3,006 matches
-
vieții, lumina să ți-o dau? În fiecare an te regăsesc mai tristă ... Cum aș putea, Măicuță, să-ți stâmpăr aspra sete și să te strâng în brațe cu dragoste fierbinte, Sufletul să-ți sărut, pe ochi să-ți pun Pecete? Eu nu sunt trist, Măicuță, și nimeni nu mai fie! E ziua ta cea sfântă, e zi de sărbătoare, când cerul și pământul tresaltă pentru tine, iar fiii tăi resimt născând, din dor, culoare. Mă rog la cer, Măicuță, să
ÎN FIECARE AN... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359399_a_360728]
-
pustiu, privește stradă, oamenii care reflectă forme ei trăiesc că și cînd verdele sau pămîntul n-ar face parte din ordinea cosmică, privește-i cum ratează liniștea lor purtîndu-se ca si cum n-ar avea-o restul, o iluzie dormind sub șapte peceți, am vrea să ne luăm în brațe peste tot in temple și biserici, o pasare albă femeia dinlăuntrul tău... Referință Bibliografica: Sintetică laviului / Luminița Cristina Petcu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 256, Anul I, 13 septembrie 2011. Drepturi de
SINTETICA LAVIULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359521_a_360850]
-
de cruce, de tămâie De ce-ați pierdut sfintele taine? De ce purtați străine haine Și care umple-vă de râie? Ce libertăți în plus mai vreți Când voi aduceți doar sminteli Și prinși de alții cu momeli, Purtați otrava în peceți? Biserica e-a lui Iisus În care nu vă văd intrând Ci în afara porții stând Cu vorbe care le-ați mai spus Mai multă zarvă decât zestre Mereu tot mai săraci în rod Că simbriașii lui Irod Dansează pururi în
VREMEA RĂTĂCIRILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359518_a_360847]
-
aspecte. Explozia primăverii se revarsă în cascade de flori de cireș, alb și roz : “Copilul se dă în leagăn în mână cu un ram înflorit de cireș”. (haiku-japonez) În trecut, japonezii își marcau teritoriile cucerite prin plantarea cireșilor, aceștia constituind „pecetea” suzeranității lor. Întrucât sărbătoarea “florii de cireș” are loc la date diferite, am avut prilejul să vizitez câteva orașe care se disting prin frumusețea grădinilor publice: În „Parcul Inohana” din orașul Chiba, nu departe de Kamogawa unde eram cazați, s-
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
încărcată de un molipsitor optimism?! Mă opresc aici cu etapele vieții, e mai prudent. Dar nu mă pot opri în a vedea, paradoxal poate, o asemuire între frumusețea dumnezeiască a florii de cireș și puterea, curajul încercat al legendarului samurai, pecetea luptătorului dintotdeauna învingător. Ies de sub vraja puternicului războinic pentru a reveni la hipnotizanta floare de cireș. Ciudat este cum și femeile japoneze, pe care le privesc acum, par a fi flori de cireș: cu buzele roșii, obrajii albi, mătăsoși, pudrați
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
cutreier prin vămile lui căutând urmele cântecelor florilor plecate spre alte iubiri. Întreb stelele unde ești, dar ele clipesc cu gene răsfrânte și numai vântul, hoinar ca și mine, mai șuier-un cânt care-l știu. Peste sufletul amorțit, așez pecețile nopților mele și, în lunecările dintre două anotimpuri, scurm printre cuvinte ca să găsesc strigarea dintâi. Cu gura arsă de arșița dorului, mă-nvelesc în tăceri și leagănez stelele și florile și nopțile, ca să-mi adoarmă visând. Leonid IACOB Referință Bibliografică
VEGHETOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360322_a_361651]
-
în această iarnă uscată. Omul de zăpadă era desenat pe asfalt sau chiar reciclat dintr-un șotron. Nu-i de mirare că-l pot închipui, cu degetul pe geam, și copii din spital. albi doar pe-o parte - poartă muți pecetea nopții de viscol Corneliu Traian Atanasiu Imaginea din primul vers nu poate fi deslușită decît după citirea ultimului cuvînt al poemului. Chiar dacă vîntul bate-n rafale, viscolul are o direcție dominantă și zăpada se depune doar pe o parte a
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
sine miile de trupuri schingiuite și le-a-ndurat veninul din mustul suferinței. Din cătușe și zăvoare și-a dăltuit glasul de-aramă să-mplinească vrerile divine. Cu fiecare lacrimă de sânge a scrijelit pe inimile zdrobite Balada devenirii prin jertfă. Din pecetea îndurărilor și-a făcut trâmbiță și-n fiecare cuib de lumină a odrăslit mugure al Învierii, în care s-a preamărit Hristos Mântuitorul. Hristos a înviat prin temniți și galere/ precum peste cărbuni învie para./ De-aici va crește marea
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
prohodit senzația primejdiei, căci s-a durat haiduc al cruntelor bejenii, care s-au ridicat împotriva rânduielilor creștine. Și-a încropit din descătușări cărări de luptă pentru a deschide zările speranțelor. Și-a zăvorât toate filele din albumul destinului cu pecețile credinței Zilele sale, cenușeresele, le-a mocnit în psalmi dreptății, le-a tivit cu raze și le-a brodat primăverii sale. Din dorurile treze a împodobit mângâieri de zori, iar trilul sfânt de ciocârlie, i-a presărat voioșia cu o
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
să fiu.../ închis ca-ntr-un mormânt eu sânger strop cu strop./ Ard dincolo de mine lumini până târziu,/ când eu cobor în Zarcă și-n bezne iar mă-ngrop.( Noaptea de Înviere). Peste giulgiul de lumină, Dorul și-a pus Pecetea Iubirii. Bocetele devin Cântarea Cântărilor, lăcrimând sublim în splendoarea Slavei Învierii. Maria și Fecioarele, Ucenicii și Îngerii, Mamele și Florile, Copiii și Arhanghelii, Tații și Apele, Vinul și Eroii, Păsările și Mucenițele, Cuvioșii și Cucii, Pâinea și Crucea, Catapeteasma și
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
pe parcursul lecturării acestui volum linia ascendentă a evoluției, descoperind cu satisfacție acele trepte ce duc vibrația interioară a sufletului către un nivel superior. Poezia Marinei Glodici este de fapt această fereastră, fiecare dintre poemele aparținând acestui ciclu purtând fără îndoială, pecetea dorinței ardente de descoperire și cunoaștere profundă a sinelui. „Surâsul primăverii” reprezintă de fapt o suită de poezii care surprind efectul primăverii asupra a tot și a toate; fie că poeta se apleacă cu sensibilitate spre natură, spre ființa umană
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
Colaboratorii întregirii neamului, cum Iorga „a semănat pretutindeni în călătoriile sale prin toate regiunile românești, înflăcăratele sale credințe” prin acele cuvinte pe care români de peste hotare „le sorbeau cu nesațiu”, rostite cu „acea elocință și libertate de cuget care sunt pecetea geniului său, subjugător de suflete”. Dar sufletul lui Iorga a fost mai întâi de toate subjugat de Eminescu, de la care a preluat misiunea pe care a dus-o atât de strălucit la îndeplinire. El spunea despre gazetarul Eminescu că nu
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
Casa părintească să n-o dați, Nu uitați de-ai noștri frați! Dragilor mei orăștieni. Orăștie Distinsă ca o doamnă înțeleaptă, Ce-a adunat anii cu rost, În portul românesc și cu ținuta-i dreaptă, La fel de însemnată cum a fost. Peceți ea poartă cu mândrie, Salba cetăților din munți, Trecute vremuri ea învie, Pe Decebal cum trece cu oastea, îl asculți. Sanctuare, calendare, Soarele de andezit, Cicluri cosmice-nchinare, Zamolxis fiind preamărit. Gorganele și- a lor mistere, Uriașii ce aste locuri au
SCRISOARE CĂTRE FIICA MEA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360099_a_361428]
-
pădure. Tot ce acumulase în suflet în cei aproape optsprezece ani, sentimentele cele mai curate și mai pure, îi erau călcate în picioare, îi erau întinate de această femeie venită de nici unde în calea fericirii sale. Tristețea a pus pecete pe chipul Anei care s-a închis pentru mult timp în propriul său suflet. Veștile rele care circulau foarte repede prin lumea satului despre ea, desigur numai vești false și calomnioase, a făcut ca Ana să evite lumea satului. Aștepta
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
epitrahilul, brâul și mânecuțele. El era controlat cu deosebită strictețe de către reprezentanții tuturor autorităților bisericești și de stat, pentru a nu avea ascunsă vreo sursă de foc spre a înșelarea credincioșilor. Toate luminile, candelele și lumânările se stingeau, se rupeau pecețile, iar Patriarhul intra singur în Sfântul Mormânt. Acolo se îngenunchia și se ruga cu credință. Timpul parcă se oprea în loc și se așternea tăcerea. Emoțiile creșteau, credincioșii din toată lumea așteptau, pătrunși de însemnătatea momentului și lacrimile scăldau obrajii. Atunci venea
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359640_a_360969]
-
tăgadă un oraș al literaturii române, un reper sigur într-o viitoare geografie culturală națională. Mărturie stau biografiile exemplare ale celor născuți, ori trăitori aici, preluând acea stare creatoare hărăzită să slujească limba română, prin opere validate odată cu trecerea timpului. Pecetea obârșiei unei stilistici, a peisajului încarcă scrisul acestor scriitori în trăiri profunde, potențate de profunzimea ideilor ce la animă.” Betty Kirchmajer Donca, personalitate complexă, profesor de limba franceză, poet, traducător, Cetățean de Onoare al orașului Seini - Maramureș, membru la Uniunii
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
noastre neconsolidate în bine, acesta cade din nou. De aceea, de câte ori avem parte de căderi, tot de atâtea ori trebuie să realizăm și ridicările. În acest sens, Nicolae Cabasila scria că „întrucât materia din noi este așa de stricăcioasă, încât pecetea Tainei nu poate rămâne mult timp ca unii care „avem această comoară în vase de lut” (II Corinteni 4, 7) suntem datori să alergăm la acest medicament nu numai o dată, ci de mai multe ori. Căci e de lipsă ca
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
Bisericii, într-o unitate insurmontabilă și indisolobilă. Sfânta Taină a Euharistiei este una după cum Biserica cea adevărată este una, ea împlinind comuniunea membrilor Bisericii celei adevărate cu Hristos și între ei înșiși. Nu poate fi unitate, comuniune euharistică, care „este pecetea unității realizate, dar este și factorul unității de realizat” , și aceasta fiindcă desăvârșirea în Hristos și progresul spiritual sau urcușul duhovnicesc sunt nelimitate și mereu deschise spre o treaptă mai înaltă, adecvate infinității divine, fără unitatea dogmatică, canonică, morală, liturgică
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
ei se atinge în punctul ei culminant, manifestându-se în mod vizibil tocmai in timpul sinaxei euharistice, întâi prin unitatea de credință (Efes. IV, 5), mărturisită în simbol (crez), iar apoi prin actul împărtășirii. De aceea, până astăzi, semnul și pecetea integrării cuiva în Biserică (după botez) și al integrării în unitatea ei (la reprimirea celor excomunicați sau a apostatilor), este tot comuniunea liturgică, împărtășirea, adică primirea la Taina Euharistică. Despre Biserică și Euharistie Sfânta Euharistie fiind săvârșită în Biserică și
DESPRE CARACTERUL COMUNITAR A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359649_a_360978]
-
gândire”. O sinceritate a singurătății durute, obsesia unor întrebări pătimite - ale iubirii sau ale extincției - participă la configurarea unui teritoriu liric curentat de căutări înfrățite, privind aflarea unor răspunsuri și răspunderi formulate cu mijloace de artă care să-i poarte pecetea. Ne îngăduim citarea câtorva versuri sugestive: „Durerea lumii mele în veci nu te mai doare”, „Un suflet răstignit pe un cer de piatră”, „Lungi umbre-alungă-n noapte lumina mea de ceară”, „La poarta Raiului, desculț, plângând”, „Îți amintești de mine ca
EU VOI ALEGE CERUL de SORIN OLARIU în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359770_a_361099]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PECEȚI Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului ne întristează lăsarea nopții norii ploaia măruntă furtuna ne strecurăm prin viață aceasta bolnavă ca șerpii căutăm somnul plăcerea suntem dependenți de lumină hedonici realitatea
PECEȚI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340471_a_341800]
-
al-III-lea renunța la regat pentru un cal Eduard al VIII-lea abdică pentr-o femeie plăcerea nu face discriminări între oameni și păsări nu are limite clare și reguli e locul în care Ecleziastul se desparte de Freud... Referință Bibliografică: Peceți / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2335, Anul VII, 23 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PECEȚI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340471_a_341800]
-
țelurile pe care și le atribuiau odinioară, obosiți să tot încerce, se diluează ca cerneala în apă în mulțimea celor cărora societatea le reduce personalitatea la mărimea unei particule minuscule. Scurgerea monotonă și invizibilă a anilor își pune și ea pecetea asupra neputinței multora de a găsi o armonie propice ființei, împingându-i, cu fiecare speranță terfelită de noianul unui joc potrivnic al circumstanțelor, să reclame și mai disperat dreptul la fericire, un drept care, rămas nesatisfăcut, le aprinde adesea în suflet
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
să le întărească și să le împuternicească dania noastră pentru că am <dat> pentru dreapta și credincioasa lui slujbă. Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor mai sus-scrise, am poruncit slugii noastre credincioase, Dinisco logofăt, să scrie și să atîrne pecetea noastră la <această> carte a noastră. Și a scris Pașco gramatic, la Suceava, în anul 6944. 1436. septembrie 19 ind7.” iunie 1436(6944) Se vorbește de „Săliștea Fundeștilor, pe Jeravăț între popa Mircea și Petre Lungu” 5 decembrie 1460 (6968
Mărturii de pe Jeravăț () [Corola-blog/BlogPost/339945_a_341274]
-
pan Tador ceașnic, pan Crașnâș postelnic, pan Zbierea stolnic, pan Ion comis și alții destui, pani mari și mici. Iar pentru mai mare putere a tuturor celor sus-scrise, am poruncit credinciosului nostru pan, Dobrul logofăt, să scrie și să atârne pecetea noastră și la această carte a noastră. A scris Isaiia a lui Șușman, la Bârlad, în anul 6968(1460), luna decembrie, 5.” 1491 Ioan vistiernic vinde pe 200 de zloți tătărăști lui Stanciu satul Drăghișani, pe Jeravăț (lângă Lungești) 16
Mărturii de pe Jeravăț () [Corola-blog/BlogPost/339945_a_341274]