2,556 matches
-
deviante (sau aberante). Când motivațiile individuale devin presante (de exemplu, dorința excesivă a persoanei de a obține diferite satisfacții prin bani, drog, sex etc.), „factorii ambientali de precipitare” pot inspira sau declanșa actul deviant, oferind mijloacele prin care delincvența se perpetuează. O discuție pertinentă asupra cauzelor comportamentelor deviante la elevi pretinde, așadar, o considerare simultană a celor trei grupe de factori, menționate mai sus: tendințele ereditare (condițiile interne predispozante) se realizează și se manifestă întotdeauna într-un mod diferit, în dependență
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
p.105). La fel procedează și Mielu Zlate, ce socoate interacțiunile profesor-elev și cele dintre elevi ca două niveluri ale interacțiunii membrilor grupurilor educaționale (Zlate, 1972). Clasa de elevi este, așadar, un grup foarte important pentru orice copil, căci se perpetuează da-a lungul câtorva ani (în multe cazuri, elevii rămân împreună ciclul primar și cel gimnazial, deci opt ani) și are, cum vom vedea, o imensă influență asupra membrilor săi. Clasa posedă toate caracteristicile grupului primar, așa cum este înțeles acesta
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
confirme expectanțele inițiale. Potrivit lui Robert Merton, „autorealizarea profețiilor este la început o definiție falsă a situației, ce produce un nou comportament, iar acesta, la rândul său, determină concepția inițial falsă să devină adevărată. Aparenta validitate a unei astfel de profeții perpetuează eroarea. «Profetul» va invoca fapte prezente pentru a dovedi că a avut dreptate de la început. Logica socială poate avea astfel de efecte perverse” (Merton, 1948, apud Cooper, 1983). Psihologia socială cognitivistă a arătat că așteptările pot conduce la distorsiuni perceptuale
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
funcții de conducere persoane mai vârstnice, ca modalitate de a se proteja de schimbări prea mari. De asemenea, creativitatea nu este bine văzută în ariile de specialitate unde interesele personale cer să existe un grup restrâns de inițiați care să perpetueze aceleași practici stabilite, indiferent de eficiența lor; în acest context ne vine în minte exemplul unor sindicate. Dar prudența este importantă pentru aria de specialitate și nu întotdeauna din cauza intereselor personale. Atunci când o arie de specialitate este prea deschisă și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nu sunt „legitime”, că trebuie să Îi lumineze sau să le impună cineva propriul lor bine. Eugeniștii doreau cu toții ca statul să ia În primire facultățile reproductive ale bărbaților și femeilor. Să decidă care dintre ei este apt să se perpetueze și În ce condiții. Cine merită să aibă urmași și cine anume este suficient de disgenic Încât trebuie Împiedicat să o facă, fie prin metoda tolerabilă a educației, fie prin cea a coerciției directe: impozite mari pentru disgenici, eventual chiar
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
unei mari părți a personalului politic în poziția de „subelită”. După schimbarea majorității în 1981, s-a creat impresia că reapare „republica profesorilor”. Totuși, nu s-a schimbat nimic în privința rolului cabinetelor ministeriale în sânul cărora rolul înalților funcționari se perpetuează, chiar dacă aceștia au trebuit să facă loc și altor categorii profesionale (ibidem, pp. 127-128). În ciuda schimbărilor din acest punct de vedere de importanță relativ secundară, „lumea deciziei, situată la vârful marilor aparate industriale, financiare și administrative, rămâne un sălaș al
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care-l poate trăi un om este cel al satisfacțiilor rezultate din „explicație” și din „reprezentare”. Un astfel de sentiment a fost crezul de-o viață al lui Albert Einstein: „Mi-e suficient să contemplu misterul vieții conștiente care se perpetuează la nesfârșit, să meditez asupra structurii minunate, a universului, pe care abia dacă o putem percepe, și să Încerc umil să Înțeleg măcar o parte infinitesimală a inteligenței care se manifestă În Natură”. Logică/ Coerență, certitudine, realism - ilogism nerealism, ambiguitate
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cronic își datorează supraviețuirea proceselor sociale de auto-activare.” (Jepperson, 1991, p.145) Astfel, instituțiile nu se reproduc prin acțiune în sensul intervenției colective într-o convenție socială. Odată instituționalizate, practicile nu mai reclamă mobilizare și intervenție repetitivă pentru a se perpetua. O practică este sau nu o instituție, în funcție de mai mulți factori (Jepperson, 1991). În funcție de contextul social particular, o aceeași practică poate fi o instituție într-o societate - de exemplu, votul în America, care nu are nevoie de intervenția constantă a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
valorilor. Toate acestea au avut un impact semnificativ asupra (sub)dezvoltării sociale din perspectiva multiplicării aspectelor generatoare de subdezvoltare. Dificultatea agregării instituțiilor formale, coroborată cu precaritatea impactului celor informale, a condus la situația pe care o știm și care se perpetuează. Instituționalizare - Sergiu Gherghina Așa cum prezentul volum ilustrează, o multitudine de factori sunt relaționați cu dezvoltarea socială. Elaborat în domeniul științelor sociale, conceptul de instituționalizare (i.) are implicații atât la nivel teoretic, în studiile de specialitate, cât și la nivel practic
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
deciziile și resursele controlate de birocrație, o burghezie care nu este interesată de câștigarea autonomiei afacerilor sale pe piața liberă, nici în descentralizarea administrativă care i-ar diminua accesul la resursele controlate central. După unii analiști, modelul neoliberal etatist se perpetuează și după 1989 (Tănase, 1995, p. 3). Modelul sincronismului vieții contemporane Eugen Lovinescu (1881-1943), critic literar, istoric al culturii, scriitor și sociolog român, a construit un model al dezvoltării sociale ca modernizare cu unele accente diferite de viziunea lui Zeletin
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
relație, pentru a da iluzia unui control total asupra procesului de furnizare a serviciilor. Problemele relației inițiator-agent Problemele tipice ale relației inițiator-agent derivă din a) asimetria de control asupra procesului de soluționare a problemelor inițiatorului, care duce la (și este perpetuată de) b) asimetria de informații dintre cei doi parteneri și la eventuale c) diferențe de interese. O altă caracteristică importantă se referă la faptul că d) performanța agentului nu depinde doar de competența sa proprie, ci și de factori pe
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
propriului sistem de valori și comportament a făcut referire Oscar Lewis (1961) (apud Preda, 2002c, p. 157). Autorul atrage atenția asupra faptului că acest fenomen, pe care l-a numit „cultura sărăciei”, este cu atât mai grav cu cât se perpetuează din generație în generație, reprezentând clar un proces dinamic, cu repercusiuni de natură să agraveze, și nicidecum să atenueze consecințele. Este de apreciat faptul că încercările de a delimita teoretic s. nu se opresc numai la aspecte de ordin economic
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
este una triplă: industrială (ca suport pentru crearea PIB), financiară/capital și tehnologică, cea mai problematică fiind ultima. HYPERLINK \l "Voicu" Voicu (2002) arată că și după obținerea independenței și suveranității politice, dependența de metropolă a fostelor colonii s-a perpetuat, din cauza situației monopoliste existente atât pe piețele de desfacere, cât și în ceea ce privește importul. Cei mai reprezentativi teoreticieni ai acestui model de explicare a dezvoltării sociale sunt: Andre Gunder Frank, Theotonio Dos Santos, Fernando Henrique Cardoso, Edelberto Torres-Rivas, Samir Amin și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de a fi un bun descriptor al sistemelor sociale occidentale sunt diferite. Astfel, Bourdieu consideră că actuala ordine socială și stratificarea socială ce o însoțește reprezintă rezultatul unei distribuții asimetrice a puterii în cadrul societății, distribuție care, prin intermediul sistemului școlar, se perpetuează, se reproduce. În concepția lui Bourdieu, meritul este o cuantificare a habitus-ului claselor dominante, o obiectivare a acestuia prin echivalarea care se face între un tip de cultură (cultura claselor dominante) și noțiunea de merit. Selecția pe baza meritului
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în ceea ce privește controversa asupra cauzelor inegalităților școlare, diferențele de perspectivă par ireconciliabile, pozițiile celor doi autori în ceea ce privește inegalitățile sociale au multe puncte de convergență. Atât Boudon, cât și Bourdieu consideră că sistemele de stratificare socială existente au tendința de a se perpetua, de a rămâne neschimbate pentru perioade lungi de timp. Structura socială a țărilor vestice a rămas practic neschimbată, afirmă Boudon analizând tabele de mobilitate socială din mai multe țări occidentale. Ambii autori își manifestă scepticismul în ceea ce privește posibila diminuare a inegalităților
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
folosește în acest scop de noțiunea de „hegemonie” a lui Gramsci, aplicând-o domeniului internațional. Realismul epocii nu face decât să constate „războiul rece” dintre cele două superputeri și să-l accepte ca făcând parte din ordinea firească a lucrurilor, perpetuând în același timp hegemonia celor doi mari actori asupra restului lumii. Pe de altă parte, liberalismul, cu permanentul său apel la comerțul liber, nu face decât să proclame interesele hegemonilor (mai întâi Marea Britanie, apoi Statele Unite) și să le propună întregii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sensul în care holismul trebuie distins de simpla acțiune colectivă. Acțiunea colectivă este derivată din acțiunea și intenționalitatea individuală, deși ea nu o reflectă în mod necesar pe cea din urmă. Prin contrast, o abordare holistică vede dinamica întregului ca perpetuându-se de la sine (Ibidem, p. 367). Aceste criterii se pot aplica unei tipologii care vizează explicit și integral ansamblul de teoretizări realiste. Ea distinge între realismul clasic, realismul structural (exemplificat prin contribuțiile lui Waltz și Mearsheimer și, în secolul al
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
legate de expectanțe și valori. Brush (Brush et al.1987, apud. Spector, 1997) sugerează că femeile au mai puține așteptări în raport cu activitatea lor și, ca urmare, sunt mulțumite cu mai puțin (rezultate pe măsura așteptărilor). Acest lucru s-ar fi perpetuat de-a lungul generațiilor în care femeile au acceptat mai puține oportunități de promovare și o retribuție mai mică, chiar în condițiile aceleași slujbe. Witt și Nye (1992, apud. Spector, 1997) consideră că existența unui sistem de valori diferite este
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
vorbesc mult și fără rost, spunând aproape Întotdeauna același lucru, astfel că vorbele lor, nemainteresând, devin goale, lipsite de conținut.) La omul flecar/limbut, cuvântul - spune foarte frumos N. Steinhardt - se „degradează În vorbă”, adică se preschimbă În Înțelesuri care perpetuează nimicuri, fleacuri, vorbe de clacă. Așadar, „Întâi capul să gândească, ș-apoi limba să vorbească”. Gura lumii numai pământul o astupă. Frunză verde lobodă, gura lumii e slobodă. (De aceea, alte proverbe ne Îndeamnă: „Fă bine și lasă lumea să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
le-am consacra pe acestea: poți să ucizi, să furi, să minți cât vrei etc., ar Însemna că oamenii de bine ar trebui să fie criminalii, hoții, desfrânații! Cum s-ar mai putea, În aceste condiții, ca viața să se perpetueze și să se Îmbogățească În valori, desigur, spirituale? Sănătatea intelectuală trebuie să meargă mână În mână cu cea morală: eventuala ruptură Între ele Îl determină pe om să-și folosească puterile pentru a face, În primul rând, răul, și nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
indigneze, dar care, în schimb, cad la învoială, caută acorduri, trădează. Mai sunt apoi luările de poziție cele mai uimitoare și mai nepopulare, împotriva avortului, a emancipării femeii prost înțelese, împotriva libertății sexuale. La toate nivelurile apare constant denunțul „genocidului” perpetuat împotriva claselor mai slabe de către cultura hedonistă exprimată de noua putere. Multe dintre valorile apărate de mișcările progresiste și de partidele de stânga reprezintă, pentru Pasolini, semne de pericol, de înfrângere și de înapoiere. În ultimul său interviu, Pasolini spune
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
un limbaj fără origini1" Cât timp Biserica, lumea rurală, burghezia paleoindustrială erau un întreg, Religia putea fi recunoscută în toate aceste trei momente ale aceleiași culturi. Inclusiv - și cu asta am spus totul - în Biserică: în Vatican. Delictele împotriva religiei perpetuate de Biserică - în ultimă instanță, prin simpla sa existență, dacă nu altfel - erau justificate de Religie. Altfel spus, se putea da crezare cinismului umanist al prelaților săi, conform cărora scopul poate justifica mijloacele: o alianță cu Fascismul, de exemplu, putea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
victima sfârșește prin a fi văzută ca o persoană dificilă sau nevrotică. Firește, această etapă poate lipsi. În majoritatea cazurilor, victima părăsește organizația în mod discret, managementului lipsindu-i un feedback autentic și necunoscând adevăratele motive ale plecării angajatului, ceea ce perpetuează ignoranța privind hărțuirea și amplifică urmările sale negative. Rolul managementului în dinamica mobbing-ului este subliniat și de M. Zlate și R. Crețu (2002), care arată că apariția și desfășurarea hărțuirii psihologice se produc pe fondul ruperii echilibrului emoțional al grupului
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
un cîine” (p. 164). Se făceau eforturi pentru ca toți angajații să-și completeze studiile, dar „plămada” nu era tocmai bună. Gheorghe Gheorghiu-Dej propune să fie racolați tineri bine pregătiți chiar la „disciplinele umanitare (!)”, pe lîngă cele tehnice (p. 315), practică perpetuată pînă În zilele noastre. În primii ani ai regimului comunist, sentimentul apartenenței la o castă selectă este infirmat de un „lucrător”, care vrea să demisioneze și să devină student, motivînd că prietenii lui sînt la facultate, iar el „este doar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se manifestă și În prezent. Așadar, nu ar fi vorba de o trăsătură specifică diplomației din România lui Ceaușescu, ci de o caracteristică persistentă. Discutînd, rînd pe rînd, punctele de neînțelegere, vom sublinia, la momentul potrivit, acele aspecte care se perpetuează pînă astăzi. Unul dintre cele mai importante elemente rezida, așa cum am arătat, În concepția diferită asupra concretizării relațiilor externe. Ceaușescu pretindea să dețină controlul absolut, respingînd ideea unor contacte la nivel de experți. În aceeași linie, punea un accent disproporționat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]