1,714 matches
-
dinaintea furtunii 253 14.2. Moartea Casandrei din Hyde Park 254 14.3. Ultimii titani ai pedagogiei moderne 257 14.4. Către curriculumul umanist: „garanții” și „futuriștii” 261 14.5. De la „curriculumul caricaturizat” la „curriculumul înnobilat” 266 14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului american 268 14.7. Seismul instituțiilor și decesul curriculumului modern 270 Note și referințe bibliografice 273 Capitolul XV. Stenochoria și metamorfozele curriculumului educațional în era postmodernă 277 15.1. Despre un realism halucinant 278 15.1.1
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fie trimisă vouă ș...ț potrivit cuvântului lui Hristos (aplicabil cu acest prilej în sens propriu): „Unii au muncit pământul și voi ați dobândit roadele muncii lor!”19. Gravă eroare! Nenorocirea nenorocirilor lui Comenius! Bătrânul „frate boemian” crezuse că în perfidul Albion se mersese spre zarea deschisă de el. De aceea, se simțea obligat chiar să-i prevină pe presupușii pansofiști asupra greutăților și obstacolelor viitoare. Când Via Lucis a ajuns la Londra, hohotele de râs ale membrilor Societății Regale au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din toropeala scientistă. În deceniul următor, ea a fost nevoită să se închine la auzul acestui glas, devenit acuzator și poruncitor, ce revendica o condiție mai demnă pentru cel care învață și se formează ca om autentic. 14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului americantc "14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului american" Curriculumul modern american nu a murit de „moarte bună” în anii ’70, dar s-au găsit „asasini” gata să-l „ucidă” pe gratis. Singura mângâiere a rămas faptul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost nevoită să se închine la auzul acestui glas, devenit acuzator și poruncitor, ce revendica o condiție mai demnă pentru cel care învață și se formează ca om autentic. 14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului americantc "14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului american" Curriculumul modern american nu a murit de „moarte bună” în anii ’70, dar s-au găsit „asasini” gata să-l „ucidă” pe gratis. Singura mângâiere a rămas faptul că acești călăi nu erau americani. „De ce un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mult timp în Canada, unde a predat la Simon Fraser University din Vancouver. Aceasta i-a permis o bună cunoaștere a frământărilor pedagogice și a dezbaterilor curriculare din țările amintite. A rămas însă un englez tipic, fidel tradițiilor pedagogice din „perfidul Albion”. A aruncat asupra americanilor „o privire britanică, nu americană”. De aceea pedagogii americani n-au acceptat indiferenți, ci i-au respins cu iritare criticile virulente. I-au reproșat că a analizat numai curriculumul tradițional, nu și pe cel modern
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
amintim cititorului de câte ori și în câte ocazii îl pune Homer pe Odiseu să mintă, să înșele, să păcălească, să ducă proștii de nas3. Căci stăpânea „cele o mie de renghiuri”, fiind cu „o mie de fețe” (polytropos). Era ingenios și perfid în zugrăvirea făcută de Homer. Câteva dintre faptele sale - furtul Paladionului, armele lui Ahile, părăsirea lui Filoctet și chiar calul troian - sunt, în sinea lor, grăitoare. Are puțină importanță observația lui Cicero că Homer nu aruncă nici o bănuială asupra eroului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se agresa reciproc: „Aveau obiceiul să ne pună să ne confruntăm între noi și să ne lovim unul pe celălalt” (Oprea și Olaru, 2002, p. 116). Erau încurajate, de pildă, pălmuirile reciproce între victime. Nu în zadar anchetatorii agresivi și perfizi sunt percepuți ca fiind urmașii legitimi ai lui Nikolski și Drăghici (ambii, dar mai ales cel dintâi, implicați ca eminențe cenușii în fenomenul Pitești). Intenționalitatea reeducării existase însă dintotdeauna ca măsură preventivă. Nu degeaba unul dintre directorii IABv, atunci când este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
întinse. Limbajul folosit era adesea aluziv, lăsându-se impresia că vina persoanelor incriminate este, de fapt, mult mai mare decât se putea dezvălui atunci. Mai mult implicit decât explicit, se dădea de înțeles că era vorba despre o vastă și perfidă acțiune de spionaj. Dușmanii siguranței statului au fost însă demascați, urmând să fie pedepsiți exemplar. Una dintre primele întrebări pe care anchetatorii mi le-au pus se referea la „mantra”, grupare de silabe fără sens pe care cei ce practicau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu valențe metafizico-filosofice, eșuată progresiv în baladescul miturilor naționale. În Alegerea ființei (1977) coexistă versuri despre căutarea de sine, ființă, matrice existențială, adevăr, rațiune, conștiință, Sfânta Treime, cu poeme închinate Școlii Ardelene, lui Crișan, Gheorghe Șincai și Avram Iancu: „Trăiesc perfid cu umbra de-atunci (cât se cuvine)/ Sunt propriul meu tată și fiu - triunghi pe cer” (Clara sublim - I). Din când în când chiar și aceste trasee caracteristice sunt întrerupte de structuri vădind exersarea câte unui nou registru, cum este
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
atotiertător -, ce reclamă lauda, în ciuda cenzurii retorice introduse de autor („Care aceste toate [...] dă le voiu trece eu cu vederea, pietrile vor striga”), îi este opus un Brâncoveanu tiranic, jefuitor, duplicitar, orgolios, demolator, setos de putere și de parvenire, regizor perfid al unor aventuri politice europene. Într-un cuvânt - contramodelul indezirabil, produs al unei vindicte pasionate. Zugrăvind un astfel de Brâncoveanu, P. participă la o dezbatere și polemizează cu panegiriștii, încercând o definiție proprie pentru dubletul fericire-laudă: „Iaste osebire între laudă
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
ci și ca autor al unei capodopere, Alexandru Lăpușneanul. Într-o narațiune densă, bine ținută sub control, figura voievodului se devoalează, treptat, în toată complexitatea ei. Alexandru Lăpușneanu e crud și sângeros ca și veacul în care trăiește, răzbunător și perfid, sadic până la monstruozitate în „dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenești”. Despotul e însă și om politic dibaci, clarvăzător, decis să îngrădească ambițiile boierimii în folosul unei domnii centralizate. Ivirea lui, crede scriitorul în Ochire retrospectivă, a fost
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
răceala morții. Unii psihiatri englezi au sugerat chiar, recent, că bătălia de la Waterloo a fost pierdută deoarece mareșalul Ney, care suferea de stres post-traumatic, a lansat dezorganizat și într-o manieră impulsivă cavaleria franceză într-o capcană mortală întinsă de Perfidul Albion. Intr-un mod mai științific, stresul post-traumatic a fost descris de către psihiatria sfârșitului secolului XIX. Trebuie să subliniem rolul de prim plan jucat de către Pierre Janet (1989) care, cu mult înainte de Freud, a propus o teorie a amintirilor traumatice
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
observat Victor Felea, o poezie a cotidianului „nefardat”, care o înscrie pe N. în familia lui Petre Stoica, Constantin Abăluță, Aurel Gurghianu și a Norei Iuga. Viața e acum o „sminteală”, un exil într-un teritoriu în care soarele luminează „perfid”, un „paradis al singurătății” guvernat de „logica de fier” a „exercițiilor de civilizație”. Zorile nu mai vestesc întoarcerea la un nou început, ci, ca la Lucian Blaga, un paradis în destrămare: „îngeri obosiți cu penele umede/ înoată în văzduhul albastru
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
lipsiți de viziune eshatologică. Pentru a regăsi firul pierdut al criticii modernității nu este suficientă o întoarcere la categoriile gândirii teologico-politice din Bizanț. Necesară, însă, rămâne depășirea liturgică a temporalității lumii - a orizontului structural ambiguu care ne fixează într-o perfidă complicitate cu farmecele neființei. Tradiția nu ține de o mecanică a repetiției pliată pe câteva fixații conservatoare, ci de fericitul acces la surse (din care ne-ar fi plăcut ca autorul nostru să se inspire mai adânc). Ortodoxia nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în limba engleză (nu e vorba de negrii americani a căror limbă maternă este chiar engleza): astfel, pentru a reține tocmai exemplul care contrazice discursul public dominant în Statele Unite aflate în „războiul contra terorismului” (unitatea de monolit a națiunii în fața perfidului inamic), imaginea impactului psihologic și economic al atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 este considerabil mai sumbră decât cea oferită de sondajele de opinie mainstream, în limba engleză și pe eșantioane care reflectă toată populația Statelor Unite, inclusiv majoritatea albă anglofonă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
om? O știe și ea. Așa că, ceea ce dumneavoastră numiți răutatea Balenei Albe, e doar stîngăcia ei. Căci nu i-a trecut niciodată prin cap să înghită măcar un singur mădular omenesc, ea se gîndește numai să sperie, prin manevrele-i perfide. Uneori, însă, pățește ce-a pățit un fost pacient de-al meu din Ceylon, un bătrîn jongler care, tot prefăcîndu-se că înghite cuțite, a înghițit odată de-a binelea un cuțit, care a rămas în trupul lui douăsprezece luni, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și de fapt nimeni n-ar fi luat-o în seamă prea mult - asemenea păsări fiind întîlnite destul de des pe acele latitudini - dacă ochii tuturor, fie ei cît de neatenți, n-ar fi fost înclinați acum să vadă un tîlc perfid aproape în orice lucru. - Pălăria, pălăria, domnule căpitan! exclamă deodată matelotul sicilian cocoțat în arborele artimon, ceva mai jos decît Ahab, de care-l despărțeau o adîncă prăpastie de aer. Dar aripa neagră se și întinsese sub ochii bătrînului Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urma să ajungă drept în fața capului balenei, cît aceasta mai era încă sub apă. Dar, ca și cum ar fi mirosit stratagema lui Ahab, Moby Dick își schimbă fulgerător poziția, vîrîndu-și capul pieziș sub ambarcațiune, printr-o mișcare ce-i vădea inteligența perfidă. Toate scîndurile și crivacele ambarcațiunii vibrară o clipă, în timp ce balena, culcată pieziș pe spate, aidoma unui rechin care mușcă, îi apuca încet și sigur prova între fălcile-i desfăcute, falca de jos, îngustă și lungă, descriind un cerc în văzduh
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niște epave, cu marginile căzute în apă; oamenii din epava de la pupa se agățau de copastie, încercînd să se țină de babaici. în momentul cînd ambarcațiunea încă nu fusese tăiată în două, Ahab - care ghicise, primul, intențiile balenei, după felul perfid cum își înălțase capul, lăsînd o clipă să-i scape ambarcațiunea - în momentul acela el făcuse o ultimă încercare de a se smulge din gura balenei. Dar, alunecînd și mai adînc în botul căscat și înclinîndu-se într-o parte, ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de corabie ambarcațiunea lui Ahab, că o sumedenie de rechini, înălțîndu-se din adîncurile negre de sub coca vasului, începură să muște de vîsle, în clipa cînd acestea coborau în apă; și, în felul acesta, însoțiră tot timpul ambarcațiunea, cu mușcăturile lor perfide. E un lucru care li se întîmplă adesea ambarcațiunilor pe acele mări împînzite de rechini: aceștia le urmăresc, la fel cum urmăresc vulturii batalioanele ce mărșăluiesc spre răsărit, rotindu-se deasupra stindardelor lor, ca și cum ar ști ce le-așteaptă. Rechinii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din ambarcațiunea lui Ahab, care înainta atît de repede spre ea; pe semne că obosise după trei zile de goană necontenită, cu povara aceea de parîme încurcate în spinarea ei sau poate că nu era la mijloc decît vreo manevră perfidă. Oricum, ambarcațiunea se apropia din nou de ea, deși avansul balenei fusese mai mic decît cel de data trecută. Barca lui Ahab luneca lin pe apă, dar rechinii se țineau scai de ea, mușcînd cu atîta îndrăzneală vîslele, încît penele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
analizăm de pildă una din cele mai izbutite dintre nuvelele adunate În culegerea Editurii de Stat și anume Dușmănie a lui Petru Dumitriu. Eftimie, chiaburul, e viclean, bestial și laș, scena din cârciumă, În care-l ațâță pe Vasile chicotind perfid, episodul omorului, episodul final În care, Încolțit, se aruncă Înnebunit la pământ, transformându-se Într-o masă spasmodică de carne buhăită (animalizarea) sunt situațiile care declanșează resorturile sufletești esențiale, tipice chiaburului. Aici o Întreagă tehnică a nuvelisticii: Nu indivizi „stereotipi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe calea luminoasă a evoluției realist-socialiste a nuvelei noastre, un argument al capacității de creație mereu mai vizibilă la scriitorii noștri tineri. Nuvela Vânătoare de lupi cultivă ura de clasă Împotriva dușmanilor poporului muncitor, crește În suflete Îndârjirea În fața uneltirilor perfide ale celor mai numeroși exploatatori chiaburi, odată cu certitudinea nezdruncinată În forța partidului”76. Despre nașterea nuvelei Vânătoare de lupi Petru Dumitriu povestește În Flacăra, nr. 37: „Povestirea Vânătoare de lupi o datorez În Întregime tovarășilor de la Scânteia care m-au
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rupt un văl care acoperea nu pudoarea ci josnicia unei clase de exploatatori cinici și a arătat fondul adevărat al acestei clase În ceea ce constituia În literatura burghezo-moșierească un teritoriu interzis: critica vieții lor de familie, critica moralei descompuse și perfide a boierimii românești. Piedicile care există În gândirea lui Petru Dumitriu sunt vizibile și În Vânătoarea de lupi. (Ă). În nuvelă este prezentată teroarea chiaburească. Scriitorul creează meșteșugit atmosfera de panică, de groază Întunecată În fața morții pe care banda chiaburilor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
responsabilitate nici pe Bogdanovici ori Țurcanu, care i-au aplicat metoda. El argumentează că Securitatea acționa la ordinele directe ale NKVD-ului6, oferind în acest sens mărturia unui anchetator de-al său, și identifică trei momente ale dezvoltării „metodei Makarenko”: faza perfidă (în care se creează condițiile și mediul propice pentru ca victima să renunțe la inhibiții și să vorbească deschis), șocul (răsturnarea bruscă a condițiilor, strivirea vechiului caracter al victimei și înlocuirea lui cu un caracter condiționat) și exploatarea acțiunii (răspândirea metodei
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]