1,166 matches
-
Robert Gates în timpul administrației Carter (1977-1981). (14) Woodrow Wilson, citat în The American Presidency, Clinton Rossiter, New American Library, New York, 1956, 102. (15) John Peter Dunne, Mr. Dooley: Now and Forever, Academic Reprints, Stanford, California, 1954, 207-210. Capitolul 4: ARTA PERSUASIUNII (1) Ronald Reagan, citat în The American President, Philip K, Kunhardt, Jr. Philip B. Kunhardt al III-lea și Peter W. Kunhardt, Riverhead Books, New York, 1999, 300. (2) Evaluare a diplomației Franklin inclusă într-o scrisoare a lui Thomas Jefferson
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
157, 158, 177, 213, 221, 223, 226-234, 256, 279, 282, 287, 294 Panama (Canalul) 42 Panama 11, 71, 96 partener strategic 223, 224, 226, 232, 233 parteneriat euroatlantic 168 Pentagon 45, 50, 57, 58, 99, 176, 280 Perry, William 50 persuasiune 50, 69 Peru 150, 182 Petru cel Mare 214, 215, 302 Pierce, Franklin 33 Pinter, Harold 169 Podesta, John 117 Poindexter, John 55 "politică însorită" 196 Polonia 170, 215, 219 popularitate 31, 217, 218, 227, 236, 264 Powell, Colin 19
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
cunoștințe de la începutul chestionării inițiale. Explicația se încheie cu un consens cu privire la faptele observate și la cauzalitatea care le leagă. IATĂ pune accentul (focus-ul) pe consecință. Consensualitatea construită de (ACEASTA) ESTE și de IATĂ se sprijină pe argumentul major al persuasiunii. Aserțiunea propozițiilor p și q nu face nimic ca să se adapteze la o stare a lumii, ci dimpotrivă, ea face în așa fel încît lumea să fie văzută de potențialul cititor-auditor conform cu credința propusă de enunțător. A. Rabatel își încheie
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sînt capabile să se circumscrie registrului de egalitate națională și republicană și, în consecință, să-și încredințeze interesele altor persoane, respectiv funcționarilor statului. În moduri mai mult sau mai puțin diferite, întrega Europă este cuprinsă în acestă întreprindere școlară de persuasiune națională, iar numărul de institutori însărcinați cu aceasta diferă foarte puțin de la o țară la alta: în Franța, în jurul anilor 1890, pentru 100 00 de locuitori existau 37 de institutori, 35 în Anglia și în Țările de Jos, 31 în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
uciși de către afgani la Khyber Pass în 1842, reprezenta conform politicii conducătorilor un argument pentru onoare și glorie. Peste tot, rememorarea trecutului medieval idealizat în manieră romantică conferă o nuanță tradițională acestei imagerii. Peste tot, de asemenea, acestă muncă de persuasiune elementară s-a adresat mai întîi categoriilor populare cărora noua identitate a statului le era mai puțin familiară, în vreme ce clasele elevate și instruite, considerate ca fiind deja inițiate păreau apte de un tratament mai avansat. În ceea ce le privește, obiectivul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
articulate, în toate aspectele sale, era compensată de indicațiile particulare ale liderului. Atitudinea lui Ceaușescu față de o serie de probleme, pornind de la cele economice și ajungând la cele culturale, oscila și putea fi modificată de starea de moment, capacitatea de persuasiune a interlocutorilor și de felul în care îi era adusă informația la cunoștință. O astfel de stare a deschis larg calea bătăliilor pentru câștigarea unei cât mai mari influențe asupra liderului. Ceea ce lipsea nomenclaturii românești, dar se regăsea pe deplin
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se formeze alianțe. Waltz susține că actorul statal este previzibil și poate fi înțeles prin poziția lui de putere în cadrul sistemului internațional. Obiectivul fundamental al statului este, în viziunea sa, de a securiza puterea, fie ca putere militară, fie ca persuasiune politică. Totodată, el remarcă faptul că, deși se afla încă la un nivel scăzut, interdependența dintre state era în creștere. (K. Waltz, Teoria politicii internaționale, Editura Polirom, București, 2006) 24 Mircea Malița, op. cit, p.100. 25 În lucrarea Război
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Tom Folio și Ned Softly. Aceste schițe ficționale formale sunt întotdeauna încadrate de o retorică augustină. Scopul lor rămâne expoziția șipersuasiunea, nu relatarea unui "story". Steele, sub pseudonimul Isaac Bickerstaff, recunoaște în primul număr din Tatler (1709) că expoziția și persuasiunea sunt scopurile sale. El spune despre cititorii săi: Pentru acești domni care sunt în mare parte persoane zeloase dar cu minți mai puțin luminate, este în același timp un lucru caritabil și necesar să le ofer ceva. Dar foaia mea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Editura Humanitas, București, 2007. Châtelet, A.; Groslier, B. P. (coord.), Istoria Artei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006. Chelcea, S., Metodologia cercetării sociologice / Metode cantitative și calitative, ediția a III-a, Editura Economică, București, 2007. Chelcea, S., Opinia publică/ strategii de persuasiune și manipulare, Editura Economică, București, 2006. Chipea, F., "Obiectul de studiu al sociologiei", în Analele Universității din Oradea, seria Fascicula Sociologie-Filosofie-Asistență socială, vol. III, Editura Universității din Oradea, 2006. Chipea, F., "Teorii ale controlului social în explicarea devianței sociale", în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
scăzut decât cea dintâi 95. Dacă explicațiile profesorului se bazează numai pe afirmații inferențiale (deducții personale, observații empirice), fără a face apel la informații faptice (statistici, studii longitudinale, experimente, cercetări), elevii vor pune la îndoială informațiile transmise și credibilitatea profesorului. ▪ persuasiunea se referă la puterea de convingere a profesorului și arta de a crea emoții și sentimente, de a pătrunde în gândirea, trăirea, modul de acțiune al elevului prin intermediul unui fenomen de rezonanță, de comunicare afectivă și empatică. O bună modalitate
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
empatică. O bună modalitate de a-i atrage de partea sa și de a-i persuada pe elevi încă de la începutul lecției, este aceea de a-i trata cu respect și de a-i înțelege. Cele mai eficiente tehnici de persuasiune pe care profesorul le poate utiliza în interacțiunile cu elevii sunt: • intensificarea rolului de actor cu ajutorul intonației bogate, accentuării cuvintelor cheie, modulării vocii, strategiei tăcerii, expresivității mimicii și gesticii; • oferirea unor suporturi multiple de înțelegere a unităților de învățare și
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
motivației școlare și precizarea crizei de timp (,,astăzi", ,,acum", ,,imediat", ,,repede", ,,curând" etc.); • aprecierea efortului depus pentru învățare, nu numai a rezultatului obținut; • adăugarea cuvintelor cu rezonanță afectivă (mândru, avantaj, încredere, merit, interesant, plăcut, etc.) la argumentarea logică. Printre efectele persuasiunii se numără toate schimbările de natură cognitivă, emoțională, motivațională, atitudinală și comportamentală. Indiferent de tematica dezbătută, profesorul trebuie să urmărească cultivarea sentimentelor pozitive la elevi (de prietenie, generozitate, empatie, fericire, autorealizare). Măiestria profesorului se manifestă prin încercarea de a afla
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ca teorie sau domeniu de cercetare, începând cu opera lui Platon și mai ales cea a lui Aristotel, în Grecia Antică, dar și cu cea a lui Cicero și Quintilian, în Roma Antică. La început, retorica avea ca obiectiv realizarea persuasiunii, adică a influențării și schimbării, prin discurs, a opiniilor, credințelor, atitudinilor și comportamentelor oamenilor. Domeniile principale erau cel politic (discursul deliberativ), juridic (discursul forensic) și ceremonial (discursul epidictic). Căile principale prin care se urmărea producerea persuasiunii erau ethos-ul (credibilitatea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
avea ca obiectiv realizarea persuasiunii, adică a influențării și schimbării, prin discurs, a opiniilor, credințelor, atitudinilor și comportamentelor oamenilor. Domeniile principale erau cel politic (discursul deliberativ), juridic (discursul forensic) și ceremonial (discursul epidictic). Căile principale prin care se urmărea producerea persuasiunii erau ethos-ul (credibilitatea oratorului), logos-ul (argumentarea logică) și pathos-ul (emoțiile și sentimentele auditoriului), folosite astfel: prima, în partea de început a discursului, cea de a doua, în partea centrală a discursului, iar ultima, în partea de încheiere a
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ale comunicării, printr-o "tranziție abruptă de la interesul pentru discursul public la concentrarea asupra comunicării interpersonale"23. Dacă, la începutul anilor '60, oferta curriculară a departamentelor de comunicare conținea cursuri cum ar fi: adresa publică, interpretarea orală, argumentare și dezbatere, persuasiune, retorică (clasică), spre sfârșitul decadei profilul departamental, în aceiași termeni ai ofertei curriculare, arăta radical diferit. Atenția în actul cercetării și predării științelor comunicării în Statele Unite se concentrează, printr-o "mutație" revelatoare, asupra altor chestiuni de interes, care dobândesc legitimitate
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în baza căreia va fi evaluat, împreună cu întreaga situație discursivă de a cărei "bună desfășurare" acesta devine responsabil. Vestea bună este că, în această performanță remarcabilă, de a alege în baza unei excelente cunoașteri, bineînțeles, a totalului mijloacelor disponibile de persuasiune (maniera optimă de ieșire din impas într-o situație particulară, prin mijloace pur discursive) oratorul beneficiază de ajutorul lui Aristotel pe cale. Însă tot Aristotel, după Hill, este cel pe care oratorul nostru trebuie să îl "mulțumească": inventarul comprehensiv al mijloacelor
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
li se alătură cei care susțin întreprinderile de orice natură destinate înlăturării comunismului de pe scena politică a lumii: pe sprijinul acestora Nixon știe că se poate baza, chiar în absența vreunui demers discursiv care să îi persuadeze. În cazul lor, persuasiunea nu are sens. Mai există un factor esențial în alegerea, de către Nixon, a publicului său "țintă": faptul că, iarăși în baza discursului, atestă Hill, putem infera faptul că președintele era "conștient că Vietcong-ul și alți factori de decizie de factură
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
masiv la entimeme, constitutive "corpului" argumentării, construite pe fundamentul unor premise majore ce denotă referiri la predicții și valori. Înainte de a proceda la consemnarea lor, pe urmele criticului retoric, să ne reamintim că, pentru Aristotel, entimema constituie, ca atare, substanța persuasiunii și a retoricii; sensul termenului aristotelian, de care Nixon se folosește în adresa sa, este cel de silogism prescurtat, adică de silogism din care lipsește fie o premisă (de regulă, majoră), fie concluzia. Iată un exemplu. Nixon declară, cum ne
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
necesar tinerilor pentru ca aceștia să se exprime în modalități pe care, orișicât, el, președintele, le respectă. Muncitor și activ, moral, practic și sensibil, Nixon pare "un democrat în stil american"269, astfel că "orice exploatare mai intensă a mijloacelor de persuasiune derivate din caracterul oratorului ar fi fost, cu siguranță, contra-productivă"270, încheie criticul. Stilul (elocutio, lat./lexis, gr.) adresei lui Nixon, apreciază Hill, îl ajută pe președinte în construcția discursivă a portretului său caracteriologic: "tonul său este, invariabil, serios"271
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
măsură, Nixon clădind, pe fondul lor controlat, întregul său raționament. Structura raționamentului urmează canoanele retoricii clasice, fiecare dintre părțile discursului conținând exact acele elemente considerate necesare de către însuși Aristotel. Astfel, din punctul de vedere al alegerii și întrebuințării mijloacelor de persuasiune în acest caz particular, consideră Hill, adresa lui Nixon constituie un "succes considerabil"278. Însă criticul nu se limitează, în final, la această evaluare. El precizează că orientarea neo-aristoteliană, spre deosebire de alte orientări critico-retorice, "ne spune enorm despre mesajul lui Nixon
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
supunere, ea este, de obicei, confundată cu o anumită formă de putere sau de violență. Însă autoritatea exclude folosirea mijloacelor exterioare de constrângere; acolo unde se folosește forța, autoritatea propriu-zisă a eșuat. Pe de altă parte, autoritatea este incompatibilă cu persuasiunea, care presupune egalitate și operează printr-un proces de argumentare. Acolo unde se folosesc argumente, autoritatea este lăsată deoparte. Împotriva ordinii egalitare a persuasiunii stă ordinea autoritară, care este întotdeauna ierarhică. Dacă trebuie cu adevărat definită autoritatea, atunci ea trebuie
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
unde se folosește forța, autoritatea propriu-zisă a eșuat. Pe de altă parte, autoritatea este incompatibilă cu persuasiunea, care presupune egalitate și operează printr-un proces de argumentare. Acolo unde se folosesc argumente, autoritatea este lăsată deoparte. Împotriva ordinii egalitare a persuasiunii stă ordinea autoritară, care este întotdeauna ierarhică. Dacă trebuie cu adevărat definită autoritatea, atunci ea trebuie să se opună atât constrângerii prin forță, cât și persuasiunii prin argumente 8. Decupajul oferit de Hannah Arendt plasează autoritatea între putere și persuasiune
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
argumentare. Acolo unde se folosesc argumente, autoritatea este lăsată deoparte. Împotriva ordinii egalitare a persuasiunii stă ordinea autoritară, care este întotdeauna ierarhică. Dacă trebuie cu adevărat definită autoritatea, atunci ea trebuie să se opună atât constrângerii prin forță, cât și persuasiunii prin argumente 8. Decupajul oferit de Hannah Arendt plasează autoritatea între putere și persuasiune, stabilind în mod tacit și o relație de un anume tip între "purtătorul autorității" și "subiect" (Bochenski). Mai mult, este circumscris și spațiul care revine autorității
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
persuasiunii stă ordinea autoritară, care este întotdeauna ierarhică. Dacă trebuie cu adevărat definită autoritatea, atunci ea trebuie să se opună atât constrângerii prin forță, cât și persuasiunii prin argumente 8. Decupajul oferit de Hannah Arendt plasează autoritatea între putere și persuasiune, stabilind în mod tacit și o relație de un anume tip între "purtătorul autorității" și "subiect" (Bochenski). Mai mult, este circumscris și spațiul care revine autorității: astfel, acest spațiu exclude utilizarea atât a forței, cât și a persuasiunii. Rămâne de
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
putere și persuasiune, stabilind în mod tacit și o relație de un anume tip între "purtătorul autorității" și "subiect" (Bochenski). Mai mult, este circumscris și spațiul care revine autorității: astfel, acest spațiu exclude utilizarea atât a forței, cât și a persuasiunii. Rămâne de stabilit care ar putea fi temeiul relației de autoritate, de vreme ce nu poate fi vorba nici de puterea celui care comandă, nici de vreun "motiv comun" al acestuia și al celui care se supune; temeiul autorității este considerat de
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]