998 matches
-
complicității de care aminteam. Mărturisim că nu suntem deloc mari admiratori ai celor Trei poeme filozofice pentru S.(anda Stolojan). Ele oferă totuși confesiuni precise asupra motivărilor metodei Noica. Sunt deci citabile. Gestul constă, în esență, dintr o acțiune de penumbră, discretă, voit marginală, în ton de umilitate-modestie: ...Putem face lăturiș câte ceva/și putem pregăti o Carte a Faceri (ceea ce este foarte adevărat). Dar mărturisirea și argumentarea capitulării în stil resemnat, ușor lăcrimat, în genunchi, sincer spus, n-o gust. Deloc
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
esențială: lipsa cvasi-totală a adevăraților redactori poligloți (colaborarea, pentru o bună perioadă, cu competenta Olga Zaicik a fost, fără exagerare, providențială), a traducătorilor calificați de texte specializate în limbi străine, de buni corectori și dactilografe, de alți asemenea colaboratori de penumbră, fără de care nu poate funcționa nici o întreprindere editorială dedicată în principiu exportului. Când am fost puși în situația și mai dificilă de a fi editați în străinătate și am intrat în relații tehnice foarte precise cu unele edituri străine (franceze
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care o aducem culturii de tip guru este însă că ea propagă iraționalismul și intuiționismul, primatul misticii, revelației și gnozei tulburi, prin suspendarea judecății personale și compromiterea spiritului critic. Ceea ce este mai mult decât contestabil. între șeful carismatic, înțeleptul de penumbră și Căpitanul, inclusiv filozofic, nu există, de fapt, nici o diferență esențială. Nu ezităm să declarăm toate aceste categorii profund nefaste și anacronice. înțelegem foarte bine și necesitățile psihologice ale adolescenței și faptul că într o veche cultură de raționalism osificat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
liberi, apăruți ca fosfolipaze, distrug fosfolipidele membranei neuronale. Se acumulează acizi liberi (care duc la peroxidare și ruperea membranei celulare externe), prostaglandine, leucotriene. Proteinele intracelulare și enzimele sunt denaturate, urmând edemațierea celulară. Zona de hipoperfuzie marginală din jurul infarctului, așa numita „penumbră ischemică”, prezintă deasemenea modificări morfologice. În această zonă, K extacelular crește, cu depleția ATP și a creatinfosfatului, dar aceste modificări biochimice sunt reversibile dacă circulația se restabilește. La un FSC de 12-23ml/100g/min, importantă este durata ischemiei combinată cu
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
convingerea că ar exista un domeniu specific al metafizicii. "Metafizica nu e un domeniu deosebit, ci e pretutindeni legată de tot ce e cunoscut, întrucât ea se îndreaptă spre fundalul incognoscibil pe care se proiectează tot ce e cunoscut, spre penumbra sau transinteligibilul ce învăluie știința noastră. Oricât de adânc ar pătrunde în realitate lumina științei, rămâne un rest insolubil, un irațional, o problemă clarificarea problematicului refractar cunoștinței e tema metafizicii"705. O ideea asemănătoare află Mircea Florian la Robert Reininger
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ființe ar pune valurile în mișcare și totuși, dimpotrivă, mișcarea valurilor e cea care le formează. Søren Kierkegaard Imaginea transparentă Liniamentele unei poetici fenomenologice Dacă rostul pozitiv al criticii îl dibuim în ridicarea pe plan de conștiință a valorilor de penumbră sau chiar subterane ale unei opere poetice, e clar că filosofia poate să pună la dispoziția criticului unelte din cele mai eficace și mijloace de sondaj și de determinare conceptuală, cu totul singulare. Lucian Blaga 1 Încercările de față sunt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
canon al poeziei" care - prin răsturnarea planurilor în actul reflectării - aduce în prim plan fața nevăzută a lumii: anarhică, discontinuă, fluidizată (cf. Novalis, op. cit., pp. 188-189, 201). 22 Aceeași imagine a nașterii limpezite în poemul Ivire: Iar din fund de penumbră, din somn,/ din cenușă, - măiastră pasăre/ cu gheare stelar scrise-n zbor/ limpezește cântul în trecere" (vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 325). 23 A libertății "de-a simți sub lespezi și ferige / începutul veșnicului cânt" (Geneză, poem
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
încearcă să răzbată la adevărul intim al dorinței clientului său întru satisfacerea ei. Nici cei din urmă, în definitiv, nu evitau vreo compromitere anume, cât urmau imboldul unui instinct ancestral, ce-i făcea suspicioși la adresa luminii și amatori de o penumbră prielnică metamorfozelor ad-hoc. E posibil chiar ca acest crepuscul al contururilor nelămurite, cu pletora lui de forme ispitind orice conținut dat, să fi fost pentru ei un superlativ greu de admis, dar încă și mai greu de conceptualizat, al locuirii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
împrejurările critice impun un test de necesitate acelei culegeri de sine în pripă, altfel tentate permanent de deliciile risipirii și reculegerii prelungite repetitiv. Reculegerea e umbra regeneratoare a culegerii, ce se poate însă întinde inoportun până peste limitele regenerării, în penumbra bântuită de monștri a degenerării. Deprinși cu dese și surprinzătoare schimbări de conjunctură, nomazii se dedau repausului casnic doar furtiv și intermitent, gata oricând să ridice tabăra; dar tocmai această precaritate îi ajuta să aprecieze mai intens fragmentele încă fumegânde
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dificilei vârste - preadolescența - prin Îmbinarea modalităților narative tradiționale cu tehnica cine matică. Bazată pe introspecție, cartea dezvăluie reacțiile afective ale vârstei, surprinde momentul În care adolescența devine conștientă de individualitatea sa fizică, când Își descoperă feminitatea În creștere zonele de penumbră ale conștiinței. E un poem al gingășiei Învăluite Într-o aură poetică. Cartea sfârșește ca un adevărat poem În proză Închinat tinereții și dragostei, reușitele ei fiind mai ales În explorarea zonelor de penumbră ale conștiinței” (Al. Andriescu, În Cronica
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
descoperă feminitatea În creștere zonele de penumbră ale conștiinței. E un poem al gingășiei Învăluite Într-o aură poetică. Cartea sfârșește ca un adevărat poem În proză Închinat tinereții și dragostei, reușitele ei fiind mai ales În explorarea zonelor de penumbră ale conștiinței” (Al. Andriescu, În Cronica, 20 mai 1967). Îl cităm din nou pe Mihai Drăgan: „Înclinația lui Corneliu Buzinschi spre folosirea elementelor mitice ca simboluri asigură prozei sale o structură particulară. Strigătul este un roman concentrat al «vârstei dificile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
teoreticul Missir, bunul <<papa>> Culianu cu epigramaticul Cuza, izbucnitorul Philippide <<Hurul>> cu blajinul Miron Pompilie, supergingașul Volenti cu filologul Burlă, popularul Slavici cu rafinatul Naum, înaltul visător Eminescu cu nemilosul observator Caragiale și alții și alții în umbră și în penumbră, iar din când în când, în mijlocul lor întineritul Vasile Alecsandri, cu farmecul povestirilor lui”. G.Panu precizează că un nou venit la Junimnea s-ar fi așteptat să vadă „O societate literară gravă, cu statute, prezident și viceprezidenți, fiecare luând
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Clementina, țigăncușa care cerșește la intrarea supermarketului din Genevilliers. Are unsprezece ani și e româncă. Din când în când, se ridică și vine s-o strângă tare-tare de braț, deasupra cotului: "Vezi ce puternică sunt?" Și face să lucească în penumbră lama unui cuțit. Clementina îi poartă pică pentru că a vrut s-o înscrie la școală. Ea nu-i ia în serios amenințarea, care o irită totuși. Întinzându-și brațele, descoperă, împrăștiate pe pat, mai multe cuțite. Sună. Cléa catadicsește să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se ghicea în depărtare, clipeau lumini mici, gata să se stingă. Dar mai aproape, un felinar, atârnat pesemne pe un stâlp de pe chei, lumina (slab) gara al cărei fronton, cu scrisul de la distanța asta ilizibil, era singurul care ieșea din penumbră; în schimb, nicio lumină în cele câteva vile intrate prea devreme în hibernare. Noaptea călăreților sciți, pierduți de mult pe drumurile rău luminate ale istoriei, se abătea cu violența înăbușită a unui plocad de lână peste limba îngustă de nisip
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întâlnirea cu Nastia sub pătură!.. Abia ațipise că auzi o bătaie în ușă. Iar! "Veniți repede, domnule locotenent, rușii au intrat în Polonia și ne e frică să nu treacă și peste granița noastră!" Se sculă în mare grabă. În penumbra culoarului, se ciocni de madam Segal. Era albă ca varul. "Fiica dumneavoastră nu e acasă astă-seară?" " Nu." Îi luă mâinile: "Să nu vă fie frică de nimic, doamnă Segal, de nimic. N-o să vi se întâmple nimic, mă întorc cât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din loc. Locotenentul cântă multă vreme, ca pentru sine, și numai Mozart. La sfârșit, ca să distreze puțin asistența, atacă vesel Marșul turcesc, ceea ce îl trezi chiar și pe băutorul solitar care se ridică la aplauze. Ochii Panaiotei străluceau ciudat în penumbră. Învățătorul rupse primul tăcerea: "Bravo, Filip, ți-ai trecut examenul. Sper ca Grig să te angajeze cel puțin pentru iarna asta, căci pentru la vară are un profesionist." În vara viitoare, aș putea face o excepție, dacă nu se dovedește
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
piardă în negurile universului. Îți spuneam așadar că ar trebui să facem cunoștință mai bine. Fața fetei deveni inexpresivă. ... de vreme ce ai decis să urmezi ultima clasă la noi. O rază slabă de soare se filtra printre perdelele grele, scoțând din penumbră glezna fină a doamnei Dunin, cu scobitura adâncă a piciorului. Ai făcut de altminteri bine... Cu coatele pe brațele fotoliului, cu trunchiul aplecat în față, Gabriela fixa piciorul încălțat în piele suplă ca o mănușă, îndreptat spre o vază pusă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nopțile albe; au fost înșfăcați laolaltă în spirala infinită a orașului. Într-o noapte, după o plimbare mai lungă decât de obicei, Arcadi se opri brusc, cu arătătorul în aer: "Auzi?" Îl întrebă din privire, dar chipul lui avea, în penumbră, stălucirea mată a unei oglinzi oarbe. "E el!", spuse Arcadi. "Cine?" "Țarul modernizator, reformatorul Rusiei barbare, Petru cel Mare!" "Stafia lui bântuie prin oraș?" "Atenție, e răzbunător! În noaptea asta, a coborât de pe soclu ca să-l urmărească pe un nenorocit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
juma' de gură drăgălașa brunetă ce îmi luase sânge după mai multe tentative nereușite. Tremură toată și mă privește de parcă eu aș fi vinovat cu ceva. Cealaltă tăcea pământ. Doamna Mari părăsise subtil mica încăpere și asista de undeva din penumbră la scena unde și eu eram martor sau chiar un personaj de prim plan. Când am întors capul spre ea mi-a zâmbit cu oarece subînțeles și a continuat să își vadă de îndatoririle de serviciu, rezervându-și dreptul de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
după mama, textul Bibliei, convinși că rugăciunea noastră îl va îndupleca pe bunul Dumnezeu: În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și m-a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat și mi-a auzit glasul. (Iona 2:2) În penumbra vagonului zăbrelit, vocile noastre se întretăiau cu țăcănitul sacadat al roților la extremitățile șinelor și cu semnalele stridente ale locomotivei, rezultate din eliberarea bruscă a aburului supraîncălzit, atunci când garnitura trecea prin fața gărilor mici, salutându-le disprețuitor, din mersul ei vijelios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Este un proiect în care am vrut să recuperez cu mijloace literare moderne și post-moderne marile întrebări dintotdeauna ale poeziei. Să-mi multiplic prin poeme întrebările, spaimele și incertitudinile. Să aduc pe paginile scrise sau rămase încă albe întunericul și penumbrele din interior. E o carte a paradoxurilor: folosește tehnici și sedimente lexicale post-moderne pentru a vorbi de matrițele dictaturilor la zi fie ca e consumismul sau tabloidizarea ca să-i redea omului sub dictaturi și ideologii literare poezia și izbăvirea prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de multe ori ilizibilă, în neputința progresivă de a finaliza nenumăratele proiecte pe care i le împărtășea lui Eliade. O altă fotografie: anul morții, Eliade șezând lângă o fereastră. Mâinile adunate aproape căuș, pipa aprinsă, chipul pe jumătate ascuns în penumbră și fum. Fanic și privind înainte, enigmatic și pregătit pentru tainică mah³parinirv³na. Eliade a știut să transforme scrierea unei nuvele sau a unui roman, consecvența păstrării unuijurnal în mijloace regeneratoare, tonifiante, pentru salvarea de stagnare, de „vagotonie”. După modelul unei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mână. O tristețe disperată trecu peste fața ei înainte de a stinge luminile. Ai dat-o în bară cu aerele tale de Jack Torrance. Am mai zăbovit o clipă pe marginea patului, apoi m-am ridicat și am privit-o în penumbra camerei. Se întorsese cu spatele la mine, pe partea ei de pat, dar o auzeam cum plânge liniștit. Am ieșit foarte încet din dormitor și am închis ușa în spatele meu. Aplicele au pâlpâit din nou în timp ce am trecut pe lângă ușa lui Sarah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de ochelari. Dezagremente banale, dar destul de supărătoare, care intervin inevitabil într-o călătorie: este reversul „spectacolului lumii”, consemnat cu predilecție într-un jurnal de călătorie, în timp ce partea umbroasă - șicanele, enervările, problemele de sănătate, surprizele neplăcute, rutina „frecușului cotidian” - rămâne în penumbra memoriei diarist-ului. Totuși, nu și furtișagurile cărora le-au căzut victime câțiva colegi de-ai noștri pe drum. „Să nu caști gura!” - este dezideratul imperios pe care mi-l rostesc mie însumi în fiecare zi, martor al acestor întâmplări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lacului”. Dar el a urmat destinul blestemat, mai ales al poeziei românești, acela de a nu „îndeplini o mare, exorbitantă promisiune” - sau, mai știi, e o boală a oricărei națiuni, culturi „tinere”, europene, care, după secole lungi de „viețuire” în penumbra literei scrise și a individualității creatoare, irumpe în „prezentul istoric și cultural”, văzându-se deodată confruntată cu cele mai înalte repere și expresii, cele ale filozofiei, științei și artei post-renascentiste, occidentale. Dintre noi, „el” părea uneori a personifica viitorul mare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]