1,021 matches
-
masa lor se apropie discret chelnerul. — Tovarășe pământean - spuse el cu glas scăzut către Felix -, dumneavoastră ați pierdut cumva un satelit? — L-am pierdut temporar, răspunse comandantul. De ce? — E aici cineva care vrea să vă vorbească. Poate vă interesează... Din penumbra barului, trecând pe lângă cele două cilioaie, își făcu apariția - îl recunoscură numaidecât - un marțian. Îl recunoscură deoarece avea părul tuns scurt și întregul său corp mic, albăstrui, îi era acoperit cu microfoane, prize, ștecăre, radare, prelungitoare, mufe, minimagnetofoane, reportofoane, radioemițătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
În cadrul căreia, pe rând, fiecare susținea că Îi acordă „experimental“ atenție celuilalat pentru a uita de o dezamăgire În dragoste, când de fapt erau În realitate Îndrăgostiți unul de celălalt. În scena culminantă, care se desfășura, cu efectul cuvenit, În penumbra din interiorul Domului Într-o zi umedă de toamnă, Își mărturiseau adevăratele sentimente și puneau bazele unei legături stabile. Henry citi povestirea destul de alarmat, recunoscând nu doar fațete ale sale și ale lui Constance În personaje, ci fraze Întregi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lumina lămpilor unui antediluvian aparat de radio "Balada", fixat etern pe muzică populară, pentru a-și mai aerisi mințile, îmbîcsite de studiul fișelor personajelor ce urma să le întîlnească în viitoarele câteva zile, Ho diábolos ascultă zâmbind un timp, din penumbră, flecărelile ucenicelor, demobilizate după ziua de muncă, despre modul în care considerau ele că trebuia să arate membrul viril al Diavolului. Lung și gros cât socoteala unui catâr, după susținerile unora. Având circumferința unui țurțur, format în carcasa de tablă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
intimistă, lunganca, tirul confesiunilor. Doru își mușcă limba. Dorise să spună: - Da. E un rahat de odaie. Cum trebăluia, cu șoldul stâng către el, uriașa scăpără un chibrit. Lumina violentă, ca de acetilenă, îi cutremură băiatului nervul optic. Acomodîndu-se, din penumbră zvâcniră către el balansoarele de pai, radioul cu galenă, pozele sepia și pianina. Madam Nicolici n-avusese aerul că se înnebunea după mobilierul din secolul trecut. Dar poate, părinții vreunei nenorocite, nemaiavând parale să-i achite ficei pensiunea, vărsaseră, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prietenul meu, domnule Vultur. — Vultur-în-Zbor, preciză el. — Așa, rosti ea. Irina și Vultur-în-Zbor. De-acum suntem prieteni. Iar acum îți voi arăta cum îmi atârnă trecutul de gât și cât de greu e el. Descuie șopronul și deschise ușa. în penumbră Vultur-în-Zbor reuși să distingă doi bărbați, amândoi maturi, ce jucau dame cu niște piese de șah. Unul din ei era domnul Page. El sări în picioare alarmat și se proțăpi între ei și celălalt om până când o recunoscu pe Irina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ilustrau perfect mișcările. Când acesta atinse milimetric podeaua, se opri Într-o poziție verticală, chiar În mijlocul petei de lumină, care-i scoase În evidență trăsăturile expresive. Sforile care-l susțineau Într-o balansare continuă aproape că nu se vedeau În penumbra creată de spațiul scenic. Acesta salută ștrengărește, ducându-și un picior Înainte și Înclinându-și fruntea peste care Îi atârnau firele de păr. Publicul izbucni Întrun vacarm de aplauze. Câțiva copii se ridicară În picioare și Începură să strige numele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de excludere ale poliției. Portarul avea un set de chei de rezervă, dar gîndul de-a sta la volanul acela mă cam neliniștea. Am urcat cu liftul de serviciu pînă În hol, bucuros să las mașina În lumea ei din penumbra subterană. Zgomotul mașinii de tenis Începu să răsune peste peluze odată cu startul antrenamentelor de după-amiază. Ca Întotdeauna, Bobby Crawford era ocupat cu elevii săi. Deloc descurajat de mîna și brațul bandajate, se mișca fără odihnă de pe un teren pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Andersson Își Întinse genunchii osoși, apucînd cu mîinile marginea capotei ca să se tragă afară din mașină. Își Încheie gulerul de piele peste beregată și ocoli mașina prin spate. Se proțăpi În spatele Paulei, uitîndu-se sumbru la cheile din mîna mea; În penumbra de culoarea cimentului, obrajii lui pămîntii păreau Încă și mai scofîlciți. — Paula... unde-i Frank? — Nu-i aici. (Mă privi În ochi. Părea calmă.) Trebuie să vorbim cu tine. — Atunci, unde e? În apartamentul lui? Și Cabrera unde-i? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gât, dar m-am oprit scurt. M-am dat chiar îndărăt, împins parcă de o forță nevăzută. Poate că de vină era fața lui ca de gheață, sau poate tăcerea, prelungită câteva secunde, sau rigiditatea neobișnuită a înfățișării sale. În penumbră mi s-a părut că deslușesc pe buzele lui ceva ce aducea a zâmbet, dar, când a vorbit, a făcut-o cu o voce distantă și, după cât mi se părea mie, exagerat de mâhnită: — Sanctitatea Sa dorește să vă vadă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Întâmpla efectiv În jurul meu. Așadar, doctorul Wagner... Bine-bine, dar dacă el era Magistrul, de ce nu se aflase printre cei care mă interogaseră În sala Consiliului? Fiindcă nu se aflase, de asta sunt absolut sigur, cu toate că anchetatorii rămăseseră tot timpul În penumbră, de parcă s-ar fi ferit să fie recunoscuți. Prostească Întrebare: cum să participe la interogatoriu dacă era mort? Sau cel puțin așa fusese lăsat să creadă inocentul de mine. De ce? Because, cum spune englezul când n-are chef să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă depășea. Oricare ar fi fost ele Însă, nu aveam timp de pierdut. La treabă! Ca să nu zic, la arme... Cunoșteam sala de Consiliu, mai fusesem o dată Înăuntru. Singura diferență este că, de data asta, Încăperea nu mai plutește În penumbră, ca atunci. Doctorul Wagner se ridică de la masa impunătoare, de formă elipsoidală, care tronează În mijloc și-mi face semn să mă așez. - O, domnul profesor Adam, ce surpriză... Cărui fapt datorez plăcerea acestei vizite neașteptate? mă Întreabă, parodiind relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă trezeam dis-de-dimineață, Îmi făceam un cort din așternuturi și-mi lăsam imaginația să se joace, În mii de direcții vagi, cu cearșafurile ca niște avalanșe de zăpadă și cu lumina firavă care părea că pătrunde prin acoperământul meu din penumbră, de la o imensă depărtare, unde Îmi Închipuiam animale ciudate, palide, rătăcind Într-un peisaj cu lacuri. Amintirea pătuțului meu, cu plasele laterale din sfori mițoase de bumbac, Îmi retrezește de asemenea plăcerea de a ține În mâini un anumit ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
au urmat, iar atunci căpitanul a implorat-o pe tînăra pasageră să cînte singură, căci avusese ocazia să constate, În timpul croazierei, că știa să facă asta cu gust și voce frumoasă. Fata Încercă la Început să se Împotrivească, Însă din penumbră subofițerul atacă imediat coardele chitarei, scoțînd primele note ale unui cîntec tipic latino-american, iar asta păru s-o facă să se hotărască; se ridică În picioare, făcu un gest de Încuviințare către acompaniatorul ei spontan și Începu să cînte Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca să nu strige de spaimă cînd silueta lui se profilă În golul orbitor de la intrare. El rămase acolo cîteva clipe, fără Îndoială pentru a-și obișnui ochii - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos“ - cu penumbra și Înaintă apoi, șchiopătînd ușor, pînă cînd se opri În fața ei și o cercetă cu o privire care părea că vrea să o hipnotizeze. — Cum te cheamă? Întrebă el, autoritar. — Carmen... Carmen de Ibarra. - Carmen de Ibarra, repetă el. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu comandasem încă setul de masă pe care plănuiam să i-l dau lui Judy de Crăciun. Rămăsesem cu imagini care-mi dansau în fața ochilor când am intrat în magazin și mi-a fost greu la început să văd în penumbra dinăuntru. Am luat un coș și m-am îndreptat spre raionul de medicamente, pe culoarul cu pâine, privind în spate spre casele de marcat, și a fost nevoie doar de unul sau două momente ca să-nțeleg ce văzusem. E de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
după ce și-a petrecut viața interogând oameni de tot felul, sfârșește prin a învăța să deosebească, în păienjenișul labirintic al silabelor, drumul care-l poate conduce spre ieșire, poate, de asemenea, foarte bine să-și dea seama de zonele de penumbră pe care le produce fiecare cuvânt și le trage după el de fiecare dată când e rostit. Spuneți cu voce tare fraza Înainte ca săptămâna să se termine, veți avea vești de la mine, și veți vedea ce ușor e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Dar tocmai aici e frumusețea. Un bețiv din Sud - cu vederi politice reacționare, comportament de aristocrat și o imaginație spectrală. Și un abstinent din Nord - cu vederi radicale, comportament de puritan și claritate în creație. Poe a reprezentat creativitatea și penumbra încăperilor în miez de noapte. Thoreau a fost simplitatea și strălucirea spațiilor deschise. În ciuda diferențelor dintre ei, s-au născut la o distanță de numai opt ani, ceea ce îi face aproape cu desăvârșire contemporani. Și amândoi au murit tineri, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înșeală. D - apoi iubita ... Deviza orgolioșilor : ori geniu, ori la groapa comună a posterității. Tăcerea are și zone de aur. Dar mai ales de lașitate. Marile spirite sunt împroșcate cu mizerie chiar și după ce devin statui. Unele păcate au farmecul penumbrei din pictură. Un singur zeu și - a păstrat soclul : forța. În imaginația ratatului, viciul are conturul unui uluitor colac de salvare. Există picioare care nu acceptă să se bălăcească decât în izvor. Când vine vorba de corupție, nu există demnitar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mă reîntorceam acasă năuc de obosit, abătut și poate însoțit de cineva de care Mona n-ar fi trebuit să știe, sau cu o poftă nebună de a parcurge o carte deosebit de interesantă. Când vedeam lumină în cameră, difuză, cu penumbra produsă de camuflarea becului cu un ziar și când mai constatam că ea pregătise deja, între timp, și cina și mă aștepta cu muzica preferată, cu un vin deți săreau plombele, strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și cele ale lor prindeau pe-ncetul, vlagă. Da, raza de lumină făcea ca masa unde scriam să fie tăiată în două, cu mașina de scris cu tot, o parte din masă asociindu-se cu raftul cu cărți aflat în penumbră, iar cealaltă, aflată în direcția umbrei, se profila haotic pe cotoarele vechi de pe raftul cu cărți din spatele lor, împreună cu mâna stângă a Iozefinei, cu capul și cu mâna stângă a lui Gerard din care se observa numai antebrațul. Aceasta însă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asta era ceva ce un imohag nu putea accepta. își aminti de bătrâna Khaltoum și simți cum o mână înghețată - frica - i se pune pe ceafă. Apoi își plecă privirea spre ochii deschiși ai Lailei ce străluceau fără somn în penumbră, reflectând ultimii cărbuni ai focului, și i se făcu milă de ea: pentru cei cincisprezece ani ai ei abia împliniți și pentru cât de pustii îi vor fi nopțile când el va fi plecat. Și i se făcu milă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
străluciră din nou în noapte, în vreme ce călărețul și cămila dispăreau, ca împinși de vânt și de scaieți. Vântul plângea tot mai puternic, știind că în curând lumina soarelui avea să vină să-l potolească. Ziua nu era încă nici măcar acea penumbră lăptoasă care îi îngăduia să distingă cu greu capul cămilei sale, dar Gacel nu avea nevoie de mai mult. Știa că nu exista nici un obstacol înaintea lui pe sute de kilometri în jur, iar instinctul său de om al deșertului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oamenii erau singurii care puteau face zgomot, și era o zi fără vânt, iar oamenii muriseră. Paisprezece! își amintea de chipul fiecăruia, de la fața ascuțită și foarte palidă a căpitanului, căruia nu-i plăcea soarele și se simțea bine în penumbra biroului său, până la obrajii transpirați și roșii ai bucătarului, fără să uite lunga mustață obraznică a caporarului care-l slujea, făcea curat în celulă și îi aducea mâncarea. Cunoștea, de asemenea, fiecare santinelă și ajutor de bucătar; jucase cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ministrul se ridică în picioare dintr-un salt și, fără să-i salute măcar pe cei prezenți, părăsi încăperea, străbătu galeria înaltă, urmat de Anuhar-el-Mojkri sub privirile speriate ale funcționarilor locali, și intră în spațiosul birou al guvernatorului, cufundat în penumbră, lăsându-l afară pe secretar care, practic, se izbise cu nasul de ușa masivă. Cu o barbă de zece zile, murdar, slăbit și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce părăsise într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de permanentele mugete nervoase ale animalelor și de faptul că una din femele încercă să-i muște de trei ori, zumzetul se îndepărtă și aparatul deveni un punct în zare, după ce trecuse o singură dată peste capetelor lor. Așezat în penumbră, cu spatele sprijinit de unul din animale, Gacel scoase dintr-o pungă de piele un pumn de curmale și începu să mănânce, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și n-ar fi trecut prin nici o primejdie. Ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]