1,095 matches
-
o grămadă de cioburi, dar nu mai spun nimic și aștept să decolăm. La zece seara ajung acasă. Deschid pungile cu grijă, scot obiectele prețioase din hârtiile în care le-a învelit vânzătorul. Slavă Domnului, sunt intacte. Pun ceașca pe pervaz, lângă bonsai. Ce noroc că am pervazul mare. Bonsaiul nu zice nimic. Ar putea să-și arate puțin bucuria, să dea din coadă, ceva de genul ăsta. Nu comentează în nici un fel. Îmi arunc cheile în ceașcă și mă duc
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
spun nimic și aștept să decolăm. La zece seara ajung acasă. Deschid pungile cu grijă, scot obiectele prețioase din hârtiile în care le-a învelit vânzătorul. Slavă Domnului, sunt intacte. Pun ceașca pe pervaz, lângă bonsai. Ce noroc că am pervazul mare. Bonsaiul nu zice nimic. Ar putea să-și arate puțin bucuria, să dea din coadă, ceva de genul ăsta. Nu comentează în nici un fel. Îmi arunc cheile în ceașcă și mă duc să fac un duș. Love Story Intră
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ochii de la mine, gata să țipe dacă m-aș avânta spre el. Apoi închide ușa, cu infinită grijă. Îmi scot bricheta, îmi aprind țigara. Mă uit în tavan și văd un senzor de fum. Deschid fereastra și mă aplec peste pervaz. E o zi senină. Trag un fum, apoi îl suflu încet spre cerul albastru al Romei. Vară/iarnă Bătrânul deschide ușa și mă privește. Îl salut și-i spun că am venit să iau cauciucurile de iarnă. Te-a trimis
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Burlacu, pictor licențiat, Fundacul Zugravului nr. 11 bis pe stânga"). Ion făcu instinctiv câțiva pași spre dreapta. Găsi acolo un loc mai potrivit, tot în umbră. Lumea nu-l mai stânjenea cu privirile ei ascuțite, încât se așeză cuminte pe pervazul unei vitrine în dreptul căreia nu se oprea nimeni (erau Galeriile de artă, unde tocmai expunea pictorul cu anunțul). Ion se simțea în siguranță aici și la răcoare. Dar nu-și termină bine gândul că o femeie în sandale cu tocuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
deci fusese acolo. Poate în el se legănase cineva privind casa și fereastra din sufragerie; mi-am dorit atunci o ploaie torențială de vară, încât, șezlongul să rămână îngropat în terenul moale. Am instalat o cameră de luat vederi pe pervaz cu obiectivul de filmat îndreptat spre grădină. Ziua veneam, priveam cu luare-aminte scaunul, apoi plecam. Când lipseam din încăpere, aparatul de filmat înregistra tot ce se vedea și se mișca în jur. În curând voi afla despre ce e vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mai sus, pe Calea Feleacului, plictisit și din capul locului recalcitrant. Mai groaznică era însă obligația de a exersa câte o oră în fiecare zi. Lângă fereastra ce da spre curte, cu portativul înaintea nasului, cu ceasul deșteptător uriaș pe pervazul ferestrei, ca să-l am în ochi și nu cumva să robesc cu un minut peste timpul fixat, cu lacrimile curgându-mi pe obraji de ciudă și disperare, scârțâiam de mama focului arcușul pe corzi: parcă aș fi mâncat sacâzul complementar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
că nu ezită să întindă adevărate "capcane". Prin urmare, inima sa oscilează tot timpul între cochetărie și simțul datoriei. În aceeași zi din iunie 1940, Micheline Bood relatează în jurnal o altă aventură neînsemnată de-a sa: stătea așezată pe pervazul ferestrei de la bucătărie și, fără să prindă de veste, se pomenește că cineva o prinde de talie pe la spate. Pe cuvânt, eram cât pe-aci să-i sar de gât, eram absolut convinsă că e tata!" Vede atunci că prietenele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Un ,,bulevard’’ configurat astfel: pe dreapta cabinetul asistentelor, pe stânga și pe dreapta saloane, iar în capăt lângă fereastră se vede un stativ metalic ce susține un televizor parțial color și de dimensiuni mari. Câteva vaze cu flori albastre pe pervazul ferestrei. Două băncuțe și un taburet pe care stă cocoțat precum cocoșul pe gard, un telefon clasic cu disc, ce sună răgușit din când în când. Toate acestea, deși curate și aranjate cu bun gust și de ,,utilitate publică’’, păreau
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de obicei să intrăm la masă stăm lipiți de caloriferele din fontă, care nu sunt deloc atât de calde precum este de dorit. Lumina e destul de slabă, căldura la fel. Un dulău gălbui se cațără insistent, cu labele murdare, pe pervazul exterior al uneia dintre ferestrele largi ale acestui hol. Presimte că va mânca cel puțin un codru de pâine, unul sau mai multe copane de pui. Acum e micul dejun... din păcate se înșeală amarnic! Cineva îi aruncă un dumicat
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
vecinilor și mi-am dat seama că era Ashton Allen; pe moment era atât de aproape de fereastră încât puteam citi inscripția de pe tricoul lui - Uită-te bine, s-ar putea să fac o șmecherie - apoi o rândunică a aterizat pe pervaz și mi-am întors privirea de la stradă. Baia se umplu curând de mirosul specific resturilor unei nopți de beție - aromele alcoolului și excrementelor împănându-se într-o duhoare care mă izgoni din baie aproape la fel de rapid pe cât intrasem. Când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
grafica înrămată semnată Diane Arbus și măsuța Chippendale (singura concesie făcută mediului din care se trage) și vrafuri de cărți atât de înalte încât funcționează ca un soi de tapet și în timp ce scanezi camera goală ceva va sări brusc pe pervaz și se va strâmba la tine, iar tu vei zbiera și vei sări în spate până când îți vei da seama că nu e decât pisica ei zgâriind flămândă geamul care o separă de tine și tu o vei zbughi înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
una ca asta. Terby era pur și simplu un articol de recuzită dintr-un film horror. Însă o parte din scriitor dorise ca Terby să fi omorât pisica. Scriitorul își putea imaginea scena respectivă: păpușa stând de pază - santinelă - pe pervazul ferestrei camerei lui Sarah, păpușa observând pisica, pisica plonjând, păpușa luptându-se cu pisica în dreptul gardului viu tuns foarte scurt, gheara ridicată, apoi ce? S-a jucat cu pisica înainte de a o spinteca în două? S-a hrănit cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spate, pentru că dintr-o dată era prea multă de liniște. Dincolo de dâra de sânge ușa se încovoia spre mine. După care arătarea a început din nou să urle. Am deschis fereastra, balansându-mă pe piciorul stâng, și m-am târât pe pervaz, stropind peste tot cu sânge. Îmi amintesc că nu-mi păsa când m-am prăvălit pe fereastră. Nu va fi o cădere lungă. Va fi o evadare. Și va fi pace. Am aterizat pe gazon. N-am simțit nimic. Toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
VITALIE CIOBANU și a lui Nicolae Prelipceanu (primul, întotdeauna, merge alergând, pe al doilea îl obligă la un pas mai mare constituția fizică) și încerc să schimb câteva vorbe cu o doamnă în vârstă, care stă rezemată cu coatele pe pervaz și privește în stradă. Nu știe engleză, dar este interesată de dialog, așa că își cheamă în ajutor soțul, un ochelarist cu o expresie încremenită, care seamănă cu un contabil pensionat. Omul înțelege că e vorba de Pessoa, dar îi pronunță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întâi de Lucescu și dusă pe culmile ineficienței de „bigotul” Iordănescu, îndărătnic ca un catâr, antrenorul cu idei puține, dar fixe. VITALIE CIOBANU: Parc de Bruxelles Warande - o grădină botanică în care luăm masa în picioare, pe trepte sau la pervaz, cum apucă fiecare. „Bufet suedez”. Frugal și neglijent. După banii care se învârt pe aici, ai zice că-i o sfidare la adresa noastră (portughezii - mult mai limitați în fonduri - s-au dovedit cei mai ospitalieri și mai generoși până acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ambulanți, portretiști, chiromanți, ghicitoare... Interpreți de muzică clasică, rapperi, dansatori. Sunt și reprezentanți ai boemei declasate - îmbrăcați sumar, urlă sau declamă texte ca în biserică. Pentru fiecare, se găsește un mic grup de gură-cască. La fereastra unei case, înclinate peste pervaz, stau trei fete apetisante, care fumează și privesc provocator spre stradă. Jos, la ușa casei, niște flăcăi urmăresc reacția trecătorilor. Dacă te oprești sau dai semne că te interesează „subiectul”, se grăbesc să te informeze despre preț și alte detalii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
alte mobile, suspensiuni și obiecte. În ce stare rămase biata casă! Canalul closetului spart în pivniță, fără măcar a permite mamei să-l repare în timpul șederii lor acolo, parchetele arse și știrbite, hârtia pe pereți maculată, păduchi de lemn până în pervazurile ușilor! Era o groază și cu neputință de crezut ca un popor civilizat să făptuiască astfel de devastări. Înainte de a o repara, mergea lumea să admire opera celor ce pretindeau că respectă memoria regelui Carol, pe a ministrului său I.C.
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ani, după cât socotesc, acele gratii nu con s tituiau un obstacol dacă voiam să trec printre ele de cealaltă parte a ferestrei deschise, ceea ce și făceam în momentul de care-mi amintesc cu o extraordinară limpezime. Cineva mă urcase pe pervaz, iar eu mă strecuram dintr-o parte în alta printre drugii metalici. Îmi vine în minte apoi chipul mamei, o femeie pe atunci foarte tânără, întinzând spre mine brațele pentru a mă coborî de-acolo, unde tot ea, probabil, mă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
oxigenul din apă. Tot atunci, la Mitocul Dragomirnei, În acumularea ce aprovizionează cu apă Suceava, proliferau algele. De la sud la nord, aceeași cauză. Iar dacă nu le-aș fi văzut eu Însumi În sticla cu apă uitată câteva zile pe pervazul geamului Într’un institut din București, poate n’aș fi avut ce spune acum... Pentru un om care toată viața lui a iubit Îndărătnic plantele, acuzația era prea gravă: plantele ucid? ele, pe ale căror cloroplaste stă Viața de pe Pământ
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Am pășit, astfel, cu mai puțină teamă pentru a primi Sfintele Taine, dar sunt conștient că nevrednicia mea Încă atârnă ca o stâncă, nu ca un bolovan. Nu mai departe, am primit observație că nu am lăsat aseară telefonul pe pervazul din holul stăreției și am intrat În pământ de rușine, deși nu Îl folosisem decât pe post de deșteptător. E un semn de neascultare, pe care nu-l mărturisisem și nu-i exclus să fie și altele, pe care inconștientul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
am fost găzduiți de niște nemți, care s-au purtat foarte bine cu noi. Pe timpul nopții, mi-a cam mers burta și, de rușine să nu las În urmă un suvenir neplăcut În oala de sub pat, m-am cățărat pe pervazul ferestrei și am dat acolo frîu liber durerii mele, În noaptea Întunecată dimprejur. Dimineața următoare m-am uitat afară, să văd efectul nopții trecute și am văzut că, la doi metri sub noi, se Întindea o foaie mare de tablă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în ochi și cu jobenul în mână, mă surprindeam, înaintea ieșirii mele în scenă, gândind ce bine ar fi și cât de odihnitor dacă, în loc să ies acum din spatele dulapului ce închipuia un fel de improvizată culisă, m-aș apleca peste pervazul ferestrei deschise și, de la etajul al patrulea la care ne aflam, mi-aș da drumul ușor în stradă... Cu mirare și cu zâmbet îmi amintesc de examenul de măiestrie de la sfârșitul anului: opt fragmente din cei mai diferiți autori și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
boturi de câine. Mi-am rezemat obrazul de perete, închizând un pic ochii pentru a-mi stăpâni frica. Când i-am deschis din nou, am zărit în dreptul nasului un gândac lucios. Se depărta de mine târându-se de-a lungul pervazului, pentru ca, ajuns la colț, la capătul pervazului, să cadă pe jos: nu se așteptase ca pervazul să se termine. M-am uitat la el fără curiozitate, mi-era indiferent și la fel îmi eram și eu - capul meu era un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de perete, închizând un pic ochii pentru a-mi stăpâni frica. Când i-am deschis din nou, am zărit în dreptul nasului un gândac lucios. Se depărta de mine târându-se de-a lungul pervazului, pentru ca, ajuns la colț, la capătul pervazului, să cadă pe jos: nu se așteptase ca pervazul să se termine. M-am uitat la el fără curiozitate, mi-era indiferent și la fel îmi eram și eu - capul meu era un unghi mort, de când zărisem gândacul nu mă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
stăpâni frica. Când i-am deschis din nou, am zărit în dreptul nasului un gândac lucios. Se depărta de mine târându-se de-a lungul pervazului, pentru ca, ajuns la colț, la capătul pervazului, să cadă pe jos: nu se așteptase ca pervazul să se termine. M-am uitat la el fără curiozitate, mi-era indiferent și la fel îmi eram și eu - capul meu era un unghi mort, de când zărisem gândacul nu mă mai gândeam la nimic. Apoi am ridicat geanta de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]