1,200 matches
-
scos la iveală unele conexiuni surprinzătoare privind modul în care erau folosite îndoiturile practicate materialelor pe care se scria. Astfel, în cazul ambelor civilizații apuse, numai un act original poseda o anume înlănțuire a plierilor hârtiei (la japonezi) sau a pergamentului (la greci). Falsificarea trebuie să fi fost destul de greu de realizat, de vreme ce s-a constatat că procedeul a fost eficient pe scară largă și utilizat vreme de secole. Samuraii și preoții shintō din perioada Kamakura (11851333) au dat o altă
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
estică (spre Asia de Sud-Est și spre Japonia), o a doua cale de răspândire a fost Drumul Mătăsii cu destinația Europa Occidentală. Multă vreme ignorată, hârtia a fost folosită pe scară largă în culturile europene, după o lungă perioadă de întrebuințare a pergamentului, material mult mai durabil, dar mai costisitor. Se cunoaște faptul că fabricarea hârtiei în Europa are loc pentru prima dată la Jativa, în Spania, în 1150. În cele din urmă, producerea cu ușurință a colilor din pastă de fibre vegetale
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
P-poftim ? Nu. Nu pot să cred una ca asta. Ăsta e noul ei prieten ? Ăsta e Phillip ? Dar cred că e sărit de șaptezeci de ani ! Îi strîng mîna ca În transă, și constat că e uscată ca un pergament, exact ca a bunicului meu și reușesc cu greu să Încropesc o mini-conversație de serviciu, despre vreme. Dar tot timpul ăsta sînt absolut șocată. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. N-am nimic cu persoanele În vîrstă. Și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de la aragaz o ungem cu ulei și o tapetăm ușor cu făină. Se pune compoziția de mai sus în tavă și se coace la foc potrivit. Când este coaptă foaia și așa fierbinte cum este se răstoarnă pe o coală pergament, pe care o umezim cu apă și rulăm acest blat. Dacă acest blat se rulează rece se rupe, trebuie rulat deci fierbinte. Când s-a răcit blatul îl derulăm, îl stropim ușor cu 1-2 linguri de rom și umplem blatul
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
la foc mic. După fierbere se adaugă cacao cernută și încorporată în cremă. Când această cremă este rece se amestecă cu frișca bătută și zahărul vanilat. Se toarnă totul în cupe de plastic, iar deasupra se pune peste cupe hârtie pergament și se introduc la congelator. În această compoziție se poate pune (facultativ) ori miez de nucă prăjită și zdrobită, ori bucăți de fructe precum caise, ananas, pere, etc. în cubulețe mici și fără coajă sau pieliță. Rețeta nr. 105 Prăjitură
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
este însă cu totul altul: orice se poate spune dacă este bine formulat.) Plicare, "a îndoi" și "a înfășura" (a dat plier și pli în franceză). Explicare, "a desface" și "a desfășura". Pliez o hârtie (o îndoi) sau pliez un pergament (îl fac sul, îl înfășor). În Don Giovanni-ul lui Losey, aria listei este rezolvată spectaculos: Leporello, însoțit de doi valeți, depliază, desfășoară, mai întîi pe treptele palatului, apoi pe pajiștea din față, listele pe care sânt consemnate cuceririle stăpânului său
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de o victorie omenească : poetul nu reușește să o cucerească pe Getta, sclava eliberată de el. Horațiu își mărturisește zadarnic iubirea în decorul cabinetului său de lucru plin de biblioteci cu toți poeții Romei ș-ai Greciei bogate, cu manuscrise, pergamente și tăblițe de ceară, decor descris de Gallus drept sanctuarul tainic în care noi lucrăm,/ Horațiu recitându-mi a muzei dulci accente/ Prescrise-n zbor de mine pe-aceste pergamente (III 1). Declarația de dragoste a artistului care resimte cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu toți poeții Romei ș-ai Greciei bogate, cu manuscrise, pergamente și tăblițe de ceară, decor descris de Gallus drept sanctuarul tainic în care noi lucrăm,/ Horațiu recitându-mi a muzei dulci accente/ Prescrise-n zbor de mine pe-aceste pergamente (III 1). Declarația de dragoste a artistului care resimte cu acuitate sporită pasiunile omenești (Poet sunt, și poetul nu e scutit de chin./ De tot ce-i omenire nimic nu e străin) rămâne fără ecou din partea celei incapabile să pună
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
era găurită pentru un grătar de canal. În mijloc, pe o masă de marmură cenușie, odihnea un sicriu din lemn de ambalaj industrial. Fermín a ridicat lampa și am zărit silueta defunctului ivindu-se din umplutura de paie. Trăsături de pergament, imposibile, decupate și fără viață. Pielea buhăită era de culoarea purpurei. Ochii, albi ca niște coji de ou sparte, erau deschiși. Mi s-a Întors stomacul pe dos și mi-am ferit privirea. — Hai, să ne punem pe treabă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ediție ulterioară, care oricum nu le va aduce nici un ban. Iar de vor cădea în gheara Sosiilor, chiar că nu vor vedea nici o lețcaie. Suspină. Ce să-i faci dacă așa au decis juriștii? Ceea ce e scris pe papirus sau pergament aparține, conform legii, proprietarului foilor de papirus sau pergament, după cum o clădire preia condiția terenului pe care e construită. Evident că și atelierul ei vinde cărți. Dar nu a mințit deloc, pentru că afacerea se derulează prin intermediul lui Quintius, libertul casei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ban. Iar de vor cădea în gheara Sosiilor, chiar că nu vor vedea nici o lețcaie. Suspină. Ce să-i faci dacă așa au decis juriștii? Ceea ce e scris pe papirus sau pergament aparține, conform legii, proprietarului foilor de papirus sau pergament, după cum o clădire preia condiția terenului pe care e construită. Evident că și atelierul ei vinde cărți. Dar nu a mințit deloc, pentru că afacerea se derulează prin intermediul lui Quintius, libertul casei lor. El conduce totul și are grijă de debitori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sticlă, micul creuzet din ceramică refractară de trei centimetri pentru a produce un homunculus de mărimea unui gnom, uter infinitezimal pentru niște contracții minusculisime, cutiile de acaju pline cu pachețele albe, ca niște cașete de spițer de provincie, Înfășurate În pergamente brăzdate cu caractere intraductibile, cu specimene mineralogice (după cum ni se spune), În realitate niște fragmente ale Sindonului din Basilida, relicvarii cu prepuțul lui Hermes Trismegistul, și ciocanul de tapițer lung și subțiratic pentru a bate Începutul unei foarte scurte zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Belbo, după orele de birou, Încercând programe care să-i permită să verifice calculele lui Diotallevi, pentru a-i arăta că cel puțin Abu al lui Îi spunea adevărul În câteva secunde, fără a trebui să calculeze cu mâna, pe pergamente Îngălbenite, cu niște sisteme numerice antediluviene, care pe lângă toate astea, În treacăt fie zis, nu-l cunoșteau nici pe zero? Zadarnic, și Abu răspundea, până unde putea ajunge, prin notație exponențială, iar Belbo nu reușea să-l umilească pe Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Mecanismul afacerii Îmi deveni clar: Ingolf găsește În criptă o casetă de aur incrustată cu pietre prețioase, nu ezită nici un moment, o vâră sub cazacă, urcă din nou și nu le suflă un cuvânt tovarășilor lui. Acasă găsește Înăuntru un pergament, mi se pare evident. Se duce la Paris, ia legătura cu un anticar, un cămătar, un colecționar, și, prin vânzarea casetei, fie și sub prețul ei, devine cât de cât un om mai ajuns. Dar face și altceva, Își lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cămătar, un colecționar, și, prin vânzarea casetei, fie și sub prețul ei, devine cât de cât un om mai ajuns. Dar face și altceva, Își lasă serviciul militar, se retrage la țară și Începe să cumpere cărți și să studieze pergamentul. Probabil că deja s-a trezit În el căutătorul de comori, altfel nu s-ar fi dus prin subteranele de la Provins, probabil că are destulă cultură ca să decidă că poate descifra singur ceea ce a găsit. Lucrează liniștit, fără grijă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui Ingolf. Am parcurs-o cu privirea În grabă, destul ca să citesc o adnotare de pe margine: «Provins 1894». Cred că vă Închipuiți emoția mea, valul de sentimente care m-a invadat... Am Înțeles că Ingolf se dusese la Paris cu pergamentul original, iar foaia aceea constituia copia lui. N-am ezitat. Domnișoara Ingolf ștersese de praf cărțile ani de zile, dar nu dăduse niciodată peste acea foaie, altfel mi-ar fi vorbit de ea. Așa că avea s-o ignore și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ostel des popelicans it a la pierre 3 foiz 6 avant la feste... la Grant Pute. „Și ăsta ar fi mesajul necifrat?” Întrebă Belbo, dezamăgit și amuzat. „Evident că, În transcrierea lui Ingolf, punctele reprezintă cuvintele ilizibile, din spațiile unde pergamentul era ros... Dar iată transcrierea mea finală, unde, prin conjecturi pe care-mi veți permite să le socot limpezi și inatacabile, restitui textului străvechea-i splendoare, cum se zice de obicei”. Întoarse cu un gest de prestidigitator fotocopia și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eveniment oarecare ce s-a petrecut În acel loc, după constituirea ordinului secret, În noaptea de Sfântul Ioan, adică la 23 iunie 1344”. „De ce 1344?” „Consider că, din 1307 până În 1344, ordinul secret se reorganizează și așteaptă proiectul acesta căruia pergamentul Îi sancționează punerea În aplicare. Trebuia așteptat ca apele să se liniștească, firele să se reînnoade Între templierii din cinci-șase țări. Pe de altă parte, templierii au așteptat treizeci și șase de ani, nu treizeci și cinci sau treizeci și șapte, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceva, pentru că Radio Moscova tace, dar În momentul cel mai plin de magie Începe din nou să se audă un cântec ca de cazaci beți, din ăia care dansează cu fundul lipit de pământ. Brambilla invocă Clavicula Salomonis, arde un pergament pe tripod riscând să dea naștere unui rug, evocă niște divinități ale templului din Karnak, cere cu impertinență să fie pus pe piatra cubică din Exod și-l cheamă insistent pe un anume Familiar 39, care publicului trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
el, Harry tocmai pleca de la club, mergând apăsat de parcă ar fi fost brusc îngreunat de pielea lui cânepie. Luminile începuseră să se aprindă și el se ducea la întâlnirea cu Jennifer Cash, fata cu trăsături fine și tenul de culoarea pergamentului. În seara asta, s-ar putea simți o ființă umană decentă. Atâta timp cât n-ar undeva unde să dea peste peste alți bărbați - alți bărbați mai albi. Jennifer i-ar putea fi luată. O singură tresă. Salariul în lire, nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se priceapă la dietetică fiindcă n-am găsit nici un simpton de carență gravă. Puștoaica asta este nemaipomenită. ― Și pe plan mental? Ripley își bea cacao cu înghițituri mici, fără să o scape pe copilă din ochi. Pielea acesteia era ca pergamentul, dosul palmelor era plin de riduri. ― E prea devreme ca să mă pronunț, dar reflexele sunt bune. Ar fi prematur să diagnosticăm un blocaj mental. Este încă traumatizată de încercările prin eare a trecut. ― Contează prea puțin, cum o cheamă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
crescut rând pe rând din mormântu-i, spulberându-se cu plecarea fiecărui anotimp. Generații întregi de rozătoare, de rândunele care, o vreme, i-au supraviețuit, au pierit și ele, îngrășând pământul. I-a murit până și actul de deces, un frumos pergament în care mai întâi, în colțul din stânga sus, a apărut o necruțătoare gaură. Moliile au lărgit cât au putut gaura cu pricina, apoi, la rândul lor, au îmbătrânit și s-au stins. Insă, înainte de a muri, doamna Potoțki era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lobodă - după ce l-au îngropat și-au deschis testamentul, ai mei au văzut cu groază că străbunicul nu numai că n-avea o para chioară, dar că și tatăl lui, stră-străbunicul meu, avea o datorie care nu mai încăpuse pe pergament. Când stră-străbunicul era pe moarte, i-a dezvăluit străbunicului adevărul, iar acesta, ca să salveze onoarea familiei, palatul, moșiile, gondola de mahon și flota din Mediterana, s-a gândit la un plan. — Ce plan? - făcu bătrânelul cu gura căscată. — Se împrumuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și blândă. Ochii i se-nchiseră ca de la sine și când îi deschise, se văzu în fața unui sobor de vreo 12 călugări care stăteau pe scaune în jurul unei mese unde odihnea o carte mare. Fiecare avea la îndemână foi de pergament, pene, cerneală, nisip. Numai unul dintre ei, mai înalt, stătea în picioare lângă masa cu cartea deschisă și părea că așteaptă să-nceapă o cuvântare. în grupul scaunelor unul era neocupat și îngerul îl conduse pe Iovănuț acolo. îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
călător și un corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte obosit. De piciorul stâng avea prins cu două inelușe un sul mic de piele. Papa desfăcu sulul, scoase din el o foiță de pergament și se adânci în lectură, nu înainte de a-i lăsa înaripatului sol, alături, pe bancă, o mână de boabe de grâu. După ce citi, sfântul părinte scoase de la brâu o călimară și-un capăt de pană și scrise pe verso-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]