mai ieșit afară. Băiete, nu vorbi așa! Crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]