1,061 matches
-
XXI. Privind lucrurile în ansamblu, energia va fi din ce în ce mai costisitoare, ceea ce va incita la economisirea ei, înlocuind mișcarea fizică cu schimburile imateriale. Cu mult înainte ca lipsa de energie să înceapă să se facă simțită, vor trebui depășite și alte penurii, în special aceea a produselor agricole, dar și a pădurilor. Astfel, pentru a hrăni populația planetei, până în 2050, producția agricolă va trebui dublată, fiind nevoie de un miliard de tone de cereale pe an în plus, deci cu 50% mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dispariția a jumătate dintre speciile vii înainte de sfârșitul secolului XXI nu trebuie ignorată și nu este deloc sigur că specia umană va supraviețui. La fel ca în trecut, s-ar putea să apară unele tehnologii care să contracareze efectele acestor penurii. Printre altele, ele ar trebui să permită reducerea consumurilor energetice, să ajute comunitățile să se debaraseze de deșeuri, să stimuleze regândirea orașului și a transporturilor. Epuizarea tehnologică Două progrese tehnologice au asigurat până acum expansiunea celei de-a noua forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
târziu. Europenii ar avea nevoie într-adevăr de o voință excepțională de a exista, de a conduce, de a avansa împreună, de a atrage talentele venite de oriunde, de dorința de a pune mâna pe puterea mondială, stimulați de frica penuriilor ce vor veni, de curajul de a-și risca viața și sufletul, calități care au modelat în trecut toate „inimile”, însă care nu mai par să aibă motive să se manifeste fără teribilele amenințări ce se vor abate mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
donat o parte importantă a averii lor unor fundații, unor inovatori din domeniul social, unor profesori, creatori, oameni ai Bisericii, laici sau unor oameni pur și simplu binevoitori. Oameni pentru care Celălalt este o valoare în sine. Dacă în lumea penuriei, adică a pieței, Celălalt este un rival îdușmanul care vine să acapareze bunurile rare, cel împotriva căruia se edifică libertatea și cu care nu trebuie să împărtășești nici un fel de cunoștințe), pentru transuman Celălalt va fi în primul rând martorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să fi fost atît de mari încît la ora cînd am început să frecventez eu Casa monteoru el era exonerat de această datorie, scutit de această obligație. acum scria poeme bunuțe, uneori chiar curajoase, altfel spus cu accente critice față de penuria alimentară din românia și chiar față de „cultul personalității”. mulți scriitori îl priveau cu oarecare religiozitate, chiar cu o anumită teamă... el era în același timp privit ca un tip „suspect”, dar era acceptat fără rezerve în panoplia spectacolului zilnic de la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tropicală. Cînd am început eu să vin zilnic la restaurantul scriitorilor, veranda găzduia un fel de bar, de acolo își cumpărau scriitorii țigări sau diverse produse alimentare „pentru acasă” (cafea, cacao, conserve de carne, brînzeturi, uneori fructe exotice). în anii penuriei alimentare, cam de prin 1980, accesul la acel bar devenise pur și simplu o fereastră deschisă spre paradis. traversarăm veranda fără să-i mai povestesc lui Guy Courtois cum trona în spatele acestui bar o anumită doamnă Candrea, păzitoarea rezervelor de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din pălăvrăgelile scriitorilor : bancurile politice, aluziile, poveștile cu haz, bîrfele, confesiunile, ironiile, comentariile cu substrat critic, stupizeniile spuse la beție... totul era transcris, devenea text și era pus la dosar. Dar, cum în anii ’80 începuse o perioadă de mare penurie, serviciul se văzut privat de benzi de magnetofon. — Ce perioadă de rahat am avut, exclamă bătrînelul. spuneți-i domnului că nu se mai găsea nici cafea, nici țigări străine, nici unt, nici ulei, nici carne... Și nici benzi, trebuia să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
i s-a năzărit; dar eu cred că avea, ca Tavolara, un spasm cardiac. Sangiácomo a pus capăt jocului. În anul care Îi mai rămânea de trăit, a trebuit să facă față atât ultimelor satisfacții, cât și tuturor calamităților și penuriilor, de-a valma. Munca nu l-a speriat; dar la cina din 23 iunie, Pumita i-a dat de Înțeles că luase urma șmecheriei; sigur că nu i-a zis-o așa, de-a dreptul. Nu erau singuri. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe promisiunile candidaților, mizele campaniei și ideologiile politice ale electoratului; * votul de schimb, în cadrul căruia electoratul oferă ceva (un buletin) în schimbul unor bunuri oferite de candidați (sau de staff-urile de campanie) într-un context de clientelism și, adesea, de penurie economică; * votul de apartenență, care ilustrează opțiunea electoratului în acord cu grupul lor primordial (clasă, religie, familie). Voturile de schimb, așa cum ne-au confirmat ultimele alegeri prezidențiale, pot fi controlate în mai multe feluri, implicând oferirea unor bunuri sau promisiuni
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
în explicarea cenzurii economice, care e mai degrabă un fenomen al societății de consum, trebuie să răspunzi mai întîi la întrebarea: e România o societate de consum? — Este... O societate de consum sărăcăcioasă... — Tu parles! Mai degrabă o societate de penurie. Nu e ușor să cădem de acord, nici măcar un acord de... tranziție, ca să trecem mai departe și să ne continuăm discuția. Încerc totuși să-l conving: — Mă rog, chiar dacă nu putem vorbi deocamdată de o adevărată cenzură economică, pe măsură ce societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
este necesară o educație formativă, centrată pe valorile autentice. S-a afirmat că școala nu mai face față afluxului de candidați la studii, că au crescut costurile școlii și că aceasta nu mai poate forma competențe pregătitoare pentru societate, din cauza penuriei resurselor pedagogice de calitate. Astfel, În toate țările apare, ca o măsură de urgență, cercetarea căilor și mijloacelor care vor permite inovarea Învățământului. Abandonarea valorilor tradiționale ale educației, lipsa unui sistem axiologic de educație prin și pentru valori și criza
Caleidoscop by Narcisa Dinu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93357]
-
deschis la culoare tace, Îl considerăm prost. Cu toate acestea, lumea forfotește de „bruneți Întunecați și tăcuți„ și de „brunete languroase“ care nu posedă nici o fărâmă de creier sub țeastă, dar, nu se știe de ce, nu sunt niciodată acuzați de penurie de inteligență. — Iar gura mare, bărbia lată și nasul mai voluminos sunt, indubitabil, indicii ale unui chip rasat. Nu sunt sigur. Amory era partizanul trăsăturilor clasice. — Ba da. Hai să-ți arăt. Burne a extras din sertarul biroului o colecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doar să recunoască și să pună în evidență preluarea, dar și să răspundă la întrebări de tipul de ce a fost adoptat și în ce fel a fost adaptat respectivul motiv sau scenariu mitic (5). Nu numai rămânerea la stadiul deplângerii penuriei de izvoare scrise vizând paleomitologia autohtonă este, așa cum am spus, inefi- cientă, ci și cantonarea în stadiul de a ne felicita pentru bogăția de informații mitice pe care le conțin creațiile folclorice. Imensa materie culturală culeasă de folcloriști este abia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
suspicioși în relațiile lor sociale. Aceștia și-au dezvoltat chiar o specializare a relațiilor sociale, ce disociau strict relațiile puternice, de încredere (în care se discutau probleme intime și politice) și relațiile slabe, de aprovizionare cu produse de subzistență în penuria generalizată de bunuri de larg consum (Völker și Flap, 2001). Consecințele relațiilor sociale neverificate erau desigur mult mai mari decât în țările occidentale, de unde o rată mult mai mică a încrederii sociale și instituționale (Mishler și Rose, 2001b). Iar participarea
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
noiembrie. Condițiile de viață, în special pentru studenții întorși din refugiu, erau foarte grele. Școala făcea tot felul de eforturi pentru a obține fonduri, burse, etc, în scopul asigurării funcționării în primul rând, a cantinei, care, datorită lipsei de alimente (penurie ce începuse să fie simțită încă din 1945), reușea tot mai greu să se mențină în funcțiune. Din această cauză, studenții localnici sau de prin apropiere plecau la familiile lor pentru diverse perioade , însă restul , refugiații, frecventau cursurile. Profesorul Vasile
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
încrengătură de grupuri, de rețele și comunități în interiorul cărora avea loc un schimb de informații și produse, o lume paralelă. Circuitul bunurilor culturale în natură pe stil vechi și pe stil nou Așadar, disfuncțiile sistemului mass media, manifestate fie prin penurie (în regimul totalitar), fie prin inflație de informație și divertisment, duc la creșterea importanței rețelei sociale. În comunism, la nivelul tehnologic și social al epocii, schimbul de mesaje și bunuri culturale se făcea din gură-n gură și din mână
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
nu vezi că e vorba doar de o brichetă? Țăranii din împrejurimi, săraci, o sărăcie pe care noi refugiații o înțelegeam într-un fel de solidaritate de soartă, neputând să-și procure o brichetă nouă (nici nu mai erau în penuria generală), se foloseau de fabricate proprii, confecționate din tuburile goale ale cartușelor (erau peste tot după abandonarea frontului de război), la care adăugau vată îmbibată în „gaz” și o rotiță metalică de la mai vechile brichete aruncate, ca mecanism de aprindere
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
guava. Conform speculațiilor oamenilor din popor, natura sa spirituală e una neobișnuită, iar comportamentele sale puerile sunt puse pe seama unei înțelepciuni de nepătruns.“ Iată-l - un articol modest care îl aducea pe Sampath în atenția lumii întregi, odată cu știrile privind penuria de alune de pământ, epidemia de broaște de copac și zvonul că era posibil ca Coca Cola să vină curând în India. 8 În momentul respectiv, domnul Chawla avu o revelație - dintr-odată, într-o descărcare copleșitoare de inteligență - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de valori idealiste, care nu mai au nici o legătură cu viața practică și care sânt chiar contrazise de aceasta. Ea s-a format într-o societate agrară cu o economie săracă: această societate era, în acel timp, o societate a penuriei. Cultura exalta deci un anumit număr de valori, cum ar fi spiritul de sacrificiu, renunțarea, sublimarea pasiunilor, eroismul, care erau justificate de contextul vieții. Astăzi, noi am ieșit din societatea agrară, trăim într-o societate industrială și tehnicistă, care este
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
poate fi această cultură tehnicistă bazată pe obiectivitate, ea nu este deci capabilă să ne satisfacă nevoia noastră de valori ideale. Fiindcă oricât de turburat aș fi eu de ideea că societatea agrară, din care am venit, a generat prin penuria ei economică valori spirituale idealiste care au format o cultură cu caracter universal, n-o să cred că o să putem și că va trebui să renunțăm de-aici înainte la spiritul de sacrificiu, la eroism, la sublimarea pasiunilor, fiindcă nu mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
oarbe, nesublimate. În acest context, pentru a ne liniști, ca să gîndini? Cultura născută ca o proiecție a unei societăți tehniciste poate modifica psihologia umană într-o direcție care n-ar contrazice în mod obligatoriu vechiul umanism al societății agrare, a penuriei. Fiindcă nu e obligatoriu să gândim neapărat ceea ce facem, sîntem destul de suciți să realizăm de pildă acest paradox: construim mașini, dar le disprețuim. Producem multe alimente, dar mâncăm puțin, ținem dietă. Ne umplem garderoba cu haine, dar ne îmbrăcăm modest
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cineva însemnările. I.2.2. Pregătește-te să te simți un fel de Cenușăreasă a bloggerimii române, întrucât blogul tău este recordman național la lipsă de trafic. I.3. Dacă ți-ai propus să scrii doar în weekend, din cauza vreunei penurii de timp ori de chef, asumă-ți gestul curajos încă de la prima însemnare și recunoaște-l spășit în mod public (fie el acel public minor pe care îl aiă. „Sertarul scriitorului român“ » Daniel Cristea-Enache http://www.supliment.polirom.ro/dce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
de triumf, de putere, avea nevoie de rabini, avea nevoie de preoți, avea nevoie de combustibil pentru tot ceea ce era pervers și nebun, avea nevoie de acțiune nobilă a intelectului, avea nevoie de cultură, cerea sus și tare sublimul. Nici o penurie nu era recunoscută. Dacă Încercai să te ocupi de toate aceste nevoi imediate erai un om pierdut. Și dacă luai În seamă toate astea la modul la care o făcea ea, Împroșcând spumă rece pe geamuri, ștergând-o, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
numai în negru. Dar ori de câte ori întâlnirea din casa scărilor îmi devine reprezentabilă, ea nu permite citate, din cauză că a rămas conservată în ger. Neprescurtat, aud până astăzi numai decizia profesorului de artă menită să mă aducă la realitate: „Este închis din cauza penuriei de cărbuni“. Atunci, asta a sunat a verdict definitiv. Cineva, care eram eu, negreșit, nu s-a lăsat însă descurajat, era cu neputință de trimis la plimbare. Trebuie că mi-am formulat în repetate rânduri și într-un mod atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici unul dintre poeții adunați aici, m-am așezat, pentru ca basmul să poată continua, la una dintre mesele libere și am început să mă gândesc, foarte probabil, la anul 1947, la începutul căruia Academia de Artă din Düsseldorf era închisă din cauza penuriei de cărbuni; atât de aspră a fost iarna aceea. O femeie cu șorț și bonetă care servea în salon s-a apropiat de masa la care ședeam, pe cât de pierdut, pe atât de gânditor, și l-a întrebat pe noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]